274 matches
-
a altor popoare putea scrie cineva fără sfială oricât de aspru; cine însă ar fi îndrăznit de-a vorbi drept și cu moderație despre vrouna din netăgăduitele slăbiciuni ale caracterului jidovesc era numaidecât stigmatizat de către toată presa ca barbar și persecutor al religiei. Astăzi am ajuns atât de departe încît majoritatea alegătorilor din Breslau - desigur nu în iritare pasionată, ci cu liniștită premeditare - s-au jurat de-a nu alege în nici o împrejurare evrei în Camera provincială; se înființează societăți antisemitice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1879, "Presa" relata alegerea colegiului I pentru Senat. Ce zicea "Presa" pe atunci? Toți fruntașii națiunii pe cari un sistem fatal li persecutase cu o furie neauzită națiunea-i îmbrățeșează și-i trimite ca să-i puie față-n față cu persecutorii lor. Aceia pe care partidul radical îi declarase de trădători națiunea-i recunoaște din nou ca stâlpi ai săi. Cari erau acei stâlpi, acei fruntași? "Presa"-i subliniază în lista aleșilor colegiului întîi, îi tipărește cu cursive, deci iată-i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și Palmonari, coordonatori, 1986, p. 85). RS În abordarea interculturală Relațiile interculturale se află, În mod evident, În centrul preocupărilor a numeroși psihosociologi și sociologi specializați În reprezentări, În principal În studiile asupra originii atitudinilor, prejudecăților și discriminărilor (conduite depreciative, persecutorii) față de minorități (nebuni, bolnavi, purtători de SIDA, handicapați, homosexuali, imigranți etc.), asupra stereotipurilor, relațiilor intergrupuri sau lingvistice, asupra formării și dezvoltării ideologiei rasiste și a xenofobiei, asupra activării atitudinilor prosociale sau tolerante ori a comunicării cu „normalizații”. Integrarea acestor tematici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
intenționat cu trecere la femei: „După ce a dat comanda, înșirând toate prăjiturile, ezitând, contrazicân-du-se, revenind, consultând iar ultima pagină a Meniului, Vulcănescu i-a povestit ce reproșuri primise de la Dinu Noica pentru că a acceptat să lucreze cu Antonescu, transformat în persecutorul legionarilor, după o alianță de trei luni cu ei. - Dinu nu pricepe nimic din politică! Tu însă sper să-ți dai seama că trăim ceasul cel mai încercat al istoriei noastre! Crede-mă că am intrat în guvern numai fiindcă
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
într-o zi) trebuie să fie nu numai voluminos, dar și altfel decât altele, dat fiind obiceiul meu de atunci: a desena mai mult decât a scrie, a folosi primul alfabet al lumii pentru a face viața și mai amară persecutorilor mei. O singură frază-cod, un SOS, trebuia folosit în cazul cel mai dureros, fraza suna frumos: Bach se angajase bucuros la un drum lung, pe jos, pentru a-l auzi pe Buxtehude. Eram obligată să-i scriu lui René destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte și fără urmași a noastră, nu prin desnaționalizare și renegațiune. A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însă a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împrotiva persecutorilor. Ș-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure țările românești sunt acelea în care din vremi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de supunere, întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în funcție de situație și de necesitatea unor relaționări specifice. Spre exemplu, dacă cineva își activează starea de Părinte el va acționa de o manieră care să confere dependență celor cu care interacționează, oscilând între: (1) reacții de impunere, reacții ostile (de persecutor), prin care partenerul comunicațional este „pus la punct” într-un mod brutal, fără să-i fie lăsată nici o situație de ieșire (expresii ca: „faceți cum vă spun eu”, „ce este asta?” „nu sunteți buni de nimic!” etc.) și (2) reacții
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
rolurilor poate fi definită de existența unor „jocuri” de manipulare. A. Cardon, adaptând cercetările din aria analizei tranzacționale efectuate de către Stephen Karpman, a preluat ceea ce autorul respectiv a numit „Triunghiul Dramatic”, evidențiind existența a trei roluri în organizații: rolul de persecutor, cel de victimă și cel de salvator. Interesant este faptul că aceste roluri sunt schimbate pe rând de către protagonișii jocului de manipulare. Cardon folosește pentru ilustrare o scenă fictivă: un angajat al unei organizații, pentru că îi este interzis să fumeze
