204 matches
-
țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e coeg de școală cu Paul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
elemente ale fabulosului cu cele ale universului prozaic. Totul pentru a evita ca în textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii, [pe] sarcina psihologică grefată artificial gesturilor nesemnificative"263. Jocul între gravitate și persiflare se reia și la Emil Brumaru care reconstituie familiarul cu o solemnitate de ironist: " În magazii cu șobolani bătrâni/ Unde îți intră orele-n plămâni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de satiră, hazul, veselia, ghidușia devin o caracteristică a manifestației din Piața Universității. În câteva seri, regizorul Nae Caranfil a parodiat, cu ajutorul manifestanților, mitinguri electorale ale Frontului Salvării Naționale sau ale Partidului Comunist Român. Erau vizibile și debordante umorul și persiflarea. Acestea făceau din Golania un adevărat spectacol, iar pe alocuri, chiar o feerie și o sărbătoare. Spațiul Piața Universității devenise un soi de omphalos al Bucureștiului și al României, fiindcă aici era „pământ sfințit” de morții din decembrie 1989, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
nuci, mira-s-ar lumea de el! cînd eram la Drumuri Naționale, perfect rotund tei în sălbăticie, doi tei, de ce s-o aprins grajdu', zice că așa o fugit cînele noaptea, s-o aprins grajdu'! de la lanțul înroșit! accentul muzical persiflarea, DN 15 ș-apoi mi-am spălat cămașa, mi-am spălat ciorapii! șî cu peștii tot al meu o fost, nașă-sa lu' Marinel, ș-o zîs că o murit popa de la čine! Petelea, era mai demult, cînd era Hristofor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
execuțiuni de piese muzicale cu vioara și flautul"1831. Autorii articolului citat făceau precizarea că poeziile lui Mihai Eminescu recitate cu acest prilej au fost foarte apreciate de către public. În opinia redactorilor săptămânalului Santinela Dobrogei, "toate poeziile recitate erau o persiflare a patrioților de contrabandă, a acelor patrioți cari vând interesele neamului spre a satisface interesele lor proprii"1832. În cadrul acestui concert de o apreciere unanimă s-au bucurat "studenții ardeleni"1833. Aceștia "au excelat (...) prin corul lor, care a întrecut
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ceva demn de a fi reținut. Învățam câte ceva chiar de la suspușii noștri! Cu anumite precauții, Încercam să le induc elevilor că importante erau ideile pe care le cpmunicam eu, nu ceea ce găseau În manuale sau documente de partid. O anumită persiflare la adresa ideologiei comuniste se realiza prin intonație sau gestică, atunci când conținutul lecției permitea un anumit gen de acroșaj sau „comentariu” metatextual. Era un fel de joc cu subînțelesuri, unul ce presupunea o anumită performanță hermeneutică și interpretativă, o capacitate aparte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Mircea Mihăieș: Este un cuvânt care a făcut carieră În România. Nu Întâmplător, provine chiar de la Ion Iliescu. Într-o Împrejurare, el l-a descris textual pe protejatul său, Adrian Năstase: „Așa e el, mai arogant”. Nota era evident de persiflare, dar nu neapărat de respingere totală. Vladimir Tismăneanu: Suntem amândoi oameni de litere și probabil că putem găsi diverse alte descrieri posibile ale unui comportament ce pare că vine dintr-o relativă omnisciență - dacă aceasta poate fi relativă. Este una
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
unde se produce o alunecare spre formula polițistă și SF. Prima parte, în schimb, este o valorificare a materialelor rămase din atelierul începuturilor. Lectura atentă relevă autoparodia subțire a aceluiași stil, reluat sistematic, prea sistematic și demonstrativ, îngroșându-se până la persiflarea subțire. E un bun prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Deconstruiește” textul arătând de ce aceste opoziții nu sunt în mod necesar adevărate! IV. Identifică textele care nu există, grupurile ce nu sunt reprezentate și omisiunile care pot sau nu pot fi judecate și consideră-le ca fiind foarte importante!232 Persiflarea metodelor postmoderniste nu îl împiedică pe Wilson să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-au făcut” pe fiul lui Șerban Cantacuzino „din cal măgari”), sincopat de plasticizări paremiologice, căci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
