204 matches
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit, au o apă tulbure, ce n-a secat, le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc, și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit, deșert sacul pe
SACUL CU TRISTEŢI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379344_a_380673]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ACUM CÂND SE PETREC PETALE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului acum se duc se duc mereu în spulber de nori peticite petale e vara întoamnei trecut la apus e vara cireșului sub nuc să te duc e doina suspinului corn la păscut din seri dimineți sărut petrecut e bocet dzmăț din ospăț petrece-mă tu din cununi cu răsfăț Referință Bibliografică
ACUM CÂND SE PETREC PETALE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381444_a_382773]
-
nr. 2243 din 20 februarie 2017. • Treptat, Orientul Mijlociu se mută în Occidentul auriu. Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare! • Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...! Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem. Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
șanse de împliniri. Citește mai mult • Treptat, Orientul Mijlociu se mută în Occidentul auriu.• Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare!• Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie.• Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită.• Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...!• Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem.• Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
va fi împlinit visul nostru ciobit o furtună de cleștar se așază pe inimă împarte cărări (joc de cărți) unde să-mi arunc acum crezul dar pacea și umbrele diamantelor în ce pumn să le strâng? prin copaci zăbovesc ninsori peticite un orb mă confundă cu negustorul de greieri n-am compus decât simfonia nopților inegale o farsă și atât tu treci pe două punți în același timp cum reușești să ții echilibrul mai bine nu știu Referință Bibliografică: mai bine
MAI BINE NU ŞTIU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371582_a_372911]
-
27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adio Mai e puțin, dar până-ajung risipă vreau să trăiesc din plin clipă de clipă. Să nu-mi distrug definitiv pădurea și-apoi sărac să fug către aiurea. Țin să adun în tolba peticită numai ce este bun și reușită. Doresc să par, să fiu mereu aieve un proaspăt furnicar de calde seve. Să ies din dor și să privesc cu sete către un viitor fără regrete. Ca-n clipa când ursita-mi voi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373879_a_375208]
-
SPUNE-MI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Spune-mi că mă iubești și că îți pasă Dacă pe nori sau printre rugi pășesc, Dacă mi-e haina zilei călduroasă Sau peticită... Fă-mă să zâmbesc, Să nu-mi mai tremur frunzele de teamă În lăstărișul dintre renunțări, Când toamna toamnei mele mă tot cheamă Pe nume de-mprumut. Fără schimbări E încă mozaicul de senzații Pe care-n acel rai l-
HAI, SPUNE-MI de AURA POPA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371853_a_373182]
-
să vină Moș Nicolae. Că se împotmolea mereu în nămeți de sărăcie! Dar nuielușa nu lipsea niciodată de la ușă, să-mi amintească viața grea! Când mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, ci unele de cauciuc. Umblam cu haine peticite, iar noaptea începea-n amurg. Mai aprindeam din când în când, câte-un muc de lumânare. Doream să vină mai curând, lumina-n zori, de la soare. N-aveam mânuși, nici ciorăpei. De dulciuri, nici nu mai vorbesc! Și se mirau
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
Frații lui...Alături mama, doarme-mbrățișându-și pruncii, I-a hrănit pe fiecare și au adormit tăcuți, A oftat pe la icoane tot făcându-și semnul crucii... Sus pe vatră stau să cadă trei perechi de ghete mici, Rupte sunt și peticite cum le-au căpătat sărmanii, Mama zi de zi oftează căci ar vrea să îi încalțe Cu mai bune și mai groase, însă nu-i ajunge banii... Tremură ușor copilul și din nou focul ațâță, Murmurând o rugăciune învățată de la
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în cochilii de zare când zborul cade frânt iau podul palmei drept pasăre și grilă și completez cuvinte pe muzica
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > BARCAGIU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului barcagiu Pe fluviul dintre lunci bătrânul barcagiu a mai ieșit cu lotca-i peticită, abia mai dă din vâsle și-i pustiu și apa dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
ca să aducă un lighean cu apă, cârpe, mătură și făraș. După ce au venit fetele, a organizat curățarea catedrei și a băncilor de ouăle explodate. În acest timp a intrat pe ușă și domnul Fusulan... Mahmur, cu ochii tulburi și fața peticită. Văzându-l pe domnul Arsu la catedră, care ajuta fetele să o curețe de gălbenușuri, s-a făcut vânăt, galben, verde. A îngăimat un anemic „Bună ziua!”. Domnul Arsu l-a privit lung, lung, fără să spună o vorbă. Domnul Fusulan
