292 matches
-
remixată a melodiei "Nyanyanyanyanyanyanya!", adăugând sunetul vocal "Nyan" de-a lungul piesei, Sunetul vocal adăugat a fost creat folosind un sintetizator UTAU și software-ul ce face ca vocile să fie "pițigăiate" - "Momone Momo" . Sursa vocii pentru a crea vocea pițigăiată este , o femeie de origine japoneză care locuiește în Tokyo. Utilizatoarea YouTube "saraj00n" (al cărei nume real este Sara) a combinat animația pisicii cu versiunea "Momomomo" care este o versiune a piesei "Nyanyanyanyanyanyanya!", și apoi a încărcat video-ul pe
Nyan Cat () [Corola-website/Science/330182_a_331511]
-
respectiv, ar putea fi printre cele mai timpurii exemple de power metal. În seriile sale documentare din 2011 metal Evolution, Dunn explică cum Rob Halford de la Judas Priest a creat un model pentru vocalul specific power metal. Cântarea sa aproape pițigăiată a devenit una dintre principalele caracteristici ale power metal. O altă formație britanică, Iron Maiden, a adus sensibilitate epică și melodică metalului, creând o muzică imnică, o abordare adoptată pe larg de muzicienii moderni de power metal. Apariția scenei germane
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
ritmul (de ex. „Coco Jambo” a lui Mr. President). O altă caracteristică a genului este faptul că asupra vocalelor nu se aplică mai niciodată efecte sonore, cum ar fi de ex. schimbarea tonalității sau robotizarea vocii. Până și vocalelor mai pițigăiate (de ex. Lene Grawford Nystrøm din cântecul „Bărbie Girl” de Aqua) nu li s-au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se situează deseori în jurul valorii de 135 bătăi pe
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
gemeni. Ei fură frecvent mărfuri de la alte personaje, vânează comori, jefuiesc case, sau fac orice pentru a deveni bogați repede. Ei au același sex, culoare, marcaje, cozi stufoase, personalitate și aproape voci identice, cea a lui Lifty fiind puțin mai pițigăiata. Shifty poartă un fedora și el îi dă ordine lui Lifty. În ciuda zâmbetelor de pe fețele lor și faptul că suferă de cleptomanie, aproape întotdeauna cei doi mor în încercarea lor de a fura tot ce văd. Culoarea lor verde sugerează
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
imposibil ce-l avea vocea mea cînd nu vorbeam normal, încercînd s-o fac cît mai pătrunzătoare; vreau să spun că în asemenea cazuri, totul ieșea pe dos, nemaiobținînd, în această privință, a retoricii mele, cel mult dacă niște sunete pițigăiate, din gîtlej, cînd nu ieșeau din el ceea ce pe întreaga scară a mamiferelor se produce, adică un fel de mîrîit, sunetul lor de atac ori de apărare: ... Știu că cele mai multe din faptele povestite - am început - sau pe care le voi
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
Alta, tot așa, cu toate că știa bine cine sânt a întors la un moment dat capul înapoi spre mine în timp ce o iubeam țiindu-i spinarea în brațe s-a holbat: Cine ești tu, zice, de unde vii?" Szekely izbucni într-un râs subțire, pițigăiat, înalt... Asanache îl potoli: "Șandor, mai încet, nu uita unde sîntem..." Totuși, nu se clătina nimeni când am plecat, iar eu am făcut bine că i-am ascultat și n-am mai băut. Au luat-o toți trei înainte, discreți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a căzut peste tine, în timp ce alții au pensii și funcții de conducere, tu ai aterizat aici, să-ți rămână ciolanele prin galerii. Ce-ai făcut, Grünfeld, spune-ne și nouă, uite, domnul colonel e chiar curios..." Și deodată Grünfeld izbucni pițigăiat, cu un puternic accent: "Ce-am făcut? Mă întrebi ce-am făcut? Am făcut, acolo la Auschwitz, ce faci tu acuma aici! Asta am făcut!... Tot așa, am fost șef, capo, turnător ca și tine și o să ai soarta mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
America?... Confortabil întins pe blana continentului generos și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
