244 matches
-
524Ă, regina acuzată de uciderea lui Agamemnon, începe un exordiu (versurile 525 529Ă, în care ea își anunță poziția de apărare: recunoaște că este vinovată, dar dezvăluie că actul său nu reprezintă decât executarea unei hotărâri date de Diké , justiția personificată. Pentru a se apăra, ea trece la acuzarea lui Agamemnon. Nararea faptelor (versurile 530 - 534Ă este redusă la extrem și reamintește sacrificarea Ifigeniei de către tatăl ei, la Aulis. Se iau apoi în discuție rațiunile invocate pentru a justifica sacrificiul (versurile
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Coșbuc, care ne transmite însuflețit: „Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca și dânsul: ,,capătul drumului din viață e aproape de sfârșit...” Domnia Sa filozofează asupra existenței omenirii și a individului; gândul ne duce la reflecția eminesciană din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
diplomatic al țării, la început, desigur, ca stagiar, totuși ce încă altceva aș mai putea să-mi doresc?". La acea dată habar nu aveam că mă pândea, nu după mult timp, o încercare gravă, înscenată de obsesia ranchiunoasă a răului personificat. A doua zi mi-am cumpărat o pereche de pantaloni de culoare închisă și două cămăși asortate, căci credeam că cineva care lucrează la Ministerul de Externe se îmbracă altfel decât unul care lucrează la Institutul de Bibliografie, iar în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și monastic vor fi fost în mare parte cauza acestei ironii. Din această ramură puțin cultivată a literaturii populare d. Baican ne trimite câteva probe, cari desigur vor interesa. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul însuși apare isteț și batjocoritor, personificat ici în Pepelea, colo în Păcală. Cronicele noastre, descrierea din vremea lui Matei Basarab făcută de diaconul Paul din Aleppo, scriitorii poloni mărturisesc că la mesele domnilor Basarabi și Mușatini se cânta și se glumea mult. Astfel bunăoară cântecul dezgropat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
subiectiv. Statul este, așa-zicând, centrul de gravitate al unui sistem, sau, dacă vrem, focarul (focus) către care converg, și de la care iradiază toate razele care constituie o unitate reală”. Statul mai poate fi considerat „expresia potestativă a Societății”, ca personificată, Într un subiect de voință unitară. Giorgio del Vecchio nutrește convingerea că, la rigoare, „Statul nu poate să subziste Într-un mod pur static, ci el trebuie să se afirme și să se conserve cu un dinamism permanent, sub sancțiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și-ncovoiată calea dreptății, dar e sigură. Știu că ne-ați închide gura de-ați putea fără ca să vă scuipați vouă însăși în față, dar nu veți închide-o și vom protesta mereu, nu vom [fi] cu toții decât un protest personificat. Nu se ucid lesne națiunile, domnii mei, și mai cu samă cea română nu. ARTICOLI NEPOLITICOȘI PROZĂ POLITICĂ - PROZĂ LIMBISTICĂ I 2257 Sânt persoane - singulare sau colective - cari-s inamici comuni tuturor partidelor și tuturor guvernelor, mai ales când acele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zilele ca s-aveți alegătorii voștri, ca în urmă acei puțini alegători să vă dea dreptul d-a vă croi diurne și d-a împovăra într-un mod nemaiauzit în România. V-aș fi iertat să vă serviți [cu] neonestități personificate, cu faliți declarați, cu furi cunoscuți de lume, cu nulități egale cu bestia, ca să ajungeți la un scop, dar să vă serviți cu aceste mașine oarbe ca [să] nu ajungeți nicăiri - asta n-o pot înțelege; pentru ca să vă retrageți în fața
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proces, posesorul de bani devine capitalist.(...). Conținutul obiectiv al acestei circulații - valorificarea valorii - este scopul subiectiv urmărit de el și numai în măsura în care apropierea progresivă a bogăției abstracte este singurul mobil al acțiunilor sale, funcționează el în calitate de capitalist, adică în calitate de capital personificat, dotat cu voință și cu conștiință"126. Capitalul este suma de bani care se reproduce, se înmulțește în contactul cu schimbul de mărfuri, iar capitalistul este omul, persoana care se ocupă cu această înmulțire a banilor, cu această valorificare a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întoarcere al banilor. Conținutul obiectiv al acestei circulații - valorificarea valorii - este scopul subiectiv urmărit de el și numai în măsura în acre apropierea progresivă a bogăției abstracte este singurul mobil al operațiunilor sale, funcționează el în calitate de capitalist, adică de capital personificat, dotat cu voință și cu conștiință".Karl Marx, Capitalul, Editura PMR, București, 1951, vol. I, p. 164. 89 Legătura dintre o criză religioasă și răsturnarea lumii vechi a fost descoperită de către Max Weber în opera sa Etica protestantă și spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
I. reia în Ani vii (1967), Poezii (1970; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Eflorescență (1972), cu alte mijloace, „pictura poetică” pe subiecte rurale, dispunând parcă pe o pânză elemente plastice concrete, ca suport senzorial, pentru a construi tablouri cu abstracțiuni personificate. Singurătatea înfășoară arborii, se scaldă în râu, toamna, ca o „tolbă înflorată”, se desfășoară pe fundalul necuprinsului, al timpului ce formează „pajiști de veșnicie”, pe care zburdă „roibii” senzațiilor și ai gândurilor. Prin această pictură, expresionist-suprarealistă, I. realizează un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
