104 matches
-
care se crede și poet, a făcut tot posibilul pentru ca Bobiță (Constantin-Virgil Bănescu n.n.) să nu ia premiul întâi, i-am spus tânărului târgoviștean să nu mai participe la concursuri, să-și facă o carte și să căutăm un editor. Persuadat de dl. Liviu Ioan Stoiciu a depus totuși un volum la concursul național de poezie "Aurel Dumitrașcu" din toamna anului trecut ieșind câștigător ex aequo cu un tânăr poet din Cluj Napoca. În manuscrisul depus la concurs se afla și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dorința fierbinte a celui dintîi de a-și depăși complexul provincial prin traducerea în limba franceză, la Paris, a volumului său de către liderul dadaist. O lungă scrisoare autografă, semnată și datată 1 iunie 1930 (303/236 TZR C. 974), îl persuadează pe toate căile. De la aluzii răsfățate gen „O seamă din cei cari mă lingușesc sau socotesc că trebuie să mă menajeze (...) frizează convingerea că produsele mele apărute în Contimporanul (și aiurea) ar dovedi un talent demn de o soartă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lucrarea pe care o oferă acum Editura Institutul European cititorului român constituie, fără îndoială, cel mai important moment al cercetării maselor, de după al doilea război mondial. Psihologii sociali au studiat, adesea experimental, fenomene precum relațiile între grupuri, puterea de a persuada, supunerea la autoritate, efectele densității, discriminările sociale, comunicarea de masă etc. Dar nimeni nu a avut curajul să scrie un tratat de psihologia maselor, să examineze sursele istorice cele mai importante, să articuleze teoriile psihologice cu cele emise de istorici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
e doar un cap, o mînă e doar o mînă, ce diferență ar putea exista între ele? Doar în virtutea egalității oamenii devin masă"44. Toate acțiunile, toate proiectele politice mențin intact factorul de egalitate și încearcă să modifice factorul libertate, persuadînd sau obligînd indivizii să renunțe la ea. E ca și cum am încerca să micșorăm timpul și să ajungem mai repede la destinație luînd nu trenul, ci avionul, dacă tot nu putem scurta distanța obiectivă dintre două orașe. E de presupus că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cu cît scurtcircuitează orice reflecție. "Ideile, rezumă Le Bon, nu se impun deloc prin exactitate, ci doar prin dublul mecanism al repetiției și contagiunii prin care invadează regiunile inconștientului în care se elaborează mobilurile generatoare ale conduitei noastre. A persuada nu înseamnă doar a dovedi justețea unei rațiuni, ci a face oamenii să acționeze în conformitate cu această rațiune"230. Un alt lucru la fel de pătrunzător, și prea puțin înțeles, este atotputernicia cuvintelor în psihologia mulțimilor. O putere care le vine nu din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu avem de-a face cu atîția indivizi care dețin și ei o bucățică de putere și se și cred demiurgii istoriei, care le fac și le desfac pe toate, deși în discursurile lor proclamă contrariul? Pentru a păstra puterea, persuadează mulțimile să gîndească asemenea lor. Și dacă judecăm după longevitatea liderilor de partid, chiar și a celor mai democratici dintre ei, înseamnă că de cele mai multe ori reușesc. Iată un spectacol extraordinar, cu toată banalitatea lui: de sus, conducătorul revarsă din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În mare parte, datorăm toate acestea mijloacelor de comunicare în masă. Ele conturează vise mărețe, convertesc masele fără însă a le face și să acționeze. Media cere ca un singur individ, care are harul de publicist sau de lider, să persuadeze masele, adică să le seducă. Aceste trei caractere ale sistemului nostru politic nu sînt în mod obligatoriu nemuritoare. Ele nu au nimic de-a face cu democrația parlamentară, și nici cu aceea a maselor. Pe termen lung orice, totul se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu se adresează. Lor li se alătură cei care susțin întreprinderile de orice natură destinate înlăturării comunismului de pe scena politică a lumii: pe sprijinul acestora Nixon știe că se poate baza, chiar în absența vreunui demers discursiv care să îi persuadeze. În cazul lor, persuasiunea nu are sens. Mai există un factor esențial în alegerea, de către Nixon, a publicului său "țintă": faptul că, iarăși în baza discursului, atestă Hill, putem infera faptul că președintele era "conștient că Vietcong-ul și alți factori
