2,775 matches
-
profesorul și compozitorul Nicolae Brânduș. Are flacăra și fantezia unui viitor mare solist și se vede că a studiat cu luciditate toate meandrele fluviului beethovenian. N-am asistat la un "spectacol de vară", ci la strălucita desfășurare a unui adevărat pianist. Pe de altă parte, să construiești un teatru în plină "sălbăticie" antic-grecească, iată ce înseamnă curaj și spirit de investitor! Primarul localității Limni (un sat ridicat acolo unde s-a aflat anticul Elimnion, unde, spune mitologia, s-a însurat Zeus
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
septembrie, au loc aici festivaluri de muzică clasică). Astfel încât orchestre celebre, din toată lumea, vin să susțină programe la malul mării. Filarmonica "Banatul" a fost întemeiată în 1871 ("societatea filarmonică") și i-a avut, între alții, drept oaspeți pe Brahms (ca pianist), Sarasate, Wieniawski, David Popper, Bela Bartok, Pablo Casals, Jacques Thibaud . până la Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici, Cella Delavrancea, George Enescu, și toate numele celebre ale finalului de secol trecut, românești și internaționale. Desigur, nu trebuie să mai detaliez aici succesele acestei
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
au închinat memoriei lui George Georgescu un întreg concert. A fost preluat unul dintre programele îndrăgite ale maestrului, anume, pagini semnate de Beethoven, Ceaikovski, Ion Dumitrescu. Și-au dat concursul trei dintre soliștii Filarmonicii, violonista Anda Petrovici, violoncelistul Marin Cazacu, pianistul Nicolae Licareț. Sub aceeași conducere dirijorală a fost preferată și o formulă mai spectaculoasă realizată cu concursul Corului Academic al instituției, ansamblu admirabil condus de maestrul Iosif Ion Prunner. A fost prezentat marele oratoriu romantic Paulus de Felix Mendelssohn Bartholdy
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
la cartea lui Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, adică la importanța de a te întoarce la studiu, la școală. Revine mereu și mereu în discurs cuvântul pregătire, pregătirea pregătirii. Importanța pregătirii fizice. Diferența dintre stilul de lucru al dansatorului, pianistului sau cântărețului, interpreți pregătiți, cu ,instrumentul" reglat, și actorii, care-și ajustează foarte rar ,vioara, instrumentul" (trupul). Întâlnirile vor consta din exerciții fizice, vocale, încălzire individuală și de grup, un preambul în ușurința deschiderii spre partener, a propriei deschideri și
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
aproape treizeci de ani, Filip are revelația propriei sale ratări. Ca oricărui copil, în primii ani de viață i se prevestise un viitor strălucit. Micile lui talente îl recomandau ca pe un viitor mare matematician sau ca pe un posibil pianist de geniu. Din nefericire, ca mulți dintre copiii foarte promițători, a descoperit devreme că alcoolul și sexul pot oferi satsfacții cel puțin la fel de mari ca matematica și muzica, astfel încît viața sa a intrat într-o fundătură. Conștient de ratarea
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
o iau/ lîngă tufa de corcoduși cu fructe mici și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea aceea cîntam la flaut/ din tijă de bostan, departe/ prietenul meu, într-un cartier mizerabil, cînta la muzicuță/ visînd la gloria unui pianist. Toate au trecut - gloria n-a mai/ venit, apele s-au limpezit, hipocloritul a ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
tot arsenalul ca să-l cucerească pe Sebastian. Sau pe Viola. La urma urmelor, iubirea... și acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
cu cei mai vechi actori, experimentați în limbajul lui Purcărete - Valentin Mihali, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Constantin Cicort, Angel Rababoc, Iosefina Stoia, Ion Colan, Valeriu Dogaru - și prezentul, adică Cerasela Iosifescu, Nicolae Poghirc, Iulia Lazăr, Romanița Ionescu, Mihai Arsene. Și pianistul Ion Butnaru, muzicantul nostru de la spartul tîrgului. Și ploaia măruntă, rece, fără de sfîrșit, cade - purificator? - peste noi toți...
