174 matches
-
maniera lor de a adopta decizii. Toate acestea vin să confirme o funcție de însemnătate majoră pe care o are comunicarea de tip uman, anume aceea de construire a relațiilor interumane, pe baze de armonie, capacitate de înțelegere și apreciere, de persuadare. Comunicarea ca-pătă, astfel, valente unice sub aspectul nu doar al importanței în existența noastră că "ființe raționale și dotate cu limbaj articulat", dar mai ales sub aspectul caracterului sau indispensabil pentru însăși motivația noastră de a ființă. În spiritul profunzimii
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
nediscutate sau nenegociabile) favorizează oare un mod euristic (centrat pe formă) sau sistematic (favorizînd conținuturile complexe, puternic argumentate) de înțelegere a mesajelor? Ne vom limita, pentru moment, să presupunem că o "bună" acțiune de comunicare, eficace în scopul său de persuadare, se va mulțumi, din rațiuni diverse, atît strategice, politice, cît și financiare, să pună în scenă elementele unei culturi comune, sintetizate în nucleul central al unei RS, și să încerce să o facă să persiste. La un alt nivel de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
analiză, a comunica bine înseamnă și a schimba stereotipurile sau cristalizările inadaptate sau nefuncționale ale diverselor cunoașteri. În acest caz, avem datoria de a face o reprezentare să "evolueze" (cf. capitolul 6). Aceste chestiuni pe marginea legăturii dintre RS și persuadare necesită o mai bună aprofundare decît rîndurile cuprinse în această secțiune. Să încercăm acum să stabilim mai precis care sînt statutul și funcțiile elementelor unei structuri reprezentaționale. 3.2. Elemente descriptive, normative, funcționale și prioritare După Pascal Moliner, am putea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
rînd, încadrarea grupului adepților sau militanților și a masei mai largi de indivizi puțin afectați (majoritatea tăcută sau manipulată). Puternic impregnate de reguli, cadrele care acționează pentru dezvoltarea acestui sistem nu ezită în fața nici unuia dintre mijloacele oferite de instrumentele de persuadare. "Propaganda prezintă o lume simplă în care rolurile, locurile, datoriile și chiar calculele fiecărui cîmp sînt în acleași timp permanente și transparente. Aceasta include, la rîndul ei, gîn-direa, aruncînd o lumină vie, cvasiobsesională, asupra a ceea ce pare esențial, în detrimentul a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
jurnaliștilor și consilierilor politici, alături de sociologi și politologi. Comunicarea politică a fost definită că un ansamblu de tehnici utilizat de oamenii politici, axându-se, în special, pe sondaje de opinie, relații publice și publicitate sau "un mix de tehnici de persuadare utilizate pentru influențarea comportamentului de vot"2. În egală măsură, definiția comunicării politice s-a limitat la un corpus de mesaje emise de politicieni sau guvernanți, punând accentul pe binomul conceptual retorica politică în valorizarea conținutului informației politice. Nu este
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
gen manifestații și mintinguri electorale, confruntându-se cu apatia politică și dezangajarea cetățenilor printr-un mare procent de absenteism la vot. În consecință, politicienii se orientează spre tehnicile moderne de comunicare pentru o comunicare mai eficientă cu electoratul, preponderent a persuadării cetățenilor privind prezența la urne -, conform aprecierii lui Kavanagh: "Campania politică a adoptat întotdeauna cele mai noi instrumente ale persuasiunii"44. III. 1. 3. Interactivitatea online Definiția clasică a interactivității sugerează că un mesaj, pentru a fi interactiv, trebuie să
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de inventariat și taxinomiat. Totuși, există anumite argumente (din categoria celor cvasi-logice) regăsibile în cele mai multe texte de polemică literară, cum ar fi: definiția, citarea-bumerang, raționamentul prin ficțiune (M. Angenot), care, în planul pragmatic, echivalează cu cele mai uzitate strategii de persuadare. Definiția se sprijină, înainte de toate, pe un consens al specialiștilor care, ulterior, poate fi generalizat; ea este probantă prin funcția metalingvistică, adică "un argument în materie de terminologie"70, ceea ce o face greu de atacat și respins. O categorie aparte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
