108 matches
-
de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar prin cealaltă (cînd o fi să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Să-i crească nasul lui Gabriela, dacă om rămâne neîmbunătățiți!! se lansă șoferul într-o cursă de hăituire a țurloaielor consultantei, care, într-un ultimă stavilă pusă excitării, scheună aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar fi îmbăiat-o popa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu săpun, cu odicolon, se purta și el, nu-i vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu prea venea, nu se înghesuia la băutură. Își vedea de lucrul lui toată săptămîna: croia, cosea, călca, adormea liniștit. Când sosea duminica, cu ce avea în buzunar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să țipi la mine pentru că m-am îmbătat în mijlocul zilei. — Da, când oi fi căsătorit. —Căsătorit! Hawkins, ce ipocrit ești! Adică vrei să spui că e bine să facem sex atunci când nu ești decât logodit? Hawkins avea un aer de pișicher. — Nu e așa de rău, spuse el în cele din urmă. Nu e bine, per se, dar e mai puțin rău. —E vezi, de asta mi-a plăcut mie de tine de la început, zisei eu, terminând ultima galetă. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru că, de depravat ce sunt, numai pornografia se prinde de mine. Atunci, pentru că între timp îmi mai însușisem și alte cuvinte ale căror înțelesuri îmi erau aruncate tot în ceață, în marea mea înțelepciune mi-am zis că nea Onuț, pișicherul, are în casă un bordel, pentru că nu altceva putea să însemne fitness. Era, fără îndoială, o denumire modernă, șmecherească, pentru uzul celor cu glagoria mai dispusă la înțelesuri profunde. Noroc tot cu Nieneta înțeleaptă ființă care a despărțit apele, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe mijloc. Degeaba. Când am ieșit din lift, la parter, am dat nas în nas cu Maria și doamna Oacă. Coborâseră la recepție să aranjeze problemele legate de cazarea mea. Am surprins-o pe madam Oacă privindu-ne și zâmbind pișicher pe sub sprâncenele ei roșcate și încrețite de un permanent cu bucle mici. Asta m-a iritat teribil. Maria ne-a întrebat ce facem, cum se simțea fata ei? Mai bine? Sabina a trecut pe lângă ea de parcă n-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în Dorohoi, marchiză. - Nu, domnule, eu la ora 14 trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români, apărați-vă pământul, demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul: Vezi, ăsta-i discipolul... Te stoarce de vorbe, le ține minte ca pe niște legi și după aceea le întoarce împotriva ta. Fără milă. Octav: Adevărul este că ești un pișicher simpatic... ești valoros, ce mai...! Și util. Groparul: Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o! Eu credeam că, într-adevăr, ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înainte de războiul Troiei, ar fi adăstat ceva vreme în această țară să-și hrănească glagoria din preaplinul înțelepciunii egiptenilor iar despre Zamolxe sau Abaris știm sigur de pe tăblițele de plumb că a fost în această țară împreună cu scitul Ili și pișicherul de Pitagora care i-a făcut numai necazuri. În începuturile civilizației grecești se găsește și informația privitoare la Cărțile Misilor care cuprindeau istoria și credințele lor fiind prima religie din istoria lumii ce are o carte sacră și iarăși ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sînt ascunse în veșmîntul lor de carne, așa cum degetele omului sînt acoperite uneori de o mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena, nu se poate spune că ea nu se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate aceste pricini, indiferent din ce unghi ați privi chestiunea, trebuie să conchideți că marele Leviatan este singura făptură din univers, care a fost și va rămîne nepictată. E drept că unele portrete pot fi mai fidele realității
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real, în afara gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
familionul, seara, în fața televizorului, și ne tot uităm, unchiul Costache s-așază și el, dar cu spatele la ecran, deci, cu fața la noi: dacă noi ne strîmbăm, se strîmbă și el, dacă noi rîdem, rîde și el. Ei, ce spui? 10 octombrie Mare pișicher Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el, Dali, spaniolul, care va să zică, nu era și rumân get-beget?), mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el, Dali, spaniolul, care va să zică, nu era și rumân get-beget?), mare pișicher! Tocmai scăpase din ghearele morții, după arsura zdravănă, suferită cînd se juca cu chibriturile, singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și și dădu fir
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el da! le răspundea Cioran, avîndu-l în vedere pe vechiul său prieten Mircea Eliade, pe el să-l serbeze lumea; Eliade e quelqu'un, nu ca mine, un pîrlit, ha, ha, ha, nu-i așa?" Ce pandant, peste vreme, cu pișicherul humuleștean din Țicău, nu? Servituțile diplomației. Fiind pe rol trudnicul tratat cu Ucraina, este pusă în balanță o dureroasă alternativă: ori blocăm tratatul și atunci ne blocăm integrarea în structurile euroatlantice, ori acceptăm concesiile (care nu sînt de ici de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în NATO a Rusiei și a României n-ar mai fi doar glumiță, ci sadea cinism răsăritean. Apropo, numai glumă galantă nu e fuguța acestuia peste podul de flori la Kișiniov, unde camarazii de epoleți științifici (humoris causa, ar zice pișicherii) l-au și pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu chiar pînă la Kremlin (ar fi fost nu știu cum în tevatura telefonică de-acum), dar pînă la frații intermediari n-a stricat. Singura stricăciune au produs
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alt candidat. Vă doresc succes! Și tot așa, pînă la pauză, încă vreo trei-patru prezentări din astea, adresate pictorului, probabil, îmi zic, în vederea unor eventuale portrete. De-abia la bufet realizez că oficiile... cu viitorul primar fuseseră făcute de același pișicher personaj. Antrenorul oaspeților e, de regulă, mai agitat, mai agresiv (cu elevii lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrat firesc în dialog avizat cu la fel de avizatul invitat. Genul acesta de investigație la nivelul trotuarului lasă impresia unor nedorite nostalgii după defuncta cultură de masă, irelevantă din unghiul valorii. Irelevantă și nocivă. Evident, Răpirea din serai, tabloul de pe peretele pișicherului de vîrsta a treia, nu e egalul atentatului cu bombă la cingătoare, dar nu e mai puțin periculos în planul frumuseții. Spre deosebire de primul, el trebuie doar ignorat. Atît. 19 octombrie În zilele cînd era acut sindromul Bîstroe (între timp chestiunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul: Vezi, ăsta-i discipolul... Te stoarce de vorbe, le ține minte ca pe niște legi și după aceea le întoarce împotriva ta. Fără milă. Octav: Adevărul este că ești un pișicher simpatic... ești valoros, ce mai...! Și util. Groparul: Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o! Eu credeam că, într-adevăr, ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prozatorul "proustian" apare în postura ridicolă de literat vanitos, dispus să recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă, autointitulatul "poet" Vrabie din romanul lui I. Peltz Actele vorbește! se declară un geniu neînțeles și marginalizat, însă în scrisoarea trimisă domnului Ciuciu în care îi cere sfatul cu privire la soarta sa de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]