616 matches
-
pînă în octombrie, urmărind primăvara, vara și toamna în Capitală, reflexele pe care lenta rotire a anotimpurilor le stîrnea în conștiința lui, Petică edifică, poate fără să vrea, noua formă prozodică. Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese această tranziție poate fi urmărită pe viu. Gavota depărtată (mai 1900) este istoria unei iubiri trădate și are
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
soarele cade înspre seară peste tufe uriașe de liliac"). Autobiografia se detaliază, indiscretă: iubita necredincioasă apare acum din nou la Oppler, dar la brațul altcuiva; poetul ascultă, plîngînd, aceeași gavotă care... Sentimentalitatea ieftină abundă în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
la un mister religios. Dar nimeni n-ascultă, nimeni nu se oprește; toți trec înainte, plutind în farmecul vag dimprejur. Numai muzica plînge prelung pe note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice, mici nuvele ratate care denotă un surprinzător aer eminescian. Că Ștefan Petică
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice, mici nuvele ratate care denotă un surprinzător aer eminescian. Că Ștefan Petică atinsese, la 1900, punctul maxim al dezvoltării sale spirituale o dovedesc nu doar volumul de versuri din 1902 ori poemele în proză asupra cărora ne-am oprit, ci și piesele de teatru compuse aproape concomitent. Dintre acestea, drama Solii păcii
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani, Petică reprezintă poate cazul cel mai tragic înregistrat de istoria literară românească. Măsurăm abia astăzi, în secolul XXI, proporțiile acestei pierderi. Volumașul lui de Poeme din 1902, simplă plachetă cuprinzînd 50 de piese de mici dimensiuni, marchează astfel o dată de referință
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
lui de Poeme din 1902, simplă plachetă cuprinzînd 50 de piese de mici dimensiuni, marchează astfel o dată de referință în istoria poeziei românești. Faptul a ieșit la iveală doar odată cu trecerea timpului și cu descoperirea veritabilelor dimensiuni ale poetului Ștefan Petică; în momentul apariției, micul volum trecuse aproape neobservat. Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
dimensiuni, marchează astfel o dată de referință în istoria poeziei românești. Faptul a ieșit la iveală doar odată cu trecerea timpului și cu descoperirea veritabilelor dimensiuni ale poetului Ștefan Petică; în momentul apariției, micul volum trecuse aproape neobservat. Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă șansă, pentru el și pentru noi, Petică ar fi putut ajunge scriitor interbelic, ar mai fi putut crea încă douăzeci de ani - și atunci harta literaturii române ar fi fost poate cu totul alta.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
București, anul I, 1891, p. 19) și de Iuliu Cezar Săvescu (traducerea a fost publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1895, nr. 6). Prima apariție în volum a fost traducerea semnată „"Șt. P."” (cel mai probabil Ștefan Petică) în lucrarea „Edgar Allan Poe, "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare"” apărută la Craiova în 1896. Poemul a fost tradus și de Axelrad Luca și publicat, alături de „Cei opt Orangutani” și „Moartea Roșie
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
a militat în chip confuz și nediferențiat pentru simbolism, instrumentalism, sau neoromantism, precum și pentru parnasianism, adoptând astfel o atitudine eclectică. Printre colaboratorii mai de seamă, permanenți sau incidentali, ai revistei, se numărau și Vasile Alecsandri, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu, Ștefan Petică, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Vianu, Duiliu Zamfirescu, dar și alții. Ambele au reprezentat deschiderea unei noi direcții în poezia românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A. Marina a afirmat că "opera esențială a lui Alexandru Macedonski e cenaclul. Și-
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
casa sa un templu al poeziei care îl salvează de toată patima sa pentru ea". Conform aceleiași confesiuni, în mijlocul casei era un fel de altar. Toată familia sa era implicată. Pe tron citea maestrul, Alexandru Macedonski. După confesiunile participanților, Ștefan Petică avea o prezentare în registru grav, iar Mihail Sadoveanu în registru ironic. După modelul parisian, Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
(n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost "întâiul poet simbolist declarat", cum spunea George Călinescu. Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică. Studii: primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost "întâiul poet simbolist declarat", cum spunea George Călinescu. Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică. Studii: primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
iluștri literați germani (R. Wagner, Stefan George, Hugo von Hoffmanstall, Maeterlinck), francezi (Alfred Vallette, St. Mallarmé), englezi (Moore, Lord Tennyson), ruși (Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din care a efectuat traduceri. A utilizat pseudonimele literare Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate - avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor. Dovada că le știa par coeur, citează din ele și mai târziu, în ”Divagări utile” (apud Constantin Călin, Cronologie - Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924). 20 ianuarie 1877 - se naște primul simbolist autentic din România, Ștefan Petică, poet, jurnalist, dramaturg - fiul Catincăi și al lui Ianache (Gr. Tăbăcaru: „Tatăl său, pe lângă ocupațiile de agricultor, a avut și servicii comunale: notar, picher, scriitor la primărie”)- în localitatea Bucești, județul Galați. 1888 - urmează studiile primare la Liești, iar la
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Nouă” din 18 Fevruarie 1895, prezentată în curând Direcției Teatrului Național”; Această lucrare nu a mai fost găsită; - tot „Lumea Nouă” mai anunța, la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: „Vis primăvăratec” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Nici această lucrare nu s-a păstrat; - 1898 - Tot datorită lui Nicolae Davidescu aflăm că „la 21 Decemvrie 1898 se
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Această lucrare nu a mai fost găsită; - tot „Lumea Nouă” mai anunța, la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: „Vis primăvăratec” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Nici această lucrare nu s-a păstrat; - 1898 - Tot datorită lui Nicolae Davidescu aflăm că „la 21 Decemvrie 1898 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani.” Lectura din marii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]