652 matches
-
Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din unicul său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de reușite antologice este, proporțional, mult mai mic. în scurta lui viață, autorul a practicat mai ales jurnalismul ca un profesionist - iar faptul și-a pus amprenta vizibilă asupra prozei sale literare. Se
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
1896-1898), sub nume propriu și sub pseudonime, urmărea cu ochi de reporter melancolic viața politică și socială a Capitalei, evenimentele culturale, aspectele frapante ale cotidianului. Prozatorul s-a format prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua formă; Petică reușește să creeze pe cont propriu, în anul următor, primele poeme în proză de tip evoluat, împingînd în uitare exercițiile de pînă atunci ale lui Macedonski ori Bonifaciu Florescu. In paginile revistei „România jună", pe parcursul anului 1900, sub rubrica intitulată
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Florescu. In paginile revistei „România jună", pe parcursul anului 1900, sub rubrica intitulată între luptă și vis, din martie pînă în octombrie, urmărind primăvara, vara și toamna în Capitală, reflexele pe care lenta rotire a anotimpurilor le stîrnea în conștiința lui, Petică edifică, poate fără să vrea, noua formă prozodică. Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pînă în octombrie, urmărind primăvara, vara și toamna în Capitală, reflexele pe care lenta rotire a anotimpurilor le stîrnea în conștiința lui, Petică edifică, poate fără să vrea, noua formă prozodică. Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese această tranziție poate fi urmărită pe viu. Gavota depărtată (mai 1900) este istoria unei iubiri trădate și are
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
soarele cade înspre seară peste tufe uriașe de liliac"). Autobiografia se detaliază, indiscretă: iubita necredincioasă apare acum din nou la Oppler, dar la brațul altcuiva; poetul ascultă, plîngînd, aceeași gavotă care... Sentimentalitatea ieftină abundă în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
la un mister religios. Dar nimeni n-ascultă, nimeni nu se oprește; toți trec înainte, plutind în farmecul vag dimprejur. Numai muzica plînge prelung pe note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice, mici nuvele ratate care denotă un surprinzător aer eminescian. Că Ștefan Petică
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice, mici nuvele ratate care denotă un surprinzător aer eminescian. Că Ștefan Petică atinsese, la 1900, punctul maxim al dezvoltării sale spirituale o dovedesc nu doar volumul de versuri din 1902 ori poemele în proză asupra cărora ne-am oprit, ci și piesele de teatru compuse aproape concomitent. Dintre acestea, drama Solii păcii
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani, Petică reprezintă poate cazul cel mai tragic înregistrat de istoria literară românească. Măsurăm abia astăzi, în secolul XXI, proporțiile acestei pierderi. Volumașul lui de Poeme din 1902, simplă plachetă cuprinzînd 50 de piese de mici dimensiuni, marchează astfel o dată de referință
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
lui de Poeme din 1902, simplă plachetă cuprinzînd 50 de piese de mici dimensiuni, marchează astfel o dată de referință în istoria poeziei românești. Faptul a ieșit la iveală doar odată cu trecerea timpului și cu descoperirea veritabilelor dimensiuni ale poetului Ștefan Petică; în momentul apariției, micul volum trecuse aproape neobservat. Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
dimensiuni, marchează astfel o dată de referință în istoria poeziei românești. Faptul a ieșit la iveală doar odată cu trecerea timpului și cu descoperirea veritabilelor dimensiuni ale poetului Ștefan Petică; în momentul apariției, micul volum trecuse aproape neobservat. Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă șansă, pentru el și pentru noi, Petică ar fi putut ajunge scriitor interbelic, ar mai fi putut crea încă douăzeci de ani - și atunci harta literaturii române ar fi fost poate cu totul alta.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Butariu, Ioana Gajdo, Costin Găvază, Sorin Calotă, Florin Covalciuc, Liliana Balica, Alex Florescu. Scenografia este opera artistului plastic Onisim Colta, light-designul poartă semnătura lui Lucian Moga, iar muzica live îi are protagoniști pe Alex Florescu, Mario Florescu, Attila Frunda, Cristian Petica. Comedie l Cu Horațiu Mălăele „De Pretore“ după Eduardo de Filipo, un spectacol cu și de Horațiu Mălăele, producție a Teatrului Bulandra, este, fără doar și poate, cea mai mare „tentație de București“ a acestei luni pentru iubitorii de teatru
