146 matches
-
urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut caracter în tinerețe n-o să-l aibă nici la maturitate, nici la bătrânețe. Caracterul nu-i un sac pe care să-l peticești întruna. După cum talentul nu-i simplu meșteșug postmodernist. Merg la Bibliotecă ca într-un fel de ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija învățăturii, ca noi, ci mai dădea și meditații, ca să-și poată întreține frați mai mici. Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute. Parcă același
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o hârtie legată sul. Spune că e un cadou pentru Marele Maestru. - Să intre, spuse Ștefănel. În Încăpere intră un bărbat ce părea a avea În jur de cincizeci de ani. Era slab, avea obrajii scofâlciți, iar hainele Îi erau peticite. Dacă era negustor, se gândi tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva vopsit alb, dar pe care anii de funcționare îl făcuseră mai mult sau mai puțin roșu-ruginiu. O singură roată cu zbaturi la spate, cu paletele peticite în câteva locuri. În partea din față, o pereche de coșuri se ridică de pe boiler, proiectate prin acoperișul din spatele timoneriei, care este un fel de baracă înjghebată de mântuială și la care se poate ajunge urcând o scară. Un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au „înflorit“ și au produs „nectar“. Furunculii erau negri și verzi, precum un cartof putrezit care încolțește. Tot Orașul Interzis bârfește că trebuie să fi fost mâna fostei ei rivale, împărăteasa Chu An. Fața doamnei Jin a fost netezită și peticită cu pudră de perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ezită puțin, dar nu îl strig, pășim amândoi pe același drum, dar viețile noastre s-au despărțit definitiv, iar eu nu mai lupt pentru el, liberă precum cerul aștept în tăcere norii îndepărtați, vreme de atâția ani încercasem să îi peticesc fisurile, cosându-le grosolan, cu fire groase care nu făceau decât să le scoată în evidență, iar acum îmi devenise clar că nu aceasta era soluția, soluția era aceea de a învăța să trăiești cu ele, să te împrietenești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-n străinătățuri, nevestele le ținea acasă - ce nu le-aducea de pe unde umbla ? Ce haine de piele, ce cizme, ce cutii de cosmeticale, nici nu prea avea ce să lucreze la ele, c-avea de toate ! Zahareasca mai cârpea, mai peticea câte ceva ; ailantă, madam Daniel, arunca lucrurile una-două. I-a lăsat ei țoașca asta de piele-mpletită : Ia-o, madam Delcă, i-a zis, s-o ai amintire... I-a lăsat ș un covor persian tocit, unu mare, de l-a pus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa... — Ha-ha-ha ! Ce vrei dumneata ! încerca în ce fel îi stă mai bine... — Las’ că și ce mi-a adus la lucru ! Ce putrejiciuni ! Toate coapte, că numa ce le-ntindeai și pârâia ! Că am tot înnădit și am tot peticit, da la primu spălat crez c-a pleznit toate ! Păcat numa de muncă ! Eee, am zis io, agâp ! Că nu mai pui tu mâna pe mine ! Mâncare tot pe sponci, și-ncolo, vorbă și vorbă ! C-atâta mi-a turuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în gară: atârnați deasupra unui gol, împotriva căruia luptasem, cât te poți lupta într-o asemenea situație, până când ființa noastră a cedat. Firele care trosneau și de care mă mai agățam erau, firește, amintirile. Se pare că și irealitatea este peticită din realități. Și eram sigur că în clipa când ultima amintire se va rupe, mă voi prăbuși în gol. Într-o seară, când se înnopta, a apărut din nou o pisică. S-a uitat la noi și pe urmă s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acceptabil. Totul e bine, oricine ar vrea ea să fie. Toată lumea e bine, fiecare ceea ce e. Tu știi asta. Am dreptate? Spune-mi, am dreptate? — Cu siguranță ai dreptate, spuse Weber. Probabil o formă de Korsakoff. Confabulație - povești născocite ca să peticească părțile lipsă. Malnutriție din cauza abuzului îndelungat de alcool; stofa realității rețesută de o carență de vitamina B. Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook mâzgălind notițe despre faptul că oamenii erau probabil singurele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