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru că îi este interzis să fumeze la locul de muncă, își exprimă dezacordul față de această regulă petrecând mult timp în vestiar și fumând acolo. șeful său direct percepe acest comportament ca pe o provocare. Muncitorul își asumă deci rolul de persecutor al șefului, care este în poziție de victimă; pentru a nu rămâne în poziția de nesiguranță, șeful trece la acțiune și preia dintr-o dată inițiativa și rolul de persecutor, dându-i un avertisment subordonatului său. Muncitorul, persecutor atunci când, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comportament ca pe o provocare. Muncitorul își asumă deci rolul de persecutor al șefului, care este în poziție de victimă; pentru a nu rămâne în poziția de nesiguranță, șeful trece la acțiune și preia dintr-o dată inițiativa și rolul de persecutor, dându-i un avertisment subordonatului său. Muncitorul, persecutor atunci când, pierzându-și timpul în vestiar, este neproductiv, devine victimă atunci când primește avertismentul. În rolul de victimă (se crede atacat pe nedrept de către șeful său), subordonatul își caută un salvator (un lider
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deci rolul de persecutor al șefului, care este în poziție de victimă; pentru a nu rămâne în poziția de nesiguranță, șeful trece la acțiune și preia dintr-o dată inițiativa și rolul de persecutor, dându-i un avertisment subordonatului său. Muncitorul, persecutor atunci când, pierzându-și timpul în vestiar, este neproductiv, devine victimă atunci când primește avertismentul. În rolul de victimă (se crede atacat pe nedrept de către șeful său), subordonatul își caută un salvator (un lider de sindicat sau un alt șef, aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
crede atacat pe nedrept de către șeful său), subordonatul își caută un salvator (un lider de sindicat sau un alt șef, aflat la un nivel ierarhic mai ridicat) pentru a-și putea persecuta din nou șeful prin persoana interpusă. Astfel, din persecutor, șeful riscă să devină din nou o victimă. Aceste jocuri ale relațiilor și schimbărilor de rol devin foarte interesante de studiat din perspectiva înțelegerii multi-influenței pe care o exercită jucarea unui rol în structurarea relațiilor de comunicare și în apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-tău acasă ce primești...”. Într-adevăr, în momentul venirii tatălui, mama îi relatează comportamentul indezirabil al copilului în cursul zilei; tatălui i se cere să facă ceva în acest sens. Fără să aibă toate informațiile, tatăl intră în rolul de persecutor cerut de mamă și îl pedepsește pe copil. În acest moment, se întâmplă o schimbare de rol surprinzătoare: mama intervine între tată și copil să atenueze pedeapsa (pe care chiar ea o solicitase), pedeapsă pe care o consideră excesivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
zgomotoasă a noilor convingeri. Intrarea într-o identitate militantă semnifică dorința de reconversie, de renaștere, de schimbare a pielii, chiar a numelui (Chouvier, 1986). Adesea militantul devine luptător contra membrilor grupului din care provine, iar din persecutat se transformă în persecutor. El se identifică cu individul-simbol al noului grup, se delimitează de liderii fostului grup, își sacrifică vechile legături și convingeri. El dorește să se ridice la nivelul exigențelor ideologice ale noilor camarazi și nu precupețește nici un efort pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru ca regimul să-și mențină identitatea, producerea terorii este o necesitate absolută. În acest sens, Hannah Arendt (1972) precizează: „Teroarea devine esența guvernării doar atunci când este dirijată contra unor victime ce sunt inocente, chiar din punctul de vedere al regimului persecutor, și când segmente importante ale populației sunt pedepsite nu pentru crimele de care sunt bănuite, ci pentru cele pe care le-ar putea comite”. Se merge dincolo de prezumția de vinovăție, orice persoană devenind un delincvent potențial. Există deci tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceea, crede că există un fel de compensație ontologică. Se refugiază, de fapt, în vizuina unei astfel de răsturnări de situație: „Nedreptatea e necesară spiritului; îl întărește, îl purifică. În materie de luciditate, o victimă este întotdeauna mai presus de persecutorii săi. A fi victimă înseamnă a înțelege” (III, 46). Cunoașterea Ă chiar dacă e vorba doar de eșecul cunoașterii Ă devine devorare de sine: „Tot ce am descoperit, am descoperit consumându-mă. M-am diminuat ca să pot pătrunde anumite adevăruri” (III