Moscova (și mulți dintre aliații ei est-europeni) stabilind reguli draconice, la un moment dat Washington-ul a răspuns cu o monedă despre care a fost greu de înțeles dacă era numai una punitivă ori implica și o doză substanțială de persiflare. Dacă orașe ca Washington-ul și San Francisco au rămas „orașe deschise”, adică puteau fi vizitate de către turiștii sovietici, Los Angeles și St. Louis erau „orașe închise”. În plus, Departamentul de Stat american a declarat Disnayland și Disneyworld locuri inaccesibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din convivialitate, poate foarte iute, foarte ușor, să devină o tiranie, mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura formidabilă a marchizului de Sade, reclamat de tinerii revoluționari francezi care au dărâmat Bastilia - În timp ce autorul lui Justine era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un idol. Dar suntem gata oricând să contestăm, necuviincios, idolii altora. Suntem dogmatici când e vorba de valorile „noastre“ și invocăm „libertatea de expresie“, când e vorba de valorile altora. Există deja o tradiție (intensificată în ultimele decenii) a contestării, persiflării, culpabilizării obiceiu rilor și textelor religioase. Sau a „demitizării“ lor cu procedee la modă. De la „Biblia hazlie“ până la Dan Brown, s-a încercat, practic, totul. Ca urmare, lumea se împarte spontan în două tabere: apărători ai creativității fără frontiere și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în școlile publice?" " Exact." "Are dreptate. Aici totul e călăfătuit.. Nu se simte nici cel mai slab curent de aer, numai dacă n-o veni vreun ciclon." Ochii lui Pussy surâdeau, batjocoritori, și vocea ei, cam răgușită, implica din fire persiflarea. "Aici e "Titanicul". În salon se dansează, în timp ce apa năvălește în cală." Prăjina bătu cu violență un ultim acord și se ridică: "Să trecem la altceva!" Perechile se despărțiră încet, cu părere de rău. "Ai vreo idee?" întrebă o voce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în extravaganță. În polemici, ia partea lui Hasdeu și sare ca ars când cineva îi contestă maestrului său vreo teorie. Pe M. Dragomirescu îl zeflemisește, și tot așa pe G. Bogdan-Duică și N. Iorga. Pe cât de nedrept poate fi în persiflări, pe atât de cordial devine în portretele conturate lui B. P. Hasdeu, G. I. Ionnescu-Gion, Gr. Tocilescu sau Iuliei Hasdeu. Despre scriitorii francezi (Sully Prudhomme, Émile Gebhart, Maurice Barrès ș.a.) și nu numai (Emerson), întocmește mici monografii. Domeniul în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi se pare absurdă, răspund. Absurdă?! se miră Cristina. Dacă e absurdă, de ce ai tresărit așa?!... Mă măsoară îndelung cu privirea o privire senină, clară, fără urmă de ironie, fără acea persiflare pe care am descoperit-o în atîtea alte priviri cînd a venit vorba de literatură. Chiar oameni de la care mă așteptam la o cu totul altă părere, îmi aruncau, scăpîndu-le de sub control, cîte o privire în care eu citeam: "Literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
decât să meargă, după o noapte albă, la olimpiadă? Pun pariu că i-a trecut tot elanul și s-a dezumflat. Râde ușor, mai mult pentru sine. Ce cărți îți plac? De dragoste? mă întreabă, continuând să zâmbească. îi simt persiflarea din glas. Obrajii încep să-mi sfârâie de mânie. De ce mi-ar plăcea cărțile de dragoste? Ce mare scofală e dragostea? îmi plac cărțile despre oameni. îmi place să cunosc oamenii. Sau, mă rog, nu neapărat să-i cunosc, ci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care mai trăsnite. Nu te plictiseai cu ea nici în pat, nici pe stradă. — Cine-ți place de aici? îl întrebase Anda curioasă, în timp ce dansau. Ia să văd dacă mai ai gust sau te-ai intoxicat cu mine pe bune! Persiflarea ei îl încântase și îl făcuse să râdă cu gura până la urechi. Se uitase de jur împrejur condescendent și-i răspunsese că doar Georgiana pare să-l aibă pe vino-ncoa. Mda, îl aprobase Anda, n-ai gusturi prea rele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar Ministrul a fost jucată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-un instinct atât de van” (Toate). Un mod de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării, a contrapunctului livresc și aluziv face din Marin Sorescu cel mai important anticipator și interpret al unei lumi ce "s-a transformat într-o formă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și figura unui Sforicică din Sfîntul Sava, variantă octogenară a lui Pirgu, care „se dezlănțuie dintr-odată în tot felul de măscări, una mai candrie decît alta". Atari secvențe ce neutralizează persiflarea fără a o anula, prin poezia lor vicioasă, sunt așezate de către autor cu gesturi de mare grijă formală, asemenea unei broșe sau a unui medalion, pe pieptul producției d-sale prozastice. Val Gheorghiu: Omul din gard. Desenele autorului, Ed.Junimea
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e atracțios acidă: "Căderea de la putere e un eveniment mai dramatic decît o simplă cădere din rai. Și, în plus, e și un caz mai excepțional. Toată lumea a fost alungată din rai, așa încît această prăbușire s-a banalizat. Dar
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]