choses cachées depuis la fondation du monde, enorma carte-interviu cu René Girard care face punte între La Violence et le Sacré și Le Bouc émissaire. Pe vremea aia, Cristian se apucase să traducă fragmente din Jurnalul lui Andreev, în timp ce mai peticea și el, dezordonat, la doctoratul propriu. Tradusul paralel a instaurat un soi de liniște amplă, deloc morocănoasă, care ne popula întreaga casă, ca un fel de deodorant cu miros proaspăt. Pot marca cu precizie de ce-am ales cărțoiul lui
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
ARTICOLUL”. Scrisoarea conține pe verso — fără titlu și fără precizări suplimentare — textul poemului „Doleanțe“, publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
om scund și Îndesat, ușor burtos, dar robust, Îmbrăcat În costume vechi de tweed. A fi prost Îmbrăcat e o tradiție profesorală engleză, care merge Îndărăt până În Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu bandă de scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un instalator calcă, cu vârful unui sabot, peste un cap secționat de femeie și izbește, cu același macabru sabot, două labe ale picioarelor, decupate și abandonate acolo. Gazetele de seară, calandrate cu înfrigurare, confirmă carnagiul. Carnagiile, pentru că sânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stăpân e ușor să te duci, e mai prost să rămâi. De câteva ori voise ; să fugă. Era greu să robotești de la cinci dimineața și până seara târziu. În nări mai simțea încă, după ani de zile, mirosul halatului albastru, peticit pe la coate, atunci spălat, cu iz de leșie. Așa începuse viața lui la oraș. Cât a stat la jupân, a văzut și pe alții. Unii plecau după câteva luni. El ce să facă? Unde să se ducă? Era legat, vândut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ești trist de totdeauna, nu de acum. Și acest totdeauna e toată lumea înainte de nașterea ta. Nu-i tristețea amintirea vremii în care n-am fost? Paloarea ne arată până unde corpul poate înțelege sufletul. Întinderile cerului îmi vor ajunge să peticesc o inimă zdrențuită? Sau să cerșesc și pe ale pămîntului? - Ca și cum ele ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet născut îngropat! Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de când i-am memorat prima dată strofele. Mesajul era că orice om are dreptul de a fi tratat cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se bate fierul”. Poezia se sfârșește cu afirmația că nu munca Îl Învrednicește pe om, ci omul conferă onoare muncii. Mie mesajul mi-a sunat astfel: „Tratează pe toată lumea cu respect! Nu oferi nimănui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
factori din trecut, ci pune accentul pe construcția solidă a societății viitoare, capabilă să absoarbă problemele sociale. Includerea socială a grupurilor marginalizate se poate realiza mai degrabă construind o nouă arhitectură socială mai solidă și mai specifică timpurilor moderne decât „peticind și cârpind o haină veche”. Combaterea marginalizării și excluderii sociale este un proces de durată care se plasează deasupra ideologiilor și a orientărilor politice, antrenând serioase resurse financiare, dar și umane. Creșterea responsabilității colective poate fi un factor pozitiv de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
care se uită în dreapta și-n stânga. Un om bântuit nu poate fi cu desăvârșire singur. — Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altor copaci, fiindcă la tei totul e tămăduitor - și florile, și frunzele, și coaja. Teiul Îi iubește cel mai mult pe bătrâni și pe copii. Lor le oferă o energie uniformă care se distribuie ușor pe toată suprafața Învelișului biocâmpului. „Peticește” cusururile, compensează pierderea energiilor, mai cu seamă a celor legate de boli. Este foarte bine să aveți În casă jucării făcute din lemn de tei - ele aduc bucurie și-l ajută pe micuțul om să se adapteze mai repede la
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]