394 matches
-
opt ore de luptă, de dimineața până seara. "Luftwaffe" a executat cel mai intens bombardament de aviație din toate timpurile și unul dintre cele mai puternice de-a lungul întregului război "Luftwaffe" a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (escadrile de bombardiere în picaj) pentru această operațiune. Piloții germani au efectuat aproximativ 300 de misiuni de atac împotriva pozițiilor franceze. În același timp, cele nouă "Kampfgeschwader" (escadrile de bombardament) au executat 3.940 de misiuni de luptă. Unele dintre bunkerele avansate nu au fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
von Richthofen au acoperit din punct de vedere tactic spațiile aflate din punct de vedere teoretic încă sub controlul aliaților, dintre liniile avansate ale germanilor și Canalul Mânecii. Această perioadă a luptelor considerată „epoca de aur” a avioanelor de bombardament în picaj Junkers Ju 87 ("Stuka") și a fost caracterizată printr-un răspuns extrem de eficient la cererile lansate de trupele terestre prin radio. Avioanele "Stuka" au deschis o cale sigură de înaintare pentru blindatele și trupele mecanizate de susținere Ju 87 au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în trei camere de ardere care a dus la oprirea a trei boilere. Nava putea încă să se deplaseze cu 44 km/h folosind numai boilerele care îi rămăseseră. Patru avioane-torpilă japoneze au fost doborâte. Cele 33 de bombardiere în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cu 44 km/h folosind numai boilerele care îi rămăseseră. Patru avioane-torpilă japoneze au fost doborâte. Cele 33 de bombardiere în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe "Shōkaku", sub comanda lui Takahashi, s-au aliniat pentru "Lexington", în timp ce alte 14, comandate de Tamotsu Ema, l-au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe "Shōkaku", sub comanda lui Takahashi, s-au aliniat pentru "Lexington", în timp ce alte 14, comandate de Tamotsu Ema, l-au țintit pe "Yorktown". Avioanele de escortă Zero au apărat avioanele lui Takahashi de cele patru avioane Wildcat de pe "Lexington" care
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație. Un număr de 66 de oameni au fost uciși sau răniți grav. Până la 12 lovituri aproape ratate au avariat carena portavionului "Yorktown" sub linia de plutire. Două bombardiere în picaj au fost doborâte de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul atacului. Când avioanele japoneze au terminat atacul și au început să se retragă, crezând că au produs avarii grave ambelor portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul atacului. Când avioanele japoneze au terminat atacul și au început să se retragă, crezând că au produs avarii grave ambelor portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și de bombardiere în picaj SBD. În duelul aerian care a urmat, trei bombardiere SBD și trei avioane de vânătoare Wildcat din tabăra americanilor, precum și trei bombardiere torpiloare, un bombardier în picaj și un avion de vânătoare Zero de la japonezi au fost doborâte. Până la ora
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și de bombardiere în picaj SBD. În duelul aerian care a urmat, trei bombardiere SBD și trei avioane de vânătoare Wildcat din tabăra americanilor, precum și trei bombardiere torpiloare, un bombardier în picaj și un avion de vânătoare Zero de la japonezi au fost doborâte. Până la ora 12:00, atât avioanele japoneze, cât și cele americane, se îndreptau spre propriile portavioane. Pe drumul de întoarcere, avioanele apraținând celor două părți au trecut unele pe lângă
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
recupereze toate avioanele care le aparțineau. În timpul aterizării, din diferite motive, americanii au pierdut încă cinci bombardiere SBD, două bombardiere torpiloare TBD și un avion de vânătoare Wildcat, iar japonezii au pierdut două avioane de vănătoare Zero, cinci bombardiere în picaj și un bombardier torpilor. 46 din cele 69 de avioane japoneze s-au întors din misiune și au aterizat pe "Zuikaku". Dintre acestea, trei avioane de vânătoare Zero, patru bombardiere în picaj și cinci torpiloare aveau avarii atât de mari