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
adormit elefantul face aluzie la Debussy mi-a spus-o chiar Mircea care, pe vremea cînd locuia în Strada Spătarului, în casa părintească, "citea" la pian (cîteodată și mie) bucăți din Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Chopin, Debussy... Era un bun pianist, dar mult mai puțin bun, ținea el să adauge, decît fratele său Emil, care-și pusese capăt zilelor cînd Mircea avea unsprezece ani, în 1942. Îmi povestea adeseori despre Emil, a cărui umbră tragică bîntuia casa din Strada Spătarului. Cînd
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
scena Teatrului „Traian Grozăvescu” din Lugoj, ultimul concert în Banat. Artizan al primului recital enescian la Lugoj, dr. Iosif Willer (1884-1972) fondase, în 1911, Societatea de Muzică de Cameră, din care mai făceau parte dr. Ákos Fränkl și Béla Janovitz (pianist și compozitor, tatăl unei valoroase violoniste, Alice Hartmann-Janovitz, absolventă, în 1927, la Schola Cantorum din Paris, profesoară, episodic, la Conservatorul lugojean), sub auspiciile căreia a inițiat un proiect care viza invitarea periodică la Lugoj a unor personalități muzicale și formații
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
aflat Pablo Casals (1911 și 1912), Cvartetul de Coarde „Waldbauer-Kerpely” și George Enescu (1912). Dintr-un anunț publicat în presa lugojeană de expresie germană („Südungarischer Bote”, XIII, 90, 1911, 3: Musikleben in Lugos) aflăm că membrii Societății îl invitaseră pe pianistul Theodor Szántó să concerteze la Lugoj în 1 decembrie 1911, iar anul următor, 1912, era așteptat recitalul pianistului virtuoz Ernst Dohnányi, profesor la Academia de Muzică din Berlin. I. Willer, cel care se încumetase să inițieze un astfel de îndrăzneț
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
în presa lugojeană de expresie germană („Südungarischer Bote”, XIII, 90, 1911, 3: Musikleben in Lugos) aflăm că membrii Societății îl invitaseră pe pianistul Theodor Szántó să concerteze la Lugoj în 1 decembrie 1911, iar anul următor, 1912, era așteptat recitalul pianistului virtuoz Ernst Dohnányi, profesor la Academia de Muzică din Berlin. I. Willer, cel care se încumetase să inițieze un astfel de îndrăzneț proiect cultural, a fost o personalitate plurivalentă, care a marcat pozitiv destinul cultural al Lugojului anteși interbelic: politician
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
a fost o personalitate plurivalentă, care a marcat pozitiv destinul cultural al Lugojului anteși interbelic: politician (a activat, în perioada interbelică, ca deputat, ca reprezentant al Partidului Maghiar în județul Trei Scaune), avocat, dar și un muzician rafinat - dirijor, compozitor, pianist, violonist și pedagog -, cu studii la Academia de Muzică din Budapesta, unde fusese coleg și întreținuse relații de prietenie cu Béla Bartók și Zoltán Kodály. Strămoșii săi, francezi hughenoți (informația o datorăm evocărilor lui Zeno Vancea, greu de pus la
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
decadă a lunii martie, după concertele prezentate la Budapesta, în zilele de 1 și 2 martie (primul recital în capitala ungară), cu Orchestra „Wiener Tonkünstler”, dirijată de Hans Wallner (1 martie), apoi ca solist și partener alături de Pablo Casals și pianistul Donald Tovey, în Dublul concert de Brahms și Triplul concert de Beethoven (2 martie), sub bagheta lui Oscar Nedbal. Recitalul susținut la Lugoj, cu acompaniamentul lui Theodor Szántó (în salonul de muzică din locuința lui Willer, o splendidă vilă construită
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste născocită...”). Felix Kannmacher, protagonistul romanului, este un tânăr emigrant de origine germană ce, sub protecția marelui pianist Victor Marcu, reușește să se refugieze În România căpătând o nouă identitate, cea a unui sas din Brașov (Johann Gottwalt). Fiind un străin, Într-o lume măcinată de nesiguranță, protagonistul este prins În vârtejul unei existențe nesigure, al terorii vremurilor
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
iubirea este un element de bază din viața protagonistului. Apar iubiri trecătoare, macabre sau prematur curmate de moarte. O singură iubire este Însă veșnică și constituie un puternic element de legătură Între viețile personajului. Aceasta este iubirea pentru Virginia, fata pianistului Victor Marcu. Evoluția acestei iubiri neîmplinite este Însă cu adevărat spectaculoasă. De la strictețea profesională la prietenia dintre dădacă și copil pentru ca apoi să se ajungă la bucuria revederii după mai mulți ani, bucurie ce se transformă Într-o dragoste ce
