169 matches
-
glaciare. Astfel că relieful Câmpiei Moldovei este de origine sculpurală, format în condițiile unui substrat argilo-nisipos, ușor de erodat, având o evoluție influențată de legile dezvoltării eroziunii pe baziele fluviale. Înălțimile mai mari care mărginesc câmpia se datorează constituției lor petrografice, cu orizonturi mai dure de gresii și calcare sarmatice, care nu au fost încă distruse de eroziune.
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
lui Rocky Mountains. Ei fac trecerea bruscă de la masivul Munților Stâncoși ( Rocky Mountains) și regiunea de preerie a câmpiei Great Plains. Numele munților este dat după forma lor, care provine din termenul francez „téton” ce înseamnă „sfârc de sân”. Structura petrografică a munților este compusă din roci metamorfice, gneisuri, care au luat naștere în perioadele geologice din roci sedimentare. In crăpături în urma activității vulcanice s-a infiltrat ulterior magmă luând naștere filoane de granit. Regiunea munților Teton fiind supuse unor mișcări
Munții Teton () [Corola-website/Science/311299_a_312628]
-
cuprinse între 700-800 mm. Satul Rus este traversat de râul Chechiș, din aria depresionară a Lăpușului. Hidrografic, bazinetul Rus - Șișești tinde de Baia Mare, dar ca relief el se apropie mai mult de Copalnic, fiid atașat acesteia printr-o captare. Substratul petrografic îl constituie rocile sedimentare, vegetația de tip Quarcineae și Fagaceae favorizând formarea solurilor brune, cu diferite grade de podzolire, slabe din punct de vedere al fertilității. În luna februarie 2007, în satul Rus, alunecarea pământului, ca urmare a ploilor abundente
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
statului Utah, SUA. Pe teritoriul parcului se află canionul, care de fapt nu este un canion veritabil, ci mai degrabă un amfiteatru natural. Canionul a luat naștere prin procesele de eroziune mai accentuate pe partea estică a platoulului „Paunsaugunt-Plateau”, structura petrografica aparte au permis o eroziune mai accentuată cauzată de vânt, apa și îngheț formându-se formațiuni geolgice numite hoodoos. În funcție de compoziție rocile sedimentare au culori ce variază între roșu, portocaliu și alb. Bryce-Canyon-Nationalpark se află la , parte vestică fiind mai
Parcul Național Bryce-Canyon () [Corola-website/Science/310680_a_312009]
-
de aluviuni de diferite grosimi, dispuse în bancuri sau dune de diferite forme, care se află într-o mișcare periodica. Deplasarea se face cu precădere la viituri. Materialele aluvionare au de obicei o constituție heterogena atât din punct de vedere petrografic cât și granulometric. Analizate pe distanțe mari se observă o descrestere a diametrului aluviunilor în josul râului, de la bolovăni mari în regiunile muntoase, până la nisipuri și maluri fine în zonele de câmpie. Afluenții aduc de obicei aluviuni mai grosiere decât ale
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de aluviuni, heterogen din punct de vedere petrografic și granulometric. În partea superioară, albia majoră este acoperită de un strat de argilă aluviala. Aceasta este depusă de apele de inundație și provine mai ales din spălarea solului; de aceea malul rezultat este în general foarte fertil. Afară de stratul
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
transformarea rocii parentale, ca urmare a proceselor complexe care au loc la suprafața scoarței terestre între organismele vii (floră, faună), rocă, aer, apă, în condiții de climă și de relief diferite. Partea minerală a pedosferei, alcătuită din compuși mineralogici și petrografici în diferite stadii de alterare, constituie una din componentele de bază implicate în egală măsură alături de ceilalți factori ai mediului, în formarea, distribuția și evoluția sub aspect calitativ a învelișului de sol. Pedosfera, sau solul, reprezintă partea superioară a litosferei
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de apele râului Cerna. Relieful petrografic este dezvoltat pe șisturi cristaline; roci aparținând cristalinului getic din "seria Sebeș-Lotru". Situl Cheile Cernei prezintă o arie naturală ce adăpostește elemente rare de floră spontană și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
geostructurală a Platformei Moldovenești, care este alcătuită dintr-un soclu dur și metamorfozat și o cuvertură postproterozoică având o înclinare de 6 -8%. Cuvertura în zonă este de vârstă sarmațiană inferioară și anume Volhiniană, fiind alcătuită din punct de vedere petrografic din marne și argile cu benzi subțiri nisipoase și cu unele intercalații de gresii. Stratele de la suprafață au servit drept material în geneza rocilor, suferind în decursul timpului fenomene de loessoidizare in situ. - depozite loessoide - depozite argiloase - depozite de marne
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
totul insular și foarte rar, pe versanții însoriți ai etajului montan apar cenozele asociației Querco patraeae - Carpinetum. Vegetația zonală. Distribuția etajată a asociațiilor vegetale naturale este sincronă treptelor de relief desfășurate pe diferențe de altitudine. O serie de factori locali (petrografici, edafici, antropici), cât și condițiile climatice specifice bazinului , conduc spre diversificarea învelișului vegetal prin apariția de asociații vegetale și formațiuni cu caracter intrazonal. În funcție de acestea distingem: vegetația etajului nemoral, zona pădurilor montane de fag și a pajiștilor montane secundare, păduri
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
