128 matches
-
necesare pentru existența și bunăstarea cetățenilor lui, de ambele sexe, și le alocă sectorului militar, accentuând spirala insecurității (pe plan internațional) și sacrificând bunăstarea populației (pe plan intern). Poate cea mai interesantă și importantă linie de cercetare deschisă de feminismul perspectival rămâne regândirea conceptului de putere și a implicațiilor acesteia asupra practicii relațiilor internaționale. Plecând de la experiențele existențiale ale femeilor, de la capacitatea grijii, transformată în etică a grijii, precum și de la realitățile interdependenței (umane și, extins, statale), feminismul perspectival propune substituirea puterii
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
deschisă de feminismul perspectival rămâne regândirea conceptului de putere și a implicațiilor acesteia asupra practicii relațiilor internaționale. Plecând de la experiențele existențiale ale femeilor, de la capacitatea grijii, transformată în etică a grijii, precum și de la realitățile interdependenței (umane și, extins, statale), feminismul perspectival propune substituirea puterii coercitive cu puterea coactivă. Puterea exercitată asupra celuilalt poate fi transformată în puterea de a face ceva împreună cu celălalt, care să aducă beneficii reciproce și să cimenteze o relație de putere împărtășită. Este un pas conceptual care
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
împreună cu celălalt, care să aducă beneficii reciproce și să cimenteze o relație de putere împărtășită. Este un pas conceptual care poate duce la deconflictualizarea domeniului Relațiilor Internaționale, la regândirea legăturilor dintre comunități, state, umanitate în ansamblu (iar aici orice feministă perspectivală are în vedere inclusiv comuniunea cu generațiile care vin, tocmai în spiritul grijii și al relaționării). Un pas mai departe în inventarea unui concept alternativ de putere este realizat prin postularea puterii proactive, adică a puterii de a da putere
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
cercetării. A treia categorie reunește acele lucrări care transgresează criticile sau le duc mai departe, pentru a propune reteoretizări coerente, fundamentate ale realității internaționale și, chiar mai mult, pentru a genera procese de inovare a practicilor, actorilor și regulilor. Feminismul perspectival, feminismul de inspirație marxistă și cel constructivist sunt cele care au tatonat depășirea criticii în direcția propriei construcții alternative și a transformării. Contribuțiile la această a treia categorie devin, în acest stadiu al subdomeniului, cele mai promițătoare, mai inovatoare și
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
matissiene este ilustrată în tabloul intitulat La Conversation. Aici codificarea cromatică și tonală a perspectivei atmosferice este diferită de aceea din sistemul semi simbolic în care roșul și umbra inspiră aproapele, albastrul și strălucirea departele și verdele distanța intermediară. Ordinea perspectivală este evident răsturnată. Albastrul constituie cromatica unor obiecte din planul apropiat ca peretele și fotoliul, roșul este rezervat figurilor mai îndepărtate, ca plajele verticale și orizontale care accentuează cadrul ferestrei și mărcile cromatice evocând florile plutitoare, iar strălucirea este atașată
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să rezolve însă dilema. Cum putem vedea un cerc de actori dacă circumferința este înghesuită din punct de vedere perspectival? Dispunerea îi avantajează pe cei din față, în detrimentul celor din spate, și prin deformare chiar și figura centrală este ascunsă vederii. Publicul vede oblic acțiunea scenică. Este aproape ca și cum ai încerca să citești o carte cu ochii la nivelul mesei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de masa dominantă a locomotivei întunecate din care se ridică fum către partea de sus a hangarului. Poziția excentrică investește locomotiva cu o tensiune puternică, iar această deviație de la centrul de echilibru al picturii, împreună cu oblicitatea poziției sale și subțierea perspectivală în formă de pană îi conferă o dinamică puternică. Tema tabloului este, bineînțeles, solicitarea impusă de acest colos din afara centrului asupra stabilității decorului. Sper că înțelesul dublu al cuvântului „centru” nu va părea confuz dacă voi afirma că locomotiva lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