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pertinența informației și a modalităților sale de expresie. Aceste reguli privesc și derularea interacțiunii ca alternanță în turnura cuvîntului și atenția acordată cuvintelor interlocutorului. Într-o mare măsură, activitatea politică se sprijină pe utilizarea limbajului. Voind să convingă sau să persuadeze, să negocieze sau să intimideze, recursul la limbaj se prezintă ca o alternativă la violența fizică. După cum scrie și J. Ellul: Întotdeauna violența înseamnă neîncredere în puterea cuvintelor." Parlamentul nu este locul instituționalizat în care se vorbește cu scopul rezolvării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
care relevă legătura dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a crea emoții și sentimente, de a pătrunde în gândirea, trăirea, modul de acțiune al elevului prin intermediul unui fenomen de rezonanță, de comunicare afectivă și empatică. O bună modalitate de a-i atrage de partea sa și de a-i persuada pe elevi încă de la începutul lecției, este aceea de a-i trata cu respect și de a-i înțelege. Cele mai eficiente tehnici de persuasiune pe care profesorul le poate utiliza în interacțiunile cu elevii sunt: • intensificarea rolului de actor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
etc. Dacă fiecare profesor și-ar analiza și eficientiza comunicarea gestuală, s-ar preocupa de expresivitatea comunicării didactice, ar putea să cultive relații de parteneriat și să se bucure de efectele propriei charisme (capacitatea de a atrage și de a persuada elevii). Imaginea sa inconfundabilă se va păstra în timp și datorită particularităților vocabularului său gestual. Numai așa își vor aminti elevii de charisma pe care o emana, de vorbele, faptele și de gesturile sale. Capitolul 6 Program de eficientizare a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a unui nou op al seu. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru: Republica și Reacțiunea sau Venitorele și Trecutul. - Prefațiune. - «Democrațiunea romană sau mai bine zis ținta Democrațiunii romane este de a persuada pe cetățeni, că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului. A mânca poporul, mai ales, este o greșeală neiertată, ba putem zice chiar o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
anunțase, după 15 ani de domnie, atunci când lunga și complicata restaurare a Casei Pogor a fost dusă la bun sfârșit. Iar ultimul și poate cel mai neașteptat paradox este că, în ciuda bonomiei și diplomației sale native, a abilității de a persuada autoritățile și a firii sale tolerante, nu s-a sfiit să ia cea mai curajoasă decizie asumată la Iași în perioada postcomunistă: mutarea falsului cimitir al eroilor sovietici, care acoperea jumătatea de la stradă a actualului parc, decizie care dădea fiori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și în același timp actul de a face ceva, sau a face prin a spune. Istoric vorbind, legătura intre limbaj și acțiune a fost evidențiată încă din antichitate de către tradiția retorică, retorica studiind tehnicile discursive prin care putem acționa (convinge, persuada) cât mai eficient pe ceilalți. Peirce și Morris vor studia și ei această conexiune, iar inițiatorii teoriei actelor de limbaj vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem o secvență discursivă, când spunem ceva, noi realizăm, de fapt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a ordona, a avertiza, a promite, etc., rostiri care au o anumită forță (convențională). În al treilea rând, putem de asemenea realiza acte perlocuționare, pe care le producem sau îndeplinim prin a spune ceva, cum ar fi a convinge, a persuada, a preveni, și chiar a surprinde și a înșela.” (Austin, 1975:109). Actul locuționar ar fi enunțarea sau producerea unei secvențe discursive care are un anumit sens și o referință, cu alte cuvinte care are semnificație. Actele ilocuționare ar fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