țărănește pe frunte, ești o cuconiță încântătoare, o femeiușcă trează, activă și pricepută". Și continuă, reducând considerabil distanța de dialog printr-o tușă familiară care denotă intenția reconcilierii unei relații degradate de incisivitatea repetată a moralistului, ca posibilă strategie de persuadare: "Ascultă-mă, te rog. Uită-te mai bine, vezi-te din față, din spate și din profil. Dobitocul dușmănos, fără imaginație și talent, care a născocit, pentru chipul dumitale sprinten și inteligent, asemenea hidos comanac, l-a făcut parcă într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al doilea rând, un statut pragmatic, de fixare în memoria lectorului, prin repetiție, a asocierii dintre numele adversarului și o imagine descalificantă, deci printr-o voluntară și premeditată tautologie asociativă: A.C. Cuza=omul unei singure cărți, ca armă sigură de persuadare. În alt text, repetarea cuvântului "jidan", pastișat prin sublinierea grafică, joacă rolul argumentului bumerang, focalizând atenția pe culpa prioritară a adversarului: aceea de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale sale (hiperbatul, preteriția, protestarea de bună credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi am numit strategiile polemicii literare, însă, tratându-le separat, am încearcat să punem în lumină prestidigitația artistului-polemist care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în plan afectiv, intențiilor autorului, și este, până la urmă, o prelungire, o proiecție a sa în spațiul alterității. Artificiul, poza, bufoneria, așezate de Ștefania Mincu sub semnul "afectării", ca trăsătură esențială a discursului liric arghezian, ar deveni stratageme estetice de persuadare în discusul publicistic. Oricum ar fi privit, un potențial lector al publicisticii argheziene s-ar afla în postura celui care pășește pe nisipuri mișcătoare, pentru că traiectoria discursului este adeseori imprevizibilă, fictivul invadează spațiul referențial și invers, iar jocul sensurilor face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dumitru, p. 71. 156 Mircea Anghelescu în "Prefață" la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză, Editura Minerva, București, 1972, p. 9. 157 Tudor Arghezi, "În latrina culturii naționale", în Scrieri 24, Editura Minerva, București, 1973, p. 205. 158 Distincția între persuadare și convingere, pe temei etimologic, îi aparține lui Vasile Florescu, în Retorica și neoretorica, Editura Academiei, București, 1973, p. 44. 159 Tudor Arghezi, Scrieri 24, p. 215. 160 Grupul µ, Retorica generală, Editura Universității, București, 1974, traducere de Antonia Constantinescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din faptul că, în pofida deschiderii noastre de a-i considera pe alți oameni ca membri ai comunității noastre (culturale sau de cercetare)185, ei s-ar putea să nu se considere ca atare, fie și pentru simplul motiv că, prin persuadare, și nu ca urmare a exercitării forței, pot ajunge la un "acord neforțat" de a se împotrivi dorinței noastre de a-i integra în comunitatea ai cărei membri suntem. Altfel spus, s-ar putea ca, deși potrivit "discuției libere" prin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
personalității", "mitomania patriotismului general" și "delirul amatorismului poetic", într-un festivism ce sfidează realitatea prin "minciună didactică și trucaj iconic", transformând starea de fapt într-o poveste de "pășunism proletar cu iz edenic", care pendulează între sensibilitatea prin idilism și persuadarea ideologică prin severitate.886 Comunismul juvenil exhiba mărci inconfundabile: uniforma (prin care elevul își afirma condiția socială), numărul matricol (prin care era identificat public) și mai ales carnetul (prin care se legitima în fața autorităților), forme agresive ale unui neîndoielnic "sclavagism