s-a creat o problemă pentru contemplarea unui tablou realizat în perspectivă centrică. Convergența liniilor de fugă generează unul dintre cei mai puternici centri compoziționali, pentru că vectorii săi traversează toate zonele tabloului. Punctul de fugă al unui astfel de sistem perspectival - mă limitez la o perspectivă cu punct unic de fugă - poate fi așezat de artist oriunde îi place. Poate fi chiar și în afara cadrului. Când privitorul se așază în fața tabloului nu se iscă nici un conflict, atât timp cât punctul de fugă este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
optice față de aceea a oricărei alte forme. Ce se întâmplă însă când un purist care vrea să vadă „corect” o perspectivă își coboară ochii pe punctul în care s-ar fi așezat un aparat fotografic dacă ar fi produs proiecția perspectivală pe care o vedem reprezentată în pictura lui Tintoretto, Descoperirea corpului Sfântului Marcu (figura 37)? Punctul de fugă se află în mâna ridicată a sfântului, ceea ce înseamnă că dacă imaginea ar fi fost fotografiată, lentilele aparatului ar fi fost plasate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu numai la o anumită distanță de noi, deasupra mijlocului podelei, ci și în mijlocul suprafeței pe care este zugrăvită imaginea. Tot astfel, băutorii de absint ai lui Degas (vezi figura 113) sunt atât de convingător strâmtorați deoarece mesele îi intersectează perspectival. Colțurile meselor pe care le-am descris ca străpungând-o pe femeie devin din unghiuri drepte unghiuri ascuțite prin iluzia proiecției optice. Acum trebuie să luăm în discuție consecințele compoziționale ale interacțiunii dintre proiecție și efectul de adâncime. Permiteți-mi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ne permite să percepem pereții ca fiind paraleli și coloanele ca având toate aceeași mărime, iar podeaua arată destul de veridică pentru a păși de-a lungul intervalului fără ezitare. Într-o pictură cuprinzând aceeași vedere, raportul va fi invers. Convergența perspectivală va fi mult mai convingătoare, spațiul mai comprimat, dar chiar și așa rămânând efectul adâncimii. Deși diferența dintre cele două vederi nu se ridică la un ori-ori, noi o vom percepe. Priviți la cele două figuri schițate după una dintre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
undeva pe pânză. El formează focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv, centrul perspectivei plutește undeva între comprimarea proiectivă și adâncimea nediminuată. Perspectiva centrală este de un ajutor îndoielnic la stabilirea centricității compoziționale. Raportată la planul frontal, ea asigură într-adevăr un centru puternic; însă atunci când este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
miel. Pardoseala goală din prim-plan, atenuând baza în versiunea proiectivă a tabloului, îi adună pe oaspeții cinei către mijlocul spațiului interior îngrădit și, prin aceasta, îi izolează net de ambianță. Totuși, centralitatea grupului rămâne incontestabilă. Deși colțurile camerei privite perspectival converg către un punct din planul frontal, percepția deplasează punctul de fugă mai departe. Perspectiva străpunge fundalul camerei, oferind o prezență palpabilă a unei panorame potențial nelimitate și tainice. Deoarece în forma definitivă a lucrării pereții par anihilați, prezența lor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
grup de prieteni, colectiv profesional, confesiune religioasă etc.), în sensul că individul își amintește evenimente și experiențe din trecut doar prin prisma grupului, ca membru al unei colectivități sociale. Ca atare, cadrele sociale modelează memoria individului, conferindu-i un caracter perspectival grupal. Teoria cadrelor sociale ale memoriei a lui Halbwachs se referă însă doar la memoria individuală, nu și la cea colectivă. Elaborând pe baza acestor concepții halbawachsiene, poate fi dezvoltată "teoria cadrelor societale ale memoriei colective", construită prin extrapolarea concepției