ce mi-a trecut prin cap ca să mă abțin, dar era ca și cu prohabul lui Luke, atracția devenise pur și simplu irezistibilă. Cu totul împotriva voinței mele, i-am întrezărit părul pubian. —Barb, am spus, cu o voce puțin pițigăiată, fixându-mi privirea pe fața ei, ce te aduce aici în fiecare sâmbătă? — Faptul că toate persoanele interesante pe care le-am cunoscut au murit. Supradoze de droguri, sinucideri, crime, oooh, îți spun drept! O spunea ca și cum oamenii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neo-ocultismul teutonic.“ Belbo părea să fi uitat incidentul cu Lorenza, iar eu Îl secondam, apăsând pe accelerator În vederea reconstituirii: „În fond, putem considera În această lumină Însăși puterea lui Hitler de a atrage mulțimile. Fizic era un broscoi, avea vocea pițigăiată, cum făcea de Înnebunea lumea? Trebuie să fi posedat facultăți mediumnice. Probabil, instruit de vreun druid de prin părțile lui, știa să se pună În contact cu curenții subterani. Era și el un știft, un menhir biologic. Transmitea energia curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
naos, lunecau pe lângă draisiniennes și motocicluri, mai că se dădeau de-a dura prin umbră, unii purtând un jilț și o masă acoperită cu pânză roșie În spațiul larg de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați, ca niște copii rahitici, iar unuia care trecea pe aproape de mine i-am zărit trăsăturile mongoloide și capul chel. Erau acei Freaks Mignons ai lui Madame Olcott, micii monștri respingători pe care-i văzusem pe afișul de la Sloane. Circul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ales să repete altceva decât casetele cu cântece. Melodioarele stupide și aranjamentele orchestrale îngrozitoare îl înnebuneau. Hugo își făcea griji pentru viețile interioare ale oamenilor forțați să intre în studiouri și să cânte „Roțile autobuzului“ pe niște voci anormal de pițigăiate și de vesele. Unele dintre versuri erau de-a dreptul ciudate atunci când le ascultai cu atenție - așa cum făcea Hugo în fiecare seară. De exemplu, „Nevăstuica face poc“ era, în esență, un imn închinat târârii către cârciumă: „În sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
momentele, Esmé Își alesese să fie cooperantă tocmai acum. Harry se Îndepărtă Încet, râzând și strigându-le drept Încurajare: Da, așa, cântați! O să fie minunat! Camera se porni să filmeze. Ploaia continuă În fundal, iar vocea lui Esmé acoperi vocea pițigăiată a mamei ei. Lui Esmé Îi plăcea la nebunie să cânte. Una dintre prietenele ei avea un aparat pentru karaoke, iar ea cânta cel mai bine dintre toate prietenele ei. De curând descoperise că nu trebuie neapărat să te ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își ridică brațele și strigă În dialectul Karen: —Să ne rugăm. S-a legănat pe călcâie, și-a dat ochii peste cap, iar prietenii mei au auzit din nou bolboroselile Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ambasador) sau poate avea ceva împotriva spirtului pe care-l foloseam pe post de after-shave; scuipase și mă îmbrâncise repede, după care continuase să se bucure de unul singur. Alerga și fâlfâia din brațe, țipând la adversari cu vocea lui pițigăiată: „Sigani prosti! La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din „Ioanid“ a devenit la rândul ei nerăbdătoare să-și exprime recunoștința. Probabil că bănuiseră că or să piardă (puseserăm o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâncare să provoace o diaree, se deshidratau și intrau În stare de distrofie. M-a dus odată un prieten la infermerie să-mi arate... Erau vreo doi sau trei distrofici pe acolo... Nu mai puteau vorbi, aveau un glas așa pițigăiat, subțire... Și din ambalaje de-astea de legume, cum era atunci, le făceau câte un mic sicriu așa... Erau gata sicriele, pregătite, că zicea că a doua zi vor muri. Asta a făcut domnul Borcea! El, zice, orfan, crescut, educat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiu proful de religie. Dar de ce să nu fiu eu proful de religie? De