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a putut compara situațiunea actuală cu aceea în care era acum trei ani. Atunci, prizonier al camarilei conservatoare, trăia în cea mai mare izolare. La fiecare moment se vorbea de demisia sa și trebuia toate silințele și toată puterea de persuadare a miniștrilor cari se serveau de dânsul pentru ca să-l rețină. Daca ieșea din palatul său, trecătorii își întorceau capul și nimeni nu se ascundea ca să-și exprime opiniunea asupra încercărilor sale dictatoriale. Trebuie să concedăm că, între multele exemple de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost studiat încă din antichitate. El avea sensul de cuvântare, iar știința care îl analiza purta numele de retorică, prin care se înțelegea arta de a vorbi frumos. Epoca lui Aristotel sistematiza deja anumite tehnici și reguli privind convingerea și persuadarea auditoriului. Retorica antică studia trei tipuri de discurs: deliberativ, judiciar și demonstrativ. Douăzeci de secole mai târziu, atenția retoricii se îndreaptă spre literatură, spre arta discursului frumos, oral sau scris, centrându-se pe figurile retorice. În funcție de natura mecanismelor performative pe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
În acest sens, persuasiunea presupune apelul la emoții general umane ca frica, compasiunea, mândria, mânia, rușinea. De multe ori, în literatura de specialitate, sensul termenilor persuasiune și manipulare se intersectează sau chiar se confundă. Alex Muchielli echivalează noțiunile de influență, persuadare și manipulare prin definirea manipulării ca intervenție în contextul comunicării, având intenția de a schimba opinii, atitudini și comportamente prin mijloace ilegitime disimulate. Astfel, "adevărata artă a manipulării și deci a influențării și a persuasiunii constă, așadar, într-un travaliu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acestora asupra datelor s. fie redusă. Sugestii de teme: „Caracteristici ale climatului educațional în clasa de elevi”; „Locul și ponderea activităților în echipă în timpul orelor de curs”; „Diferențe în așteptările profesorilor în ceea ce privește succesul școlar al fetelor și băieților”; „Strategiile de persuadare a colegilor utilizate de managerii instituțiilor educaționale”. Studiul de caz constă în investigarea intensivă, în detaliu a unei persoane, a unui eveniment, a unei instituții sau a unei comunități (Sax, 1968). El este asociat deseori metodei istorice (Havârneanu, 2000b), dar
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
funcțiilor fie pentru a implementa politicile preferate, fie pentru a putea controla distribuția resurselor către propriul colegiu, vizând men ținerea în funcție prin câștigarea alegerilor viitoare. Atingerea scopului presupune obținerea unui anumit număr de voturi în urma participării la alegeri și persuadarea alegătorilor să-și exprime opțiunile în favoarea partidului. O problemă pe care trebuie să o rezolve partidele este cea cauzată de apariția incertitudinii și a ignoranței raționale. Lipsa informațiilor relevante despre oferta și activitatea partidelor crește nivelul de incertitudine în ceea ce privește viitoarele
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
a ficțiunii). Conceptul de performativitate trebuie să dea seamă de ultima parte a tezei: un discurs sau o producție discursivă este un mediator al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea este semiotică (sintactic, semantic, pragmatic) întrucât aceasta, ca metalimbaj integrator, surprinde o intervenție discursivă sub toate aspectele sale. În primul capitol, abordăm limbajul natural ca instrument al practicii discursive, în sensul că acesta este întrebuințat ca „materie brută” sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două traiectorii, una mai rațională și mai precisă, surprinsă și prin sintagma “a convinge”, alta mai „afectivă” sau estetică, numită și persuadare. În practica discursivă întâlnim și o serie de construcții discursive care doar ne dau impresia că ar vehicula un conținut cognitiv, în realitate ele nefiind decât forme goale, „licențe lingvistice”. Rolul lor este doar acela de stimul, însă și acesta
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]