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
caut peste munți și peste ape Și mă găsesc la margine de drum În traistă am un muc de lumânare, Și rugăciunea ce o spun acum. Samariteanul milostiv iar mă ridică Tâlharii au luat tot ce au putut, O haină peticită doar de frică Și-o poartă pe un drum ce-i abătut. Mă caut peste munți și peste ape Și mă găsesc în fir de crizantemă, Vorbind în șoaptă cu firea mea boemă De frig și iarnă să o pun
MĂ CAUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371649_a_372978]
-
greu Pentru-a moșului magie, Că se împotmolea mereu În nămeți de sărăcie. Dar nuielușa nu lipsea Niciodată de la ușă, Să-mi amintească viața grea, Când mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, Iar cismulițe curate, De multe ori peticite, Pe ,,Moși" îi ținea departe. Spălam cisme și ciorăpei Sperând că voi primi ceva. Dar numai frigul era-n ei, Ce-n dimineți reci m-aștepta. Scrisori peste scrisori scriam, ,,Moșul" de mine să știe. Eram cuminte și-nvățam A
COPILĂRIE FĂRĂ MOȘ NICOLAE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369208_a_370537]
-
nu l-am putut citi de la distanță și din care se scurgea în voie fărâmituri de pâine, cozonac, ghemotoace de hârtie zaharisite cu resturi de colivă, colțuri de prescură și încă ceva uleios care se scurgea pe asfaltul murdar și peticit de plombe asfaltice în care, când și când, se mai împiedicau enoriașii care ieșeau de la sfânta slujbă. Stătea cu capul plecat, adus de umeri, cu corpul parcă încordat și care tremura convulsiv la intervale regulate, își înălța aritmic capul bolborosind
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podu Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă-continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea să ia în serios naționalizarea Irlandei? Cine ar putea lua în serios Irlanda politică, indiferent de ce ar face ea? Și cine poate lua în serios Anglia politică? Cine? Cui i-ar păsa cît de cît în ce mod vechea, peticita Constituție este din nou cîrpită? Cui îi mai pasă astăzi de ideile noastre naționale mai mult decît de pălăriile noastre tari? Aha, este vechea pălărie, este vechea pălărie tare! Asta-i tot, Gerald, tînărul meu erou. În orice caz ne
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Autogestiune și comunalism anarhic... Se constituie apoi un cuplu care presupune o relație magistru-discipol. înveți de la celălalt conformându-te acțiunilor lui: faci ce face el, spui ce spune el, îl imiți în tot și în toate. îmbrăcat într-o tunică peticită, cu capul acoperit de o glugă, cerșești: cerșitul este activitatea de toate zilele. Cu prețul acestei asceze, libertatea devine integrală: mănânci și bei când dorești; ai relații sexuale când găsești de cuviință; mâncarea, băutura și femeile te pot ocupa atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sălbatici. Deliormanul „nebun” este evocat pentru a contrasta cu lâncezeala unui orășel cu străzi prăfoase, pe care trec birje cu cai scheletici nețesălați, cu dughene și frizerii adormite, cu mizere birturi economice, firme decolorate, cerșetori infirmi, bragagii turci cu șalvari peticiți, câini și păsări ce lasă în urmă smocuri de păr și nori de fulgi, cu noroaie exasperante, cu veri toride și toamne ploioase. Contrastul exprimă revoltele unui Darie adolescent, elev de liceu, prizonier în atmosfera sufocantă a unui „loc în
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
nu vădea rangul deosebit pe care-l ocupa la bordul vasului. Avea o față neobișnuit de rotundă, însă gravă și era îmbrăcat într-o haină sau mai degraba o bluză de lînă albastră, dar cam decolorată și în niște pantaloni peticiți. Pînă atunci, atenția îi fusese împărțită între cavila de matisit pe care-o ținea într-o mînă și cutia cu pastile pe care-o ținea in cealaltă, deși arunca din cînd în cînd cîte o privire critică spre mădularele de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pacient în colaborare cu terapeutul său. El a propus și alte criterii structurale prin care să se poată distinge mai bine între povestiri „bune” și cele „rele”, referindu-se, astfel, la existența unor goluri sau scăpări între povestea inițială - „povestea peticită”, și realizarea coerenței, ținându-se cont de succesiunea cronologică a evenimentelor, de punctele lor de început sau de final ori de orice altceva ce ar putea ajuta la constituirea unei povești „închise” sau „deschise”. Abordarea categoriilor de conținut Acest tip
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar în fața lor se întindea un câmp sălbatic pe care creșteau cactuși uriași. Se vedeau și niște case țărănești sărăcăcioase, făcute din pământ, cu acoperișuri de frunze și surcele. Erau casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic, monoton. Gândindu-se la viața ei, Mașa o asemăna cu un sac peticit, umplut cu cartofi, pe care cineva (ea Însăși?) Încerca să-l ducă În beci. Și, pe măsură ce cobora, cartofii curgea prin gaură, sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai greu, până se făcea una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]