108 matches
-
simțit „în element“: în 2005, la Buftea, la zece ani de la explozia lui „Te uiți și câștigi“ în viața românească. Atunci am împărțit, dus-întors, aceeași mașină - ca doi „colaboratori externi“ - cu „dom’ pro fesor“ Silviu Brucan, cum îi spunea, cu pișicher (însă real) respect, Lucian Mândruță. Am avut atunci un dialog (care ar trebui povestit cândva), la fel de halucinant pre cum cel purtat cu ÎPS Antonie Plămădeală, în mai 1991, la Sâmbăta... Pe de altă parte, debușând gazetărește în postceaușism la Cotidianul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
istoricii și mai știu eu ce ași în ale segmentului de viață respectiv. Și ăștia, de pe-aproape de Nu Știu, exclamau, uluiți, unii înțelegând cam despre ce ar fi vorba, cei mai mulți, nu: ca să vezi, mă, al dracului zevzec, și mare pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea, acum cînd casa asta mare pe care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe sforăit, iar el ieși glonț s-o anunțe pe Vilma, care tocmai se scula de la masă, În bucătărie. Nilda se amestecă strigînd că nu trebuia să pîrască pe nimeni, dar că făcuse foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să țipi la mine pentru că m-am îmbătat în mijlocul zilei. — Da, când oi fi căsătorit. —Căsătorit! Hawkins, ce ipocrit ești! Adică vrei să spui că e bine să facem sex atunci când nu ești decât logodit? Hawkins avea un aer de pișicher. — Nu e așa de rău, spuse el în cele din urmă. Nu e bine, per se, dar e mai puțin rău. —E vezi, de asta mi-a plăcut mie de tine de la început, zisei eu, terminând ultima galetă. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar prin cealaltă (cînd o fi să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Să-i crească nasul lui Gabriela, dacă om rămâne neîmbunătățiți!! se lansă șoferul într-o cursă de hăituire a țurloaielor consultantei, care, într-un ultimă stavilă pusă excitării, scheună aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar fi îmbăiat-o popa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu săpun, cu odicolon, se purta și el, nu-i vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu prea venea, nu se înghesuia la băutură. Își vedea de lucrul lui toată săptămîna: croia, cosea, călca, adormea liniștit. Când sosea duminica, cu ce avea în buzunar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
înăuntru nu era nimic care să fie tare și lunecos. Ciudat, se gândește Mariedl, se pare că closetul nu-i înfundat cu scaun, dar numai că domnul preot surâde ștrengărește și zice că trebuie să caute mai departe. Sunteți mare pișicher, îi spune Mariedl domnului preot și caută din nou prin closet. Și numai ce simte un lucru ciudat și numai ce-l scoate afară și vede un pachețel învelit într-o pungă de nailon, ca să nu se ude hîrtia de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul: Vezi, ăsta-i discipolul... Te stoarce de vorbe, le ține minte ca pe niște legi și după aceea le întoarce împotriva ta. Fără milă. Octav: Adevărul este că ești un pișicher simpatic... ești valoros, ce mai...! Și util. Groparul: Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o! Eu credeam că, într-adevăr, ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ironic, să creadă că l-au învins, să se îmbete cu vinul tare al puterii (rîsului interior) pe care le-o conferă efemera superioritate așadar: de circumstanță. Acel "credeați că..." (atît de natural "trouble-fête", atît de caragialian, în esență, de "pișicher"), deznodămînt fatal pentru ironia deconstruită , transformă subit pozițiile de forță. Mod de a spune că protagoniștii și-au schimbat rolurile: cititorii, deopotrivă cu "actorii" instalați pe tronul Ironiei sînt obligați să admită că au fost, ei înșiși, jucați. Făcuți să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Astfel, spunea el, „...când am ajuns la marginea târgului (Pungești, n.a.), mulțimea de oameni eșea din târg și fugea spre satele lor, așa că m’am întors înapoi fără a mai intra în târg”. Dar, pe drum, dracu’ i-a făcut pișicher cu ochiul lăcomiei atunci când, „...mergând spre casă am găsit un șirag de ardei, 2 calupuri de sopon, 3 jirbinți de ață și o pungă de pele pe care le’am dus acasă și în ziua când s’a făcut percheziție
