290 matches
-
și mai simpatic om de zăpadă pe care îl ridicase vreodată. - Am să îți spun Fulgușor, îi spuse copilul, aranjând crenguțele care ar fi trebuit să-i țină loc de păr făpturii de zăpadă. - Îmi place, se auzi un glas pițigăiat. Speriat, băiatul căzu grămadă în fața omului de zăpadă. - Tu... vorbești? Omul de zăpadă se scutură puțin, își așeză mai bine capul pe trup și zâmbi ștrengărește: - Vezi bine că da! - Of, frate, ce m-ai speriat! Cine a mai auzit
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
o mustață virtuală, cum ar fi putut să-și asorteze unii dintre ei. Sau punând câte un vârf de burtă la câte un băiat - care acum era cât se poate de firav, dar lăudăros, încercând să acopere cu glasul lui pițigăiat discuțiile din grup. Sau câte un chip de femeie corpolentă derivând dintr-o fetișcană suplă și cochetă de acum, care se dă mândrețea grupului de elevi, făcând ochiade băieților. Câteodată, Karl, devenea mult mai atent și mai impresionat când prin fața
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
foarte atent, colega! Pregătit de orice și rapid, să nu lăsăm copilul acesta singur în mulțime, îl preveni el pe Mititelu de îndată ce portiera a fost închisă. Când a coborât agentul Brumă, cineva din acea mulțime a strigat tare, dar voit pițigăiat: Polițiaaaa! Un oarecare ar fi gândit că era un strigăt de avertizare, de intimidare, ceva în acest fel, dar se înșela. Era doar un fel de a provoca ilaritate, o manifestare de ridiculizare a omului în uniformă coborât din mașina
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
de râs, când cortina a căzut la repezeală, fără să avem timp să realizăm că printre noi erau “maci” care nu numai că se ofiliseră pierzandu-și petalele, dar plângeau în hohote. Matei era buimac, iar bondarul “nărăvaș”, cu voce pițigăiată, îl acuza pe Matei că “din cauza lui că era prea gras și că ocupa prea mult loc atunci când își făcea pirueta, îl împiedicase pe el să se învârtească.” Era un “bondar mincinos.” Am sărit pe el numaidecât cu alt “mac
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
iubit, care a ținut în brațe cele mai frumoase femei ale țării. Dintre toate, știți care a fost cea mai bună (și spunea această nemernicie în fața întregului guvern!-n.n) ? Magnolia. Soția amiralului Viñas (în fundal se aude râsul isteric, pițigăiat al unuia dintre acoliții săi...). /.../ Credeți că n-ar fi trebuit să i-o trag soției lui Juan Jose ? /.../ Pupo nu știe ce să creadă, ca de obicei. Vă spun eu. N-a fost o greșeală, pentru că Juan Jose Viñas
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
ce mai rămasese, unghiile date cu ojă roșie. Bluza strâmtă cu decolteu adânc îi contura pieptul generos iar fusta scurtă, deasupra genunchilor, îi sublinia toate formele corpului. -Parașuta asta nu e nevastă-mea, mamă! -Acum iți dai seama? se rățoi pițigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă de tractir. -Hai sictir! sughiță femeia, împleticindu-se. Sunt poetă, ce mama dracului. -Iți dau eu o poezie de n-o poți duce! Palma bărbatului o plesni zgomotos peste obraz. Un
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
una dintr-o altă parte a societății, necunoscută familiei din interior. Fu nevoit să facă un efort pentru a-și putea controla glasul voit puternic, masculin. Trăi cu groază clipă, temându-se că să nu-i fie auzită o voce pițigăiata, asemenea unui scheunat de câine, strangulata din cauza emoțiilor ce l-ar fi cuprins. Pentru el, tot ce simțea a fost ca o lovitură și aproape că începea să o urască pe Aveline, care dezinvolta se prezenta natural, fără nicio emoție
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
iasă și să hie s-o ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele șterse, cum fuseseră prinse, le punea totuși la socoteală, la o adică... În ce-l grijea, scopul fusese atins, socoteala bună și lămureala ca apa de izvor
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
a II- a PARIUL BLESTEMAT - Distinsă doamnă Marița Florescu, îmi poți da un separeu? - Pentru excelența voastră... cum să nu, că doar n-o să stați lângă cheflii ăștia, care au noroc de așa pomană... - Ia uite!... se auzi un glas pițigăiat, păi nu suntem „LA CIOARA CHIOARĂ”?!... - Covrig, pentru tine... coana Marița o să-ți dea de-o să ți se usuce gâtul: „Azi pe bani, mâine pe gratis” îl tachină Drăgoi Pumnu din ușa localului. Didina nu mai prididea să-i servească
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
mele de spirit, a tonusului, puternic marcat de angoasele unei eventuale nereușite. Liniștea s-a mai pogorât în rărunchii ființei mele și din poantele de bun gust ale unui “antren lingvistic” încropit sui generis, în care se amestecau glosările mele pițigăiate, îngânate - dintr-o “păsărească” rămasă pe “circumvoluțiuni” de pe timpul “canonadelor westerniene” ale paradisiacului El Dorado (de la El Paso, Laramie, Rio Grande sau Rio Bravo!) ce mi-au mai “îndulcit” tinerețile studenției la cinematografele înșirate pe “6 martie” și “Magheru” - cu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