circulație elemente legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo” - sunt preluate de omiliile la înmormântarea, învierea, înălțarea și coborârea lui Iisus în iad. Iadul personificat se tânguie într-un discurs ce cuprinde repetiții anaforice, proprii retoricii bizantine. Rituri funerare și elemente de bocet popular stau alături în „plânsul Maicii Domnului”; durerea Mariei capătă proporții cosmice și rezonanțe mioritice. Filoane populare conțin și predicile la Învierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
dureros, trist, în care personajul oscilează între agonie și extaz. Discursurile personajelor se centrează inevitabil asupra unui singur subiect: boala. Spaima naratorului-personaj din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor, iar divinitatea e coborâtă pe pământ, personificată ireverențios și apostrofată. Venită pe valul tradiționalismului în floare la „Gândirea” care a lansat-o, această poezie i-a surprins pe comentatori, care, cu excepția lui G. Călinescu și a lui Șerban Cioculescu, au recunoscut în C. un poet de sorginte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
corespund cu exactitate modului de Înțelegere al nici unuia dintre autorii antici. Chiar dacă unele dintre utilizările termenului dau naștere la divinități, iar altele par mai degrabă să desființeze divinități, procesele nu sînt În mod necesar opuse, ci sînt uneori analoage. Divinități personificate care ipostaziază, la un moment dat, forțe abstracte (de exemplu, În religiile timpurii ale romanilor și sumerienilor) pot cunoaște ulterior o raționalizare, fiind scoase din cadrul lor mitologic și transformate În alt fel de ipostaze (de exemplu, zeii din Homer și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la întrebarea: cine e mai mare. I s-a adăugat o parte finală, stil orație, făcînd ca Dealul Mohului să capete elemente de cîntec de seceriș: Stăpîne, stăpîne Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
accesului restricționat, În cîțiva ani a ap...rut o documentație considerabil... asupra regimurilor comuniste. Pe moment s-a crezut c... din aceast... mas... documentar... deseori inedit... ar reieși neap...raț Adev...rul. Mai mult ca niciodat..., arhivele au fost atunci personificate, sacralizate: „arhivele nu mint”, arhivele demonstreaz...”, „arhivele m...rturisesc” s-a putut cîți sau auzi În primii ani postcomuniști. Deschiderea arhivelor a fost anunțat... teatral, ca și cum era vorba de un act politic fundamental. Între fostele ț...ri comuniste a ap
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
vecinătatea operei lui Dumézil, acest lucru se petrece în virtutea continuității pe care savantul suedez a propus-o între eposul medieval indian și iranian și vechea literatură religioasă indo-iraniană, vedică și avestică. Personajele principale din Mah³bh³rata și Sh³hn³meh reproduc în manieră personificată și context dramatic structura vechilor divinități indo-iraniene, repartizate trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de o parte, și cei cinci persani Rustam, Z³l, Afrasyab, Goshtasp și Lohrasp, se înrudesc prin această recurență comună
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Wikander la elocvența celebrului principiu prin care a dat o explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei imagini personificate (umanizate) a unui Dumnezeu viu, specific religiilor, așa cum este și cazul creștinismului. Așadar, sacrul se dovedește a fi un concept extrem de complex, care, de la o civilizație la alta și de la o perioadă la alta, poate să suporte sensuri și funcții
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
primordial, a cărui imagine bine conturată poate fi regăsită încă din cele mai vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate, imaginația și credințele specifice fiecărei culturi în parte atribuindu-i un statut personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rânduri încercările de definire a sacrului, am constatat că diferitele forme de reprezentare a Realității absolute pot fi sintetizate în două categorii esențiale, care fac referire fie la o imagine metafizică a sacrului, specifică unei viziuni filosofice, fie la una personificată, proprie unei viziuni religioase. În cercetarea modalităților de reprezentare a sacrului în arta vizuală, credem că reiterarea unor concepte precum cele de arhetip, mit sau simbol, termeni care activează atât în domeniul religios, cât și în cel al artistic, a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin astfel mai inteligibile sporind șansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii. Mihail Kogălniceanu rezumă însăși în epoca în care a trăit în ceea ce a avut ea mai nobil ca 60 aspirație ca ideal. Trebuia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
era tipul munteanului gata de-a pururea să înfrunte orice primejdie. omul care agita în inima și în mintea lui toate problemele care puteau ridica Neamul". Apoi despre viața ca elev: „Conștiincios în împlinirea datoriilor, el (dascălul - n.n.) era cinstea personificată; de aceea și noi eram cinstiți. Minciuna era necunoscută. Era în 1856 un Martie admirabil: soare continuu și pământul uscat. Profesorul ne atrage atenția în clasă că un astfel de martie e foarte primejdios. Te îndeamnă la joc, dar e
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]