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
papuc din română. Rezultatul normal, la singular, ar fi trebuit să fie *papuci, care a fost însă considerat formă de plural și, de aceea, s-a reconstituit un singular papuc. Papugiu cu sensul propriu „cizmar“ și cu sensurile figurate „potlogar, pișicher“ provine din tc. papucı „numele servitorului care se îngrijea de pantofii descălțați de cei care intrau într-o casă“. Nu toate numele de încălțări provin în română din turcă. Pantof a venit la noi din germ. Pantoffel (< it. pantofola „papuc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prozatorul "proustian" apare în postura ridicolă de literat vanitos, dispus să recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă, autointitulatul "poet" Vrabie din romanul lui I. Peltz Actele vorbește! se declară un geniu neînțeles și marginalizat, însă în scrisoarea trimisă domnului Ciuciu în care îi cere sfatul cu privire la soarta sa de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals este un politician atipic pentru că face gestul eretic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu a lui Costache Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat 82, face din viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat 82, face din viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut deopotrivă în "gentleman-ul comunismului"83 și în cel care "ne face suportabilă tranziția"84, este moștenitorul de drept al unui Mitică arhicunoscut caragialesc, înrudindu-se îndeaproape cu politicienii de familie bună "de la 48, la 34, la 54
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lacăte, tot se mai găsește o bucățică din el care să-ți arate că nu e de acord cu tine și că mare păcat îți faci nelăsându-l să spună ce are de spus.89 Cameleon și impostor cu tradiție, pișicherul s-a adaptat fără greutate în ambele regimuri, anteși post-decembrist. Tactica defensivă aplicată consecvent presupune substituirea firescului sentiment de jenă printr-o agorafilie dezarmantă: Întrebat cum se împacă activitatea lui de acum cu ce făcea și spunea înainte, răspunde invariabil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr. 4/2003, pp. 13-19. Ilie, Loredana, "Caragialismul în perioada interbelică", Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119. Ilie, Loredana, "Nonaristotelismul caragialian", publicat în volumul Ion Bălu, Editura Universității din Ploiești, 2003, pp. 81-90. Ilie, Loredana, "Pișicherul postcaragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. Ilie, Loredana "Pe urmele lui Mitică", Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în articolele: Loredana Ilie, Pe urmele lui Mitică, "Jurnalul literar", serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8, Loredana Ilie, Caragialismul în perioada interbelică, "Annales Universitatis Apulensis", Philologica, tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119, Loredana Ilie, Pișicherul postcaragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze", din Ploiești,vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. 40 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 282. 41 Victor Papilian, Nuvele bărbierești, în volumul Coana Truda, Editura Dacia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care Azilu Unzué ar fi vrut să conteze la zi dă sărbătoare pă el, că hanu iera solid și pă cai mari. Ca să se Învoiască bărbosu să scoată biștarii dă chirie, Zarlenga l-a cadorisit cu fumeganta drogată. Trențărosu, mare pișicher, a prins-o pă sus dân zbor și i-a dat foc cât ai zice pește, parcă iera gogeamitea Papă. Da de-abia trăsese igoistu Fumasoli primu fum, că nasolu dă trabuc a și sărit la loc În aer, mânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care furase porumb de pe câmp și îl apăra un șmecher de avocat cu Scânteia în buzunar, pe care când luase cuvântul în apărare o tot agita, spunând nu știu ce baliverne că are acolo dovada nevinovăției clientului său. Ce dovadă? Că, răspunsese pișicherul, în actul de acuzare se spune că furtul a avut loc pe data de șapte octombrie, or iată ce scrie în Scânteia pe data de întîi, aceeași lună, deci cu șapte zile înainte de comiterea infracțiunii în regiunea... (adică regiunea în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]