ce-am eu rolul mamei lui Cornel? Așa facem acum. După aia, schimbăm. Bine? Bine. Începem: Ce mai faceți, doamna mama lui Cornel? Are un glas pițigăiat, exagerîndu-l la extrem pe cel al profu-lui de religie, ceea ce-l face să rîdă cu lacrimi pe Alin. Totodată, reproduce gesturile pe care vede că le face în față haina neagră și lungă: își mîngîie barba, mîngîie brațul mamei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu era decât teamă și interes. Tot în acel an au venit și doi ingineri agronomi, soț și soție, care au ocupat apartamentul în care locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe ușa biroului a intrat o ciudățenie blondă și pițigăiată. Când am văzut-o, am izbucnit toți în râs. Eram într-o scurtă ședință cu salariații din primărie. Ne-a spus că este noua ingineră agronomă. S-a instalat tot în bloc, într-un apartament cu două camere. Îi plăcea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-Pe unde ai călătorit? o întrebă Codrin. -Peste tot: Rusia, Franța, Japonia... Codrin o ajută să-și scoată bagajele. O servi apoi cu un whisky și ciocniră paharele în semn de noroc. Vocea ei era când aspră, când nazală, când pițigăiată. Era ciudată ca un oximoron lingvistic. -Ai venit singur la petrecere? Îl întrebă ea. -Deocamdată, răspunse el. -Pot să rămân la tine peste noapte? -Bineînțeles că da! Au zâmbit amândoi cu complicitate. -Dar n-o să-ți fac nimic, preciză Codrin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
precum o ghiulea care se scufundă, și unde, cred eu, majoritatea ființelor omenești și-au petrecut cea mai mare parte din tăcerea lor. Mă lăsa s-o distrag oarecum, chiar dacă era nițel scandalizată de prețurile uriașe, și protesta pe vocea pițigăiată a celor care nu-și dau seama cum li se aude glasul din exterior. La care eu îi ziceam pe un ton care avea darul s-o calmeze: „Nu-I nimic, Mamă. Nu-ți face griji.“ Pentru că eu și Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-și pe scaun pălăria lui tare, care avea acum o gaură. Ce noroc că Mama nu-l putea vedea; oricum s-a prins că s-a întâmplat ceva rău și l-a întrebat ce s-a întâmplat pe un ton pițigăiat. Stai liniștită, nu-I nimic, mamă, i-am zis noi. Folosind cuvinte de stradă, ca să nu ne înțeleagă ea, Simon mi-a servit niște aiureli despre o încăierare pe un peron din Wells Street cu niște bețivani puși pe glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ridicară. Peste umărul Antoniei am prins pentru o secundă expresia lui Alexander. Fața i se crispase ca și cum toate trăsăturile se concentrau spre un punct. Impresia se șterse imediat. Ia te uită, ce surpriză minunată! rosti Antonia cu vocea ceva mai pițigăiată decât de obicei. Dintre noi patru, ea părea a fi cel mai puțin capabilă să se stăpânească. Sperăm să ne dai binecuvântarea, rosti Alexander pe un ton scăzut și supus și se înclină în fața ei. — Din toată inima! răspunse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor învățător. Propriile sale amintiri despre anii de școală primară nu sunt deloc plăcute... O învățătoare în vârstă, veșnic nervoasă și acră, învăța elevii din două clase, I și a III-a, în aceeași încăpere, îi asurzea cu glasul ei pițigăiat și strident, cu loviturile puternice produse cu o riglă în catedră, pentru a face liniște, obiect cu care lovea deseori și palmele bicisnice ale copiilor care se foiau sau vorbeau, care nu-și făceau temele sau nu spuneau lecția ca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
loc intră. Eu nici nu m-am mai uitat la dânsul, de frică să nu-mi schimb hotărârea, după care era osândit fără apel, să lase pe nevastă-sa în pace la mama ei. Totuși, auzind un glas urât și pițigăiat, ridicai capul și-l privii: era o dihanie de o urâțenie de nedescris: galben, sfrijit și, deși îmbrăcat nemțește, era de o murdărie grozavă. Am ascultat tot ce a spus, apoi, în urmă - ca să mă scap de el - i-am
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]