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sensibilitatea și puterea de exprimare pe care le strunește în spațiul artei. Temele artistice ce figurează atmosfera Iașilor de ieri și de azi privesc în anotimpuri, ipostazele simbolice ale peisajului. Copaci, case și drumuri, coline, parcuri părăsite, sunt doar sugestii perspectivale desfășurate pe un cer vibrant cromatic, deopotrivă de calm, deopotrivă de insinuant sau vorace. Volumele, hotarnice linii ori tușe comunică în câmpul pictural, se topesc în game calde sau reci de griuri colorate, tonalitățile dominante fiind determinate de anotimp. Sintetizarea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
dominante. 2) Diversitatea comunitară ce presupune existența unor comunități relativ organizate și conștiente de sine ce promoveaza o serie de credințe și practici diferite. Diferențele marchează mai degrabă o apartenență decât o revendicare de participare la împărțirea puterii. 3) Diversitatea perspectivală care presupune că o parte din membrii unei societăți critică valorile și principiile culturii dominante și încearcă să o reconstruiască potrivit altor valori. Aceste valori trebuie să țină cont de prezența în viața publică a minorităților și de necesitatea lor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se preferă astăzi multiplicitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
confrunta, fără o instanță de autoritate care să le domine, căci statul nu este decît garantul pentru desfășurarea în condiții de legalitate a întîlnirii lor. Iată o situație care ne îndeamnă să concepem individul nu drept centru, ci drept centru perspectival : creator al unei perspective asupra realului, organizîndu-l potrivit propriului punct de vedere, unificator și totodată parțial. De altfel, în Renaștere, inventarea și celebrarea individului au fost însoțite ori chiar pregătite de inventarea perspectivei, de gîndirea și reprezentarea (multi)perspectivală a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
centru perspectival : creator al unei perspective asupra realului, organizîndu-l potrivit propriului punct de vedere, unificator și totodată parțial. De altfel, în Renaștere, inventarea și celebrarea individului au fost însoțite ori chiar pregătite de inventarea perspectivei, de gîndirea și reprezentarea (multi)perspectivală a spațiului. Pentru Simone Weil, perspectiva e o categorie care poate da chiar definiția individului. Ea îi rezumă capacitatea de a se raporta, cognitiv și activ, la real, dar îi indică totodată limitările, parțialitatea, părtinirea inerentă a evaluărilor și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a se raporta, cognitiv și activ, la real, dar îi indică totodată limitările, parțialitatea, părtinirea inerentă a evaluărilor și a judecății, erorile de perspectivă. Mai mult, condiția de ființă-în lume se poate defini și ea prin supunerea la același regim perspectival. Atîta vreme cît omul se situează doar în sistemul de referință mundan, el rămîne punct, element, poziție în spațiul lumii, se raportează la alte puncte, elemente, poziții din acest spațiu și, ca atare, nu poate produce decît acte (cognitive, etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
gîndită într-un model plan de pluralism. Dar aceeași capacitate poate fi orientată către Unitatea transcendentă, manifestă în neîncheierea lumii noastre sociale ; poate deveni perspectivă nu asupra realului, ci către sursa lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastre sociale ; poate deveni perspectivă nu asupra realului, ci către sursa lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le desmărginește în unitatea lui trans-perspectivală. Acesta e modelul cognitiv și contemplativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiece entitate creată are o rază de comunicare directă cu realitatea ultimă ; fiecare își recunoaște totodată caracterul parțial, de perspectivă asupra acestei realități ; în fiecare există, în sfîrșit, posibilitatea de a-și intensifica participarea la Unitatea trans-perspectivală. Persoana, în calitate de centru perspectival, e în același timp parțială ea coexistă cu alte centre perspectivale și totală : e totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ultimă ; fiecare își recunoaște totodată caracterul parțial, de perspectivă asupra acestei realități ; în fiecare există, în sfîrșit, posibilitatea de a-și intensifica participarea la Unitatea trans-perspectivală. Persoana, în calitate de centru perspectival, e în același timp parțială ea coexistă cu alte centre perspectivale și totală : e totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]