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
footnote Ciomac, Emanoil, Pagini de cronică muzicală 1939-1958. Vol ÎI. Editură muzicală București 1980, p. 7. Articolul Anul Muzical 1938, apărut în „Curentul” 1 martie 1939. footnote> Tot Emanoil Ciomac semnalează reluarea sonatinei de către Enescu în anul 1944, în compania pianistului Ion Filionescu: George Enescu și-a dat, acompaniat la pian de expertul muzician I. Filionescu, primul concert de vioară, într-o serie care se anunță a fi evenimentul de căpetenie pentru noi, al stagiunii de iarnă. Spunem această, conformându-ne
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
România literară, nr.8/ 2009 footnote> Preocupările muzicale comune ale celor doi prieteni atât de apropiați ca valoare profesională și totuși atât de diferiți că personalități s-au intersectat adesea, în sensul că Silveștri în postura să de dirijor și pianist excepțional înzestrat, abordând lucrările lui Paul Constantinescu le-a pus în lumina adevărata valoare. Începutul l-a constituit Concertul din 15 noiembrie 1935 de la Sala Dalles, în cadrul căruia, sub egida Asociației pentru Muzica Nouă fondată de Jora, Silveștri, în calitate de pianist
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
pianist excepțional înzestrat, abordând lucrările lui Paul Constantinescu le-a pus în lumina adevărata valoare. Începutul l-a constituit Concertul din 15 noiembrie 1935 de la Sala Dalles, în cadrul căruia, sub egida Asociației pentru Muzica Nouă fondată de Jora, Silveștri, în calitate de pianist, interpreta alături de Isidor Koganoff, Sonatina pentru vioară și pian (terminată la Ploiești, la 15 mai 1929) de Paul Constantinescu. După cum am mai afirmat, Silveștri va mai cânta această lucrare, în 1938, alături de George Enescu, într-un recital al acestuia, la
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Franz Liszt Personalitate fascinantă a epocii sale, Franz Liszt a dus o existență flamboiantă, fiind un pianist virtuoz, pedagog, dirijor, compozitor, dar și călugăr franciscan la un anumit moment al vieții sale. Nefiind adept al Încorsetărilor de nicio natură, viața sa personală (În special legătura cu contesa căsătorită Marie d’Agoult) i-au sporit notorietatea, creându-i
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
În anul 1970, când lucram la monografia „Elena Teodorini”, am cunoscut-o pe cea mai îndrăgită elevă a sa, pianista și cântăreața de lied și operă, Viorica Teișanu (1900 - 1987). Căsătorită imediat după cel de Al Doilea Război Mondial cu pianistul corepetitor al Operei Române din București, Nicolae Lubimirov (1888 - 1972), „scafandrul muzician” (cum l-a numit Ionel Perlea - directorul care l-a angajat la prima scenă lirică din București, scoțându-l din mediul marinăresc), Viorica Teișanu ne-a oferit copiile
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
tendințele estetice. Influențat în creație de predecesorii săi, Rossini, Bellini, Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată de Franz Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un limbaj muzical caracterizat de realismul expresiei, realizat printr-o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
gândirii beethoveniene în ediția sa de sonate, încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles este cea care corespunde exact originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a II-a a) Ed. I. Moscheles (original!) b) propunerea lui R. Westphal În tema Finalului Sonatei în Sib major
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
care nu se mai legau după tipare cunoscute, existând riscul unor asocieri nedorite, ceea ce a dus la notarea quasi-pointillistă a dinamicii și agogicii. Diferențierea notației a produs însă, alături de această rafinare, și un efect pervers - încercarea unor editori, chiar mari pianiști, de a încărca textele clasice prin transcrierea amănunțită a propriei viziuni interpretative, în ediții așa-zis instructive ale clasicilor. Interesante pentru cercetător, pentru interpretul care le folosește ca îndrumare acestea suferă de două grave erori. Cea mai evidentă este de
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]