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
două avioane de vănătoare Zero, cinci bombardiere în picaj și un bombardier torpilor. 46 din cele 69 de avioane japoneze s-au întors din misiune și au aterizat pe "Zuikaku". Dintre acestea, trei avioane de vânătoare Zero, patru bombardiere în picaj și cinci torpiloare aveau avarii atât de mari încât nu mai puteau fi reparate și au fost aruncate imediat în ocean. Imediat cum „Task Force 17” și-a recuperat avioanele, Fletcher a evaluat situația. Aviatorii care s-au întors au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
prin radio poziția aproximativă a portavioanelor japoneze și a sugerat să le atace cu bombardiere cu baza la sol. În jurul orei 14:30, Hara l-a informat pe Takagi că numai 24 de avioane de vânătoare Zero, opt bombardiere în picaj și patru bombardiere torpiloare de pe portavioane mai erau operaționale. Takagi se temea și din cauza cantității de combustibil pe care o mai aveau navele sale; crucișătoarele sale mai aveau 50% și unele distrugătoare aveau numai 20%. La ora 15:00, Takagi
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
inclusiv în domeniul armamentului. Armata germană s-a dovedit însă superioară la toate capitolele, atât în luptele din Olanda, cât și mai apoi în timpul luptelor din Franța. Pe de-o parte, armata germană era dotată cu tancuri moderne, bombardiere în picaj (Junkers Ju 87 "Stuka"), iar pe de altă parte, armata olandeză dispunea de 39 de mașini blindate, cinci tanchete și o flotă aeriană formată în cea mai mare parte din biplane. Atitudinea guvernului olandez față de problema războiului a fost reflectată
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
terestre dispuneau pe 10 mai de 155 de avioane: 28 Fokker G.1, 31 Fokker D.XXI și 7 Fokker D.XVII, 10 Fokker T.V, 15 Fokker C.X și 35 Fokker C.V, 12 Douglas DB-8 bombardiere în picaj, (folosite ca avioane de vânătoare) și 70 avioane de recunoaștere Koolhoven FK-51. 74 dintre cele 155 de aparate erau biplane, iar doar 125 erau operaționale. Restul erau folosite ca avioane școală sau ca aparate de sprijin pentru marină.. Potențialul de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandeze au primit un sprijin insuficient din partea artileriei și, în jurul orei 12:30, au început retragere. A urmat o retragere generală a brigăzii, care a degenerat în panică după ce, la 13:30, zona a fost atacată de 27 bombaridere în picaj Ju 87 Stuka. Între timp, "207. Infanteriedivision" a intrat pentru prima oară în luptă la Grebbeberg când două batalioane ale "322. Infanterie regiment" au intrat în luptă. Primul val al atacatorilor germani a fost respins cu pierderi serioase, dar al
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
tunuri. "Shōkaku" și "Zuikaku" au format Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour. Fiecare portavion avea 15 avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul de la Pearl
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Port Moresby din Noua Guinee). În cursul acestei operațiuni, avioanele de pe "Shōkaku" au ajutat la scufundarea portavionului american USS "Lexington" în cursul Bătăliei din Marea Coralilor. "Shōkaku" a fost și el avariat grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară în partea
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Enterprise" și Bătălia de la Insulele Santa Cruz, unde l-au transformat în epavă pe USS "Hornet" ("Hornet" a fost abandonat și mai târziu a fost scufundat de distrugătoarele japoneze "Makigumo" și "Akigumo"). "Shōkaku" a fost însă avariat de bombardierele în picaj de pe "Enterprise". Aceste avarii l-au împiedicat să participe la bombardarea aerodromului Henderson Field și încă o dată l-au ținut în afara luptei câteva luni, ceea ce a făcut ca operațiunile de apărare ale Japoniei din Pacific să ducă lipsa unei puteri
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
