260 matches
-
pe undeva se prefăcea că crede că toată lumea trebuia să renunțe, și că și avertismentul ce însoțea această atitudine, cum că a spera prea mult nu face decât să te omoare cu zile, era pe undeva o prefăcătorie. Da, speranța pestilențială care trece pe sub rele și le lasă în picioare. Așa că eram și atras de părerile lui Kayo și în același timp rezistent la ele. Nu exista pentru el un cer pictat al teatrului omenesc, ci doar cel din afară, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică "Progresul" S.A. și, de mai departe, de la Rafinăriile "Vega" și "Astra") și poluate ireversibil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale celor ce "...fac din noapte ziuă, și-a zilei ochi închid" întăresc convingerea lui Pietro Gralla că milenarul regat nu mai poate rezista mult în fața amenințării musulmane. Enormele bogății acumulate în timp se întorc chiar împotriva Veneției, iar mirosurile pestilențiale de pe canalele orașului, care îl oripilează pe probul și credinciosul Nicola, ne conving că e ceva putred și în această țară. Sesizăm acum o nouă reprezentare arhetipală, pe care o vom numi, cu o sintagmă hamletiană, "buba multei bogății". Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de nicotină și numai după mulți ani, și cu mari eforturi de voință, m am debarasat de această patimă. Mult mai târziu mi-am dat seama că eram niște copii proști care ne afumam plămânii și inspiram, odată cu fumul, mirosul pestilențial al unui closet fără apă curentă și fără scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre” din Terra incognita ș.a. alcătuiesc o umanitate coruptă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
și ca lance, a coborît repede pînă cînd a ajuns pe linia de luptă, lîngă combatanți. Atunci Bătrînul Diavol (Ibl@1@s al-Quad@1@m) s-a Întors la cele cinci principii ale sale, care sînt fumul, flacăra, Întunecimea, vîntul pestilențial și norii și s-a Înarmat cu ele, făcîndu-și din ele pavăză 37. Regele Întunericului Îi biruie pe trimișii Luminii și Îi Înghite, fără să-și dea seama că o asemenea hrană este otrăvitoare pentru el. Cei cinci Fii ai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul, infecția, putridul, descompunerea sau cel al sexualității pervertite, în care libidinoșenia, devirilizarea, menopauza intelectuală etc. sunt tot atâtea denunțări ale umanității compromise 187, iar pe de altă parte, "vedem" scene violente sau imagini de multe ori șocante, care sugerează sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemistului, sunt abandonate deseori în favoarea unei agresivități necenzurate, eliberate de rigorile cadrului polemic. Pamfletarul ia locul polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității politico-sociale: "Personalitatea sa masculină terorizează de jur împrejur, minte cu pasiune, falsifică și murdărește cu un elan pe care nu știe să și-l plaseze în tragedie. Locul unde stă se împute ca de dihor. Emanația lui de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe piept începea să exale un miros îngrozitor ... mă trezii în plină noapte...Mă aplecai peste pat și privii. Un cadavru era intins lângă mine... el ajunse până la mine, fără să vorbească și se culcă peste mine... simțeam o duhoare pestilențială împrăștiindu-se din sărutările cu care mă acoperea"). Ne amintim de descrierea lui Hannon în Salammbo: "Și din buzele lui vinete ieșea o duhoare mai grețoasă decât cea a unui cadavru. Doi cărbuni aprinși păreau că ard în locul ochilor care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu paradisul creștin. Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o femeie mănâncă un măr, moartea simbolic-tragică în noaptea de Crăciun a lui Iacob Onisia în Valea Jiului, atâtea alte scene memorabile din sufocantele tăbăcării, din pestilențialele periferii bucureștene - tranșant deosebite de imagini similare din scrierile lui Cezar Petrescu (Aurul negru) sau George Mihail Zamfirescu (Maidanul cu dragoste) și chiar de reportajele nude ale unui F. Brunea-Fox. Din această viziune gigantescă și animistă, dar și în intenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
setea de câștig), care aruncă asupra legendarei cetăți blamul moral, ceea ce-l determină pe narator să-și tempereze entuziasmul estetic, mai ales că strălucirea de odinioară (din tabloul celebrului pictor) contrastează violent cu aspectul deprimant al ruinelor scăldate de apele pestilențialei lagune. În realitate, Veneția rămâne o "necropolă a unei slave trecute", victimă (morală) a superbiei sale nemăsurate de altădată, iar naratorul lovinescian se arată dezgustat de spectacolul decrepitudinii, cu farmecul morbid-decadent al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Spitalul de nebuni ajunge în curând un infern. Murdăria este podul spre infern. Civilizația urbană cade prin imposibilitatea de a utiliza adecvat apa și instalațiile sanitare. Țevile nu mai funcționează încât spitalul de nebuni