114 matches
-
picior, Dar nu-i varză și nici barză? Toate bune par să fie, Însă nu în farfurie. A crescut pe-o cioată groasă Un acoperiș de casă. Ia să ne uitam la ele: Umbreluța lor de soare Galbenă-i, cu picățele; Nu cumva-s otrăvitoare? N-are trup - doar un picior, N-are cap - doar pălărie. Oare ce-ar putea să fie? Să răspunzi, nu-i prea ușor. Nu căta la cum arată, Că e mândră ca o floare; Pălăria-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
drept, de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și galbenul cu-pelor mărunte, mirosind mai degrabă respingător. Într-un loc, crângul se rărea, copăceii se smochiniseră ca niște mănunchiuri de nuiele cafenii, iar brândușele nu mai luminau culorile lor obișnuite, ci erau negre ca smoala, o pată întinsă de picățele negre pe iarba măruntă. O căciulă de zăpadă cu boabe mari de apă mai zăbovise la rădăcina nuielelor și ardea ca diamantul. Cu părul încălzit de zefir, fetele se-ndreptară spre ciudatul luminiș, și încă de departe deslușiră pe blana
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la o întrebare atât de importantă. „Nu-i place cum arăt!” își spuse Sorina. Se duce, iarăși, în dormitor. Se mai privește o dată în oglindă. Asta e! Nu prea-i stă bine cu rochia asta-n carouri. Uite, cea cu picățele parcă ar aranja-o mai mult. Ei, da, dar cealaltă, tricotată, i-ar veni și mai bine. Ia, s-o îmbrace. „Parcă nu-i rău!” zice Sorina, ca și cum ar vrea s-o audă și oglinda. Sorina! Da, bunicuță, vin! Ajunsă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte unul se ridica de pe scaun și Începea să se schimonosească și să pocnească din degete În sunetul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mîncare la pisici. Da... sigur. — Îmi aduci un coniac Înainte să plecăm? Jack porni spre masa cu mîncăruri. Dublu Perkins Îi spuse: — Marfă a-ntîia, Vincennes. Noi doi avem aceleași gusturi. Un țărănoi slăbănog, Într-o cămașă de cowboy neagră, cu picățele roz. Cu tot cu cizme, bătea spre doi metri. Avea niște palme uriașe. — Perkins, partenerii tăi amușină la hidranții de incendiu. — S-ar putea ca lui Spade să nu-i placă să vorbești cu mine pe tonul ăsta. Mai ales cînd ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al lui Daniel Cristea-Enache. Corina a venit la timp pentru berea de după, apoi ne-am învârtit prin standuri până la închidere, când ne-am dus la Ligia și Silviu. Lucrau la ridicarea propriei case, pe străduța provincială, aveau o cățelușă zburdalnică (Picățele) și o țestoasă sobră (Lia). Mă culcam pe unde apucam - o dată cu Lia, pe jos, altădată cu Silviu, care, dimineața, a întârziat la serviciu. „Așa pățește cine doarme cu mine“, le spuneam fetelor, la micul dejun. Ligia pleca la jobul ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
un pas mai departe și să-mi Închipui și un cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că era capabil să se ocupe de afaceri Într-un asemenea loc... Acum jumătate de an... Cred că a fost perioada cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să pleci o clipă din cabina mea cât îmi cercetez trupul ca să văd dacă nu a fost maltratat? Cinci minute sunt suficiente. — Uite ce, Ignatius. Doamna Reilly se ridică de pe scaun și îl prinse pe Ignatius de gulerul pijamalei cu picățele, cu care fusese îmbrăcat. Nu face pe deșteptu’ cu mine, că-ți dau o palmă de-ți mut falca din loc. Angelo mi-a povestit totul. Un băiat cu educația ta să se înhăiteze cu niște oameni deocheați din Cartieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse pe canapea și se cuibări la loc. Pe ecran începu al doilea film al serii. Fără muzică, fără generic, fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și niște picățele gri - singura indicație că filmul rula. Întunecimea se rupse la colțurile ecranului, o formă începu să prindă contur și în imagine apăru capul unui câine: un pitbull cu mască. Câinele se repezi la aparatul de filmat, ecranul se întunecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți împotriva sa și se mulțumi doar să arunce cu un putregai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră. -Doar nu ți-e foame, măi frățioare? -Ba, am un cântecel în stomac! Nu-l auzi? -Să nu spui că-ți
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ieșea pe o câmpie frumoasa inundată de razele de lumini, acolo zărea o domnișoară frumoasă stând pe iarbă, cu o broderie în față. Cosea crengile copacilor în mai multe nuanțe de verde, apoi pârâul cu peștișori zglobii, galbeni, roșii cu picățele negre, rămânând loc în goblen și pentru păsările cerului, cu aripile întinse. Îi plăcea să discute cu ea, îl impresiona inteligența ei și de fiecare dată se sfătuia cu ea despre mersul lucrurilor din țară. Fata avea o imagine clară
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
intrat s-o viziteze. Holul cel mare ducea în două direcții: sub apă și deasupra pământului către cer. Camera de jos era un acvariu uriaș. În jurul lui înotau tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene pe spate, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni spre bar să mai ia un Pils. Și apoi s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un tip bogat când se va sfârși cu mine. Vreau să te bucuri. Foarte curând, Fielding s-a întors în fugă pe Carraway. Eu m-am dus și m-am așezat lângă vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi privită într-o oglindă veche care surprinde imperfecțiunea cărării - da, cu un vârtej de praf și picățele pe geam. Se poate aprecia fără nici o eroare cărui secol îi aparține. Conduce un Iago mic și negru, un 666. Noaptea, lucrurile mari și rapide par mai cu seamă negre. Cel mai negru lucru pe care l-am văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe ele. Cu această ocazie făcu și plinul cu benzină la mașină. Se îmbrăcă într-un costum elegant, de culoare gri-petrol careia îi venea foarte bine ; îi scotea ochii abaștri în evidență, o cămașă bleu și o cravată albastră cu picățele albe. Arăta foarte bine. Când intră în curtea lui Gheorghe parcă era prințul din poveste care venise cu pantoful Cenușăresei în mână, s-o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta foarte bine: era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]