Agenda2005-15-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/283575_a_284904]
-
mulțumiți că, cel puțin, rămăseserăm tot în cartierul ăsta. Dar eu...copil cuminte acasă, cuminte și la școală, și la liceu. Învățam bine, dar niciodată nu am luat premiu. A, doar de vreo două ori, mențiune (pe unde-or fi peticile alea de hârtie?). Apoi, am vrut să mă fac doctoriță. N-am reușit la examen. Vreo doi ani am încercat, dar, erau câte douăzeci pe-un loc. Tata m-a certat că...ce am de gând? Trece viața cu examenele
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
prevenirea recidivei la acest picior. Sunt suficiente studii la nivel mondial care arată acest lucru. În toamnă veți opera o fetiță de 6 ani din Galați, pe care Asociația „Salvează o inimă” o ajută să strângă banii necesari tratamentului. Elena Petică suferă de „luxație neurologică de șold drept”. Ce înseamnă acest diagnostic și cum poate fi rezolvată problema? Elena a avut un mielomeningocel, a fost operată la foarte scurt timp după naștere de colegul nostru neurochirurg, doctorul Sergiu Stoica, în cadrul Spitalului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
Mariana Cristescu. Au citit din creațiile lor, sau doar au comentat evenimentul, poeți antologați, dar și intelectuali din public: doamnele Mariana Cristescu, Mariana Ploeșteanu, Rodica Puia, Cornelia Hetrea Jinga, Ileana Ludușan (profesoară de Limba română pentru diaspora din Roma), Violeta Petică, Rodica Lazăr, Doina Felegean, Veronica Vasilescu, domnii Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan, Mircea Dorin Istrate, pictorii Marcel Naste și Liviu Ștef, dr. Ioan Sita, Dimitrie Poptămaș, scriitorul și graficianul Romeo Morari - venit din Germania pentru noi, dar mai ales
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
ei inconfundabil. Este dominată de tema iubirii, marcată de acel naivism și preromantism, care-i dau o notă inconfundabilă, scrisă în versuri șchioape, săltărețe și imperfecte. Dar și poezia primelor decenii ale secolului XX, cu Ștefan Iosif, Dimitrie Anghel, Ștefan Petică este la fel, marcată de tema iubirii, de moda, de stilul și de muzicalitatea simbolismului și care absoarbe, ca să forțăm limba, expresia substratului, a solului românesc. Cu alte cuvine poezia aceasta, care se scrie în primele decenii ale unui secol
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
toți sătenii), pentru mine adevărată Arcadie, plină de nostalgii și de jucătoare miraje, pusta, Câmpia Tisei. Am urmat cursurile Liceului teoretic în Chișineul Crișului.În anii de liceu citeam Homer, Sapho, Ovidiu, Dante, Ronsard, Petrarca, Villon, Eminescu, Bacovia, Minulescu, Ștefan Petica, D. Anghel, Macedonski, Al.Th.Stamatiad, Arghezi, Goga, Poe, Goethe, Byron, Schiller, Pușkin, Lermontov, Lenau, Baudelaire, Rimbaud, Oscar Wilde, Walt Whitman, Cervantes, Shakespeare, Tolstoi, Gogol, Dostoievski, Fielding, Biblia(Eclesiastul, Psalmii, Iov, etc.), Ady Endre, Quasimodo, Blok, Esenin, Federico Garcia Lorca
RAUL CONSTANTINESCU de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350067_a_351396]
-
paradox cum avangarda noastră s-a pus în „contradicție” cu tradiția poeziei lui Eminescu, refuzând să accepte orice autoritate sau model. Și totuși acestă „contradicție” este explicată prin faptul că negându-l pe Eminescu, se negau pe ei. De la Ștefan Petică la Bacovia se descopere o sensibilitate „eminesciană”, fapt ce se manifestă și la moderniști, precum Arghezi, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Așa zisul „sincronism” a pus problema corespondenței dintre literatură și spiritul epocii. Geo Bogza spunea undeva că „ Poezia lui
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]