că am o scuză bună pentru că m-am trezit târziu.Ieri ,mătușa mea m-a dus prin toate croitoriile ca să-mi cumpăr așa cum spune ea mereu”rochia perfectă care va atrage toate privirile” Karon imitând-o cu o voce mai pițigăiata care provoca râsul. Până și doica care voia să afșeze un dram de seriozitate rase ,insă reveni cu autoritate după câteva clipe. -E oră zece ,draga mea și știi că o domnișoară care se respectă trebuie să se trezească devreme
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
că am o scuză bună pentru că m-am trezit târziu.Ieri ,mătușa mea m-a dus prin toate croitoriile ca să-mi cumpăr așa cum spune ea mereu”rochia perfectă care va atrage toate privirile” Karon imitând-o cu o voce mai pițigăiata care provoca râsul. Până și doica care voia să afșeze un dram de seriozitate rase ,insă reveni cu autoritate după câteva clipe.-E oră zece ,draga mea și știi că o domnișoară care se respectă trebuie să se trezească devreme
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Crau! Crau! Atunci, Mărțișor și Norocel răspunseră și ei: - Crau! Crau! Unui cioroipan i se părură nefirești cârâiturile celor două căciuli și le întrebă codificat: - Craaau! - Craaau! îi răspunse Mărțișor cu o voce îngroșată, iar Norocel: craaau! cu o voce pițigăiată și stridentă. Cioroipanul bulbucă ochii și rămase cu pliscul căscat: - Ăștia trebuie să fie agenți speciali! își zise și le făcu loc să treacă. Și tot așa câr și crau în dreapta, crau și câr în stânga, Mărțișor și Norocel ajunseseră până în
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la poartă. - Cine a închis-o? - strigă ea cu voce pițigăiată. - Eu! - răspunse un paznic morocănos. E porunca stăpânului. Se zvonește că prin preajmă bântuie tâlhari. - Și de-aia nu mai pot eu! Deschide să ies la plimbare! Cum întredeschise poarta, cal și călăreț se pierdură în noapte. Pe dată în urma
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
răscruce unde sluga găsi poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecurară printre hățișuri și stâncării și ajunseră în fața grotei. Din interior își făcu apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întrebă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara. - Ha, Ha, Ha! - hohoti pițigăiat baba. Domnia ta cauți aurul!? Ha, ha, ha! Există un legământ cu diavolul care nu poate fi rupt! E zadarnică încercarea ta, fiule! Poartă-ți pașii pe unde ai venit, că dacă te prinde noaptea, te vor ajunge dracii din urmă
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
a fost să trăiască. Mai din tunătură, mai din ură... Năică prinse curaj și-i spuse boierului Pandele, care stătea în genunchi cu mâinile deasupra capului, că a sosit timpul socotelilor. - Nu mă împușca, Năică!... abia se auzi un glșas pițigăiat al conașului Pandelică. - ...Să ne socotim, boierule: pentru umflătură, tratamentul pe care ți l-a făcut Didina, ai plătit cinstit... cinci mii de lei, iar pentru trasul gâlmei până la cotorul sulii... te mai costă zece mii, altfel... și a băgat țeava
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
pentru putere nu mai știe de rușine! -Eu sunt gaița bătrână, locul meu e cel mai sus să vă-nșir în rând pe toate, să-mi stați ca-n plutonul rus, crezi că poți să mă dobori cu-acel glas pițigăiat?! Hai coboară-o treaptă, iute, nu vezi că m-ai supărat? Gaița mai tinerică ciripește furioasă coborând pe-un ram mai jos lângă alta mai sfioasă: -Unde sunteți fetelor?...mi-ați promis că m-ajutați și de gaița bătrana de pe
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
M-am apropiat de un copil care-și păzea niște capre prin bălării și l-am întrebat: “Măi, băiețel,ești bun să-mi spui și mie ce s-a întâmplat aici?” “Rușii, nene, zice el cu o voce rece, subțire, pițigăiată, care-mi bate și astăzi în urechi, au venit rușii și -au instalat în clopotnița aia o mitralieră și dincoace de ziduri și-au pus tunurile și uite, vezi, matale, pomul acela din fața noastră, pe-acolo au apărut rușii și-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
Nu stă locului o clipă, spusese cel cu voce groasă, mi-e teamă să nu-l tai odată cu prima incizie. N-am mai văzut așa ceva! “Dă Doamne să fie bine și să se nască întreg”. Floeoșc, pleosc, după care plânsul pițigăiat, nu suficient de puternic. Trasă, împinsă, ridicată, trântită. - Haide, dă-i un pupic mamei! Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
2 Toate lăzile cu roșii, cu cartofi cu castraveți, cu varză , ne căzuseră nouă în cap, că doar noi doi stăteam pe bancheta din spate Ne întoarcem de unde am plecat, a decretat Taty scurt. Mamy a izbucnit într un plâns pițigăiat și a sărit din mașină așezându-se jos pe asfalt. Mi s- a făcut milă de ea și am început să-l rog pe Taty să nu ne întoarcem. Iart- o, măi Taty, că nu știe ce spune! Te rog
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]