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi poziție persecutivă această situație de clivaj al obiectului în care intervin introiecția care caută să acapareze obiectul bun și proiecția care urmărește să excludă obiectul persecutor. Acestei faze îi succede o "poziție depresivă" în care "obiectul ca întreg" este recunoscut. Pentru Klein, copilul simte o angoasă deoarece se teme că pusiunile lui vor distruge obiectul. Este ceea ce ea numește anxietate depresivă. Aceste fenomene se reproduc, pentru
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
aceasta. Tocmai datorită acestor particularități, o comunitate ce elaborează o anumită memorie colectivă va rămâne relativ impermeabilă memoriilor altor comunități, reciproca fiind, și ea, valabilă. „Memoria cuceriților e diferită de cea a cuceritorilor, cea a persecutaților diferă de cea a persecutorilor, cea a oprimaților de a celor ce oprimă”, cum bine observa R. Gildea, dar și memoriile cuceritorilor dintr-un loc diferă de cele ale cuceritorilor din alte locuri. Iar cu memoriile cuceriților, persecutaților și persecutorilor, a oprimaților și opresorilor se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
persecutaților diferă de cea a persecutorilor, cea a oprimaților de a celor ce oprimă”, cum bine observa R. Gildea, dar și memoriile cuceritorilor dintr-un loc diferă de cele ale cuceritorilor din alte locuri. Iar cu memoriile cuceriților, persecutaților și persecutorilor, a oprimaților și opresorilor se Întâmplă același lucru. Din acest motiv, odată pornit pe calea elucidării chestiunii locurilor memoriei, cercetătorul poate avansa În multiple direcții, doar parțial intuite și dezvăluite de investigațiile de până astăzi. El se poate păstra În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
păgânilor, extinderea neîngrădită pe plan cultural a nevrozei sfântului Pavel, triumful paulinismului - ura față de femei, de trup, de carnal, de dorințe, de plăceri, de pasiuni, de știință, de inteligență, de filosofie -, transformarea pentru o vreme îndelungată a foștilor persecutați în persecutori, toate acestea provoacă în Istorie o fractură care privează secolele următoare, deci și pe al nostru, de o sumă însemnată de informații asupra acestei considerabile întinderi de timp. Lumea veche se prăbușește, dispare, moare, și odată cu ea filosofia păgână: o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iubi aproapele pe care-l iubești deja - un tată, o mamă, copiii, frații și surorile, prietenii... - nu prezintă niciun interes. Ce-ar însemna un îndemn la o îndatorire pe care o practicăm deja? în schimb, a-ți iubi călăul, stăpânul, persecutorul, iată o adevărată ocazie de a practica iubirea de aproape... în Spiritul Liber, nu-l iei pe celălalt ostatic pentru a-ți câștiga paradisul, nu practici milostenia sau iubirea de aproapele tău pentru a-ți asigura mântuirea - pentru că ești deja
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cea mai mare parte dintre ei o ignoră. Biserica îi combate: nu-i plac nici ironia lor, nici libertatea spiritului, nici vagabondajul, nici cerșetoria pe care uneori o predică. Astfel încât „goliarzii” dispar prin secolul al XIII-lea victime ale zelului persecutorilor lor creștini. Cuvântul „goliard” servește de atunci încoace la desemnarea peiorativă a fariseilor, a zeflemiștilor, înainte de a deveni, în jargonul judiciar, sinonim cu „patron de bordel”... în anii ieșirii din scenă a „goliarzilor”, Dante scrie Divina Comedie îîntre 1307 și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și contractul hedonist, și exegeza, și grația, și Infernul, și Luther, moartea sa, și sufletul, HEILWIGE DIN BRATISLAVA și banii, și bucuria, și sărăcia voluntară, IAN DIN BRNO abjurare, contract hedonist, dominican, și femeile, și furtul, și libertatea, și panteismul, persecutor, și procreația, și sărăcia, și sexualitatea, teolog sadian, IOHANNES HARTMANN DIN AMTMANSTETT îIOAN ȚESĂTORUL) și dorințele, și moartea, și morala, și păcatul, și sexualitatea, QUINTIN THIERRY și Calvin, și femeile, învățăturile sale, moartea sa, WALTER DIN OLANDA banchetele sale, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ochi spiritual”, cum era apostolul Petru, a putut să-l vadă zîmbind alături de cruce 255. Cerint mai afirma că impasibilul Cristos se retrage din omul Isus, care moare pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific „gnostic” al acestor credințe, după cum nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]