ajunge să fie înecat în resturi pestilențiale din care fac parte în curând și trupurile morților cărați totuși și îngropați de orbi în curte. Mirosul este mai mult decât poate suporta un om, ceea ce și degradează umanitatea personajelor invadate în curând de alte sute de vecini. Pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se mai perpetua; vine din interior, sub forma respingerii vieții de către un organism prea imun, vine pe calea chimică a transformării apei simple în apă grea care nu se mai evaporă; vine din te miri ce bizară ecloziune a materiei pestilențiale; vine din isprăvile războinice ale unei omeniri care și-a strâns destul explozibil cât să se autonimicească. Vine ba din foc, ba din apă, ba din aer, ba din pământ. Elementele se recompun pentru a pregăti marea descompunere. Pagini întregi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
trei prieteni: de fapt, într-o triplă oglindire a oamenilor, străzilor, lucrurilor încărcate de amintiri. Materialitatea orașului ocupă un loc important în această reprezentare a Bucureștilor: fie ca materialitate apăsătoare, greoaie a mobilelor din saloanele lui Pașadia, fie ca materialitate pestilențială, viciată a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai, însoțiți de măscăriciul Pirgu, slujesc „vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea apoi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
furiș, iar Mamei i se părea mereu că nu e destul de discret și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui concurs național de eseuri, aveam
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fi refuzat-o. Urma în program scoaterea tinetelor și adusul apei. Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit și infectat. Metoda o introdusese căpitanul magistrat Aurel Munteanu, comandantul militar al Penitenciarului principal Aiud. Antonescu militarizase toate instituțiile, pe lângă directorii civili pusese conducători militari, de obicei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Șeful de secție și ajutorul lui au deschis ușa grea de stejar masiv, cu zăvoare grele, sus și jos, care făceau un zgomot lugubru. Camera 5 bis În lumina difuză a camerei, încețoșată de aburul respirației și îmbibată de miros pestilențial și de mucegai, pe priciurile suprapuse, de o parte și de alta a pereților laterali, se vedeau, în poziții de stafii mumificate, chipurile descompuse ale locatarilor acestei anticamere a morții. Pe peretele din fundul camerei, contrastând cu pereții alb vineți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un metru pătrat, oblonită și cu ferestrele bătute în cuie. Eram înghesuiți 600 față de capacitatea ei de cel mult 100 de oameni. La fiecare 20-30 minute oamenii se prăbușeau în leșin, sufocați din pricina lipsei de oxigen și de aerul împuțit, pestilențial, vâscos. Cum intrai, fața, mâinile și toate de pe tine se impregnau cu o umezeală împuțită. Pentru această hiperpopulată încăpere, cele trei tinete, de 100 de litri fiecare, dispuse pe traseul-interval dintre cele două rânduri de priciuri etajate, erau insuficiente. Fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria șarpelui, și se întorseseră în sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne întorceam și când ne culcam: Băi, să nu lovim ciupercile ăstea... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți închidea baraca seara, cămăruța aia de papură împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Evreii sunt niște persoane rău mirositoare și obscene” <endnote id=" (455, II, p. 262)"/>. H.S. Chamberlain - propovăduitorul anglo- german al superiorității rasei ariene (În cartea sa, foarte populară În Germania, Fundamentele secolului al XIX-lea, 1899) - a opus „germanismului” „iudaismul pestilențial”. Într-un articol polemic cu titlul „Filozofia lui Chamberlain cu privire la rase” (Noua Revistă Română, 1 august 1901), filozoful român C. Rădulescu-Motru a adoptat o poziție vehementă Împotriva teoriilor rasiste și a legendelor pe care antisemiții le puneau pe seama evreilor. Au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
psihanalizeze - anume din această perspectivă - vocabularul folosit de propaganda nazistă <endnote id="(83)"/>. Obsesia germanilor că evreii sunt murdari la propriu și la figurat („murdăria lor fizică și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrie În anul 576 despre „mirosul amar” al evreilor <endnote id="(464, p. 249)"/>. Un text datat circa 1220 redă o răspândită legendă europeană, intitulată Evreica devenită catolică. Întâlnindu-se cu tatăl ei, evreica proaspăt botezată a simțit „o duhoare pestilențială emanând de la el”, un miros pe care - avându-l ea Însăși - nu Îl simțise Înainte de convertire <endnote id=" (83, p. 95)"/>. Dacă odată cu trecerea evreului la creștinism dispare mirosul urât al acestuia, evident, prin convertirea creștinului la mozaism, efectul este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]