212 matches
-
pre ziua nunții. Mama își cedează dimensiuni cea bună, de mers la biserică, dar purtată totuși, tatăl un fier de plug uitat de mult în spate le casei, una din surori renunță la o dimensiuni, o saltea mai veche și peticită, dar încă utilă, este ridicată din așternutul băieților, se dau talere mai vechi, dar cărora li s-au pierdut capacele etc. deseori zestrea se prezintă sub forma unui petrec de pământ ca singură avere ce poate fi cedată. În interiorul claselor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cei ce aveau o unealtă agricolă mai deosebită, un tractor, o batoză, o moară. La noi În sat, un țăran sărac, cu o casă de copii, fără pământ, cumpărase o „căldare”, un fel de treierătoare care consuma paie, veche, depășită, peticită, dar - spera el - aducătoare de oarece câștig. Ei bine, a devenit chiabur de râdea satul de această etichetă. Intrase În rândul exploatatorilor și sabotorilor! Nu era familie mai săracă În sat. Al doilea mare dușman al regimului comunist era calul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
proza gogoliană, în care mantaua adorată aproape mistic este scară, fie chiar și pentru o singură noapte, în ascensiunea socială, poate sta ca termen de comparație Colonelul Chabert a lui Balzac, unde bravul soldat al imperiului se ascunde sub carrick-ul peticit, demodat chiar pentru vizitii, la acea vreme. Pelerina personajului eliadesc exprimă nu numai câștigarea unei alte identități (ca în Mantaua lui Gogol), dar și recuperarea unei identități și a unei demnități pierdute (în acest sens, este ilustrativă scena din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena)? Moșul a rămas o mărturie în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
realizate de pacient în colaborare cu terapeutul său. El a propus și alte criterii structurale prin care să se poată distinge între povestirile „bune”și cele „rele”, referindu-se, astfel, la existența unor goluri sau scăpări în povestea inițială - „povestea peticită” - și realizarea ulterioară a coerenței, ținându-se cont de succesiunea cronologică a evenimentelor, de punctele lor de început sau de final și de orice altceva ce ar putea ajuta la constituirea unei povești „închise” sau „deschise”. Abordarea categoriilor de conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
financiar. Lucrează la o redacție a unui ziar postdecembrist care descoperise mecanismele unui furt. - România lui Dan Lungu. Pierzi, necitindu-l pe Dan Lungu, poate ocazia de a absorbi și la nivel de limbaj o Românie vie, pe alocuri exotică, peticită, în chinuri. O Românie care stă să iasă din propria ei piele, asemeni unui șarpe. În urmă rămân resturi inestetice de nostalgii, smocuri de metehne practicate îndelung drept bune practici, rămân scame de neputință și resemnare. Drumul spre libertate a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
putea să ia în serios naționalizarea Irlandei? Cine ar putea lua în serios Irlanda politică, indiferent de ce ar face ea? Și cine poate lua în serios Anglia politică? Cine? Cui i-ar păsa cît de cît în ce mod vechea, peticita Constituție este din nou cîrpită? Cui îi mai pasă astăzi de ideile noastre naționale mai mult decît de pălăriile noastre tari? Aha, este vechea pălărie, este vechea pălărie tare! Asta-i tot, Gerald, tînărul meu erou. În orice caz ne
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ceea ce a făcut Ghengis Khan din cetele răzlețe de văcari inculți ale mongolilor răspândiți pe mii de kilometri, primitivi, fără conștiința unui trecut și fără un ideal comun, nu are asemănare pe tot întinsul globului. Astăzi, în iurtele de piei peticite și afumate, în jurul focului de noapte, un popor decăzut adoarme în sunetele alăutei, ce repetă la nesfârșit povestea unui trecut glorios, când Ghengis Khan trăia... O! pe acel timp, în acea vreme toți tinerii aveau un cal și un arc
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
scoaterea Sfintei Cruci. Sfânta Cruce mă scosese, cu Cel împreună-jertfit. Dumnezeu îmi punea în față Crucea Sa, ca să înțeleg că mai aveam de urcat trepte spre vârf. Era cald, mi-am scos vesta de clovn și-am rămas în cămașa peticită. Același drum prăfuit de Bărăgan, printre lanurile de porumb, pe care de atâtea ori îl străbătusem în anii copilăriei și adolescenței. Versul lui Alexandri „Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă”, mă copleșea, mă îndemna să mă opresc și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la București, am zis că băietu' meu c-a să iasă primu', te-i trezit cu doi golani! frati-meu o facut fete! Ora 18,35, în sala de așteptare a gării Vaslui, pe stîlpi harta României conturul cu Basarabia peticită, unirea e rezolvată, peste rînduri de șine copilul cerșetorului făcîndu-și nevoile, încheie sesiunea cine sîntem noi? vorbirea n-are referent ca să nu fie el vorbirea. Ora 18,46, în rapidul București Iași, după Vaslui, calul pe talpa pilonului de înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