ducă lipsa unei puteri aeriene suficiente. Pe 26 octombrie 1942, în Insulele Santa Cruz, "Shōkaku" a fost din nou grav avariat, primind cel puțin trei (maxim șase) lovituri cu bombe de 450 kg de la un grup de 15 bombardiere în picaj Douglas SBD-3 care au decolat de pe "Hornet". Pentru că portavionul fusese avertizat de atacul american, kerosenul a fost folosit pentru alimentarea avioanelor care și-au luat zborul. Astfel, la momentul atacului, niciun incendiu major nu a izbucnit la bordul lui "Shōkaku
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Sedan. Francezii se așteptaseră ca germanii să aibă nevoie de timp pentru masarea în regiune a unităților de artilerie. În schimb, germanii s-au folosit de bombardamentele aeriene. Avioanele germane au executat „bombardamente-covor” și, punctual, au folosit și bombardierele în picaj, creând o spărtură în liniile de apărare franceze. Sedanul era apărat de divizia a 55-a franceză, formată din rezerviști. Elementele avansate ale diviziei au rezistat aproape întreaga zi de 13 mai, respingând majoritatea atacurilor germane. Atacurile aeriene germane au
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de 7 iulie 1946, în timp ce pilota un prototip al armatei, XF-11, deasupra orașului Los Angeles. Accidentul a avut loc din cauza unei scurgeri de ulei care a făcut ca unul din motoare să meargă în sens invers. Avionul a intrat în picaj. Hughes a încercat să îl salveze, încercând să aterizeze pe terenul de golf, dar nu a reușit să ajungă la destinația propusă, prăbușindu-se în cartierul Beverly Hills. După ce avionul s-a oprit, în urma lovirii a trei case, rezervoarele de
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
Avioanele Luftwaffe erau detașate din cadrul Legiunii Condor, formație de elită, ai cărui militari câștigaseră experiență în timpul războiului civil spaniol (1936 - 1939). Forțele aeriene germane erau reprezentate de 1.180 avioane de vânătoare (în special Messerschmitt Bf 109), 290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale ( He 111) și 240 avioane ale marinei militare. Marina germană a folosit vechiul cuirasat "Schleswig-Holstein" pentru bombardarea Westerplatte, o secțiune a Danzigului, care era în stăpânirea Poloniei, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Versailles din 1919
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
o sarcină de patrulare a apelor din regiune, iar Mountbatten, la comanda vaselor "Kelly", "Kashmir" și "Kipling", a plecat spre Alexandria. În vreme ce aceste ultime trei vase înconjurau partea de vest a Cretei, au fost atacate de 24 de bombardiere în picaj Stuka. "Kashmir" a fost scufundat în două minute, iar "Kelly" s-a răsturnat la scurtă vreme după aceea. "Kipling" a rezistat atacului aerian și celor 83 de bombe lansate împotriva lui, reușind să salveze 279 supraviețuitori de pe celelalte două nave
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Egipt cu mai multe vase. Cei mai mulți evacuați au fost îmbarcați în portul Sphakia. Au mai fost evacuați soldați aliați și prin portul Heraklion în noaptea de 28 mai. Această formațiune a fost atacată pe drumul spre Egipt de bombardierele în picaj ale "Luftwaffe" și a pierdut numeroși soldați. Aproximativ 1.000 de soldați australieni, neozeelandezi și greci au rămas să apere retragerea și evacuarea camarazilor lor. Ei au fost cu toții luați prizonieri, răniți sau uciși. Orașele Irakleio și Rethymno au fost
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în cele din urmă izolați de restul trupelor aliate în retragere de forțele germane superioare din punct de vedere numeric în apropiere de satul Babali Khani. Detașamentul de comando și camarazii lor artileriști, aflați sub atacul neîncetat al bombardierelor în picaj, nu au reușit să străpungă liniile germane. Majoritatea lor au fost uciși sau au căzuți prizonieri. Colonelul Campbell, comandantul trupelor aliate de la Heraklion, a fost nevoit între timp să capituleze. Germanii au ocupat și orașul Rethimno și, în timpul nopții de
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
săi, a trebuit să se supună. Deși ordinul sublinia că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe un amplasament
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]