într-unul non-literar (metaforic) unul dominând funcție de tipul de discurs sau domeniu. La extreme se situează discursul științific dominat de literalitate și discursul poetic dominat de nonliteralitate. Metafora nu este doar un „ornament estetic” ce îmbracă discursul, menit a emoționa, persuada, ci în aceeași măsură ea este o strategie discursivă, referențială, chiar dacă „slabă”, prin care locutorul poate urmări atât seducția cât mai ales îmbogățirea universului cognitiv al interlocutorului cu noi cunoștințe, „adevăruri”. Metafora este o excelentă și sugestivă modalitate sugestivă prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
promisiunea se produc în însăși verbalizarea acestora), fiind considerat “actul de a spune ce se face”, actul perlocuționar este produs prin faptul de a spune ceva, fiind “actul de a face ce se spune” și are rolul de a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
argumentului, produse de autori consacrați. Astfel, pentru Perelman și Olbrechts-Tyteca, “obiectul acestei teorii este studiul tehnicilor discursive care permit provocarea sau creșterea adeziunii spiritelor la tezele care li se prezintă în vederea asentimentului lor”, argumentul fiind “un răspuns dat pentru a persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia și a relației lui cu lumea socială sau fizică. Argumentarea are un caracter procesual, reprezentând actul discursiv de a convinge sau persuada, și un caracter dialetic, deconstruind anumite teze și propunând altele. Tezele vehiculate argumentativ țin în general de opinabil și mai puțin de “episteme” proprie demonstrației. Acest opinabil dă seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii unei căi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și de iraționalitatea unei vorbiri de dragul efectului persuasiv”. (Sălăvăstru, 1996:292). Prin urmare, demersul argumentativ poate lua două forme: convingerea și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor predominante în secvența discursivă. 4.3.2. A convinge și a persuada Se pare că distincția convingere-persuadare ce ține, în prezent, de domeniul discursivității, își are origine în distincția anticilor între episteme (știință) și opinie (părere), care ținea de domeniul cunoașterii. Tot în sfera cunoașterii va rămâne distincția și la Kant pentru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lua, de cele mai multe ori, simplul joc al sensurilor ca enunț referențial, când acesta, de fapt, nu este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ca entități complet separate și distincte. La rândul său, în accepțiune obișnuită, discursul trimite la un ansamblu de cuvinte sau propoziții, verbale sau scrise; la un expozeu didactic pe marginea unui subiect; la o acțiune oratorică, cu scopul de a persuada auditoriul el este "limbaj-în-act" și vizează trei abordări posibile: discursul ca text, în abordarea lingvisticii formale; discursul ca o conversație, în abordarea sociologico-empirică; discursul ca putere/cunoaștere, în abordarea critică 252. Ca substantiv de masă, "discurs" înseamnă pur și simplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Editura Univers, București, 1983, p. 81. 533 Dintre principalele scopuri ale retoricii, Michel Meyer, în Questions de rhétorique: langage, raison et séduction, Le Livre de Poche, Librairie Générale Française, Paris, 1993, p. 18, le enumeră pe următoarele șapte: "1) A persuada și a convinge, a crea asentimentul; 2) A plăcea, a seduce sau a manipula, a justifica (uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de convins cu astfel de mijloace. Mult mai abilă se dovedește a fi cealaltă femeie, care, cunoscându-l mai bine, știe să-i spulbere îndoiala cu dovezi de altă natură. Ministrul îi invită pe amândoi la masă, încercând să-l persuadeze pe Bizu și cu ajutorul Emiliei, soția sa, care-și arogă de la bun început rolul de protectoare a tinerei perechi. Agronomul rămâne totuși suspicios ("fata asta cu ochi atât de puri ascundea un suflet plin de urâciuni și întunerec", își zice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]