52)"/>. Și Eminescu descrie sărăcia din „ulița jidovească a Sucevei” medievale, dar o face cumva cu simpatie și respect pentru cultura iudaică : „Ciudată ca o scrisoare [= scriere] În ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei În lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfâșiete din Gemara, pe care se coc colacii de sărbătoare [...]” (Iconostas și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pacient în colaborare cu terapeutul său. El a propus și alte criterii structurale prin care să se poată distinge mai bine între povestiri „bune” și cele „rele”, referindu-se, astfel, la existența unor goluri sau scăpări între povestea inițială - „povestea peticită”, și realizarea coerenței, ținându-se cont de succesiunea cronologică a evenimentelor, de punctele lor de început sau de final ori de orice altceva ce ar putea ajuta la constituirea unei povești „închise” sau „deschise”. Abordarea categoriilor de conținut Acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce rezervele de energie vitală ale mamei se diminuau văzând cu ochii. În timp ce izbiturile de vânt îi fâlfâiau poalele paltonului vechi și peticit gata să-l sfâșie, deposedând-o și de acest precar mijloc de apărare împotriva frigului, alte lovituri iuți, încărcate cu milioane de măzărichi tăioase și dureroase, păleau rapid și diabolic partea de corp lipsită de protecție. Era o succesiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
este oare adevărat că ne impresionează mai mult o îmbrăcăminte elegantă, decât o 'salopetă'; parfumul apei de colonie, decât mirosul acru de care e pătruns muncitorul; că îl preferăm pe cel care este îmbrăcat impecabil, la ultima modă, în locul săracului peticit; că salutăm îndelung, scoțându-ne pălăria în fața enoriașului bogat, în timp ce îl salutăm distrat ori nu-l salutăm deloc pe cel sărac; că tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți ori
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
temându-se de o provocare ,(sic!) TIMP DE CÂTEVA ORE MEMBRII GRUPULUI AU STAȚIONAT ÎN PIAȚĂ AȘTEPTÂND SEMNALUL. N.n. Cum , de unde , cine trebuia să detoneze semnalul ? Doar șefii acțiunii se găseau chiar acolo, se spune. Pag. 310 = Urmeaza o “chestie” peticită rău : “La intervenția Asociației 14 Decembrie 1989 , Procuratura militară Iași , ( ce căuta Procuratura militară într-o cauză politică în curs de anchetare ?), cu adresa nr. 257/c/1992 răspunde, (interesează finalul) : ÎN CE PRIVEȘTE PE ȘTEFĂNACHI AUREL ȘI PE SPIRIDON CASIAN , DIN
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dar nu prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și ele după pohta ce a pohtit-o fiecare inițiator privat, ca să arate ca un cioarece peticit: două pogoane de cânepă, unul de sfeclă, grâu cu maci, iarăși mere, porumb de mături. Unele curți erau prospere: case cu nouă-douăsprezece camere. Foarte rar cu băi și canalizare. În toată România, în zona rurală doar 8% dintre gospodării s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
într-o codiță lungă până la umăr, mâinile noduroase, umflate, murdare și cu unghiile rupte, chipul brăzdat de o cicatrice făcută de o tăietură, un cuțit, la cingătoare (de fapt, o scurtă sabie de abordaj), îmbrăcămintea unui pirat clasic (haină albastră, peticită, tricorn), un cufăr și un ochean cu care scrutează zarea, dependența de rom, obiceiul de-a fredona un vechi cântec marinăresc și de-a spune povești îngrozitoare, la beție. În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul Secundei pe care Actorul o lasă să picure în adâncul spectatorilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Satul contribuie generos și până în seară am strâns o sumă bună, cumpărăm godinul respectiv, și patru metri burlane de tablă și cu puține lemne aveam o căldură suficientă ce cuprindea sala de 10 x 6 m. Copiii erau îmbrăcați modest, peticiți, iar alții cu picioarele doar în ciorapi de lână, însă la intrarea în clasă îi așteptam cu apă călduță, se spălau pe mâini și pe picioare, apoi în clasă se simțeau că-s protejați contra frigului. De unde altădată copiii satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
modă. De fapt, are un dispreț suveran pentru intelectuali: îi manevrează, îi momește, îi cumpără. Noii îmbogățiți cred, de asemenea, că banii sunt o justificare suficientă pentru orice tip de licență. Cred, așadar, că își pot permite ceea ce alții, mai peticiți, nu își pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptățirile. Pot impune direcții de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proști, pot grădinări destine. Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]