liceale la liceul real "Nicolae Bălcescu" din Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la "Facultatea de științe" a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a "Universității din Munchen
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul - înscriind în geologie un nou mineral.. În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia. Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
și o lungime de cca. 3 Km (pe direcția nord - sud). Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
clasică de alunecări de teren, prezente într-o gamă variată de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”. Riscul geomorfologic este diversificat în funcție de procesele actuale. Parametrii morfografici și morfometrici, prin valorile lor, în strânsă interacțiune cu structura substratului petrografic, confirmă principala caracteristică a Podișului Hârtibaciului: dinamica accentuată a versanților. Astfel, densitatea fragmentării are valori cuprinse între 2 și 3,5 km/km, iar energia reliefului variază între 90 și 300 m/km. Declivitatea variază de la 5-10 pe suprafețele structurale
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat. Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
aspect de defileu (în fapt o succesiune de îngustări ale văii de 1-3 km în alternanță cu lățimi de până la 5-6 km, adevărate mici depresiuni închise de îngustări; L. Badea, M. Buza, 1991). În acest sector culoarul resimte atât varietatea petrografică, cât particularitățile tectonice. Conform studiului realizat de L. Badea și M. Buza (1991), în acest sector este prezent un sistem de 7 terase. Acestea sunt foarte fragmentate, chiar lipsind pe unele porțiuni de îngustare a defileului — pe versantul nordic, între
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de 350-380 m — dovedește stabilitatea relativă a structurilor și influența redusă a mișcărilor neotectonice și rolul dominant al variațiilor climatice succedate din Pliocenul superior până în prezent. Înălțimile relative nu depășesc limitele obișnuite și sunt determinate de variațiile locale ale constituției petrografice și ale condițiilor în care se desfășoară eroziunea și acumularea, inclusiv aportul lateral. Contribuția acestui aport lateral la formarea teraselor inferioare este atât de mare încât a căpătat aspect de glacis și este greu de separat terasa propriu-zisă de aceste
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
largi separate de văi late de 300-500 de metri cu orientare predominant N-S. Altitudinile variază între 180m în zona sudică a localitații la granița cu Potcoava, 250-260m pe platou și 220m în zona centrului urban. Din punct de vedere petrografic, zona Scornicești este alcătuită din argile, pietrișuri și nisipuri, roci care determină o serie de procese geomorfologice. Este străbătut de pârâul Plapcea, afluent al râului Vedea și de afluenții acestuia: Plapcea Mare, Plapcea Mică, Teiuș, Șuica, Mogoșești, Negrișoara etc. Prin
Scornicești () [Corola-website/Science/297043_a_298372]
-
Structura geologică a Subcarpaților Argeșului pare complicată la prima vedere dar printr-o observare atentă a hărților geologice și printr-o documenatre bibliografică susținută precum și prin anumite observații în teren se pot descifra cauzele care au dus atât la alcătuirea petrografică sau la dispunerea generală a reliefului cât și la formarea principalelor materiale parentale ale solurilor. Astfel sunt ușor de observat variațiunile transgresiunilor și regresiunilor marine prin care au fost sedimentate pe rând depozitele caracteristice fiecărei perioade. Dezvoltate la sud de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece în primele predomină depozite fine nisipoase și marnoase (dacice) iar în cel de-al doilea conglomeratele și pietrișurile. Meoțianul apare numai pe interfluviul Topolog - Argeș cu caracter ingresiv ce îmbracă un facies de margine mai grosier, și are depozite
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de mici lacuri. Spre valea Dâmboviței suprafețele structurale sunt mai puțin extinse dar versanți sunt mai abrupți iar pădurile ocupă suprafețe mult mai mari. Apariția conglomeratelor calcaroase sau a gresiilor calcaroase mai ales în cheile Dâmboviței a creat un relief petrografic specific. De remarcat este și frecvența mare a suprafețelor erodate foarte puternic până la apariția la zi a rocii. Studierea luncilor pentru râurile din Subcarpații Argeșului este deosebit de importantă din punct de vedere economic și social deoarece aici de-a lungul
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
nord-vestică a depresiunii Bârsei, care, la rândul ei, face parte din sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
nord-vestică a depresiunii Bîrsei, care, la rândul ei, face parte din sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș" ("GEOBIOHAS"), de reevaluare a situației actuale a întregului patrimoniu natural existent în acest areal. Acesta s-a concretizat prin: inventarierea stării actuale a siturilor din masiv și din ariile limitrofe acestuia, cartari și studii geologice (petrografice, mineralogice), geotehnice, paleontologice și hidrogeologice, schițarea unui "Catalog al siturilor paleontologice din masivul Hăghimaș" și propuneri privind crearea unor rezervații științifice în zona vârfului Ghilcoș respectiv Hășmașul Mare. Primele date botanice despre flora zonei apar în a doua jumătate a
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2 În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente: Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]