82,518 matches
-
emisiune, si nu moderator, cănd urlă să îi ia microfonul lui Vadim, sau să îl scoată afară?... -1 TVR Și apropo, Dragoș Bucurenci! De situatii dintr-astea te vei mai lovi, și dacă vei preferă să-ți pui coadă între picioare și să pleci, eu nu te văd ajungînd departe, decît prin bunăvoință altora! Dragoș, comunicarea pe lumea asta e relativă: 1. încearcă să convingi un câine să facă la lădița cu nisip, rugand-ul cu binisorul!!! nu vei reuși, pentru că
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
vroia pe Bucurenci îmbrăcat la 4 ace și bărbierit la sînge. Adică tu zici că el nu m-a respectat pe mine? Păi eu dacă m-aș fi uitat la emisiunea aia înseamnă că eram în chiloți în fața televizorului cu picioarele atirnind pe canapea, că altfel nu știu să mă uit la televizor, ațița pot. Și sigur nu m-aș fi simțit jignit de lipsă fracului lui Bucurenci. Absolut deloc. Eu îmi pun costumul numai cînd duc gunoiul... ceea ce tvr nu
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
servituțile “moralei creștine” așa cum spui tu,coincid pt că implică credință în nihilism, în măsura în care nihilismul e tocmai constatarea dezafectării metafizicii platonico-crestine. @ Fane,@ Andrei, cred că va dati seama că tot ce facem pe-aici e un fel de frecție la piciorul/lingură/limba de lemn de sub scalpul lui DB! Omul se regenerează de fiecare dată, din propriile mincarimi, de care se lasă cuprins cînd mai găsește vreun nefericit cu care poate să-și împartă nevolnicele-i irationamente(vezi Umbres, omul cu
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind în picioare pe aceste meleaguri, Muzeul Satului și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești au organizat la Mogoșoaia un eveniment unic, o expoziție-eseu pe tema zestrei. Cercetătorii Aurelia Tudor de la Muzeul Satului și Doina Mândru, directorul Centrului Cultural..., alături de cel care a conceput efectiv
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
se întorc împotrivă-i, și probabil că obsesia lui Adrian Năstase nu e cum să câștige, ci cum să nu piardă totul. Ca dovadă, el s-a năpustit, literalmente, spre politica externă, un spațiu în care oricum se călcau pe picioare prea mulți competitori. Instinctiv, premierul încearcă să-și întărească imaginea fotografiindu-se cu diverse mărimi ale planetei, sperând să rămână cât mai mult timp pe retina alegătorului ca un fel de salvator al nației. Din păcate pentru el, în domeniul
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie să urce în autobuzul
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
așteptat-o din nou la autobuz, de astă dată împreună cu tatăl lor, iar lui Nissy i-a sărit rău țandăra și a început să dea în ei. Tatăl a tras-o cu forță, desprinzînd-o de băieți, dar ea zvîrlea din picioare și împungea aerul cu pumnii, satisfăcută că, în scurtul timp cît îi putuse cotonogi, reușise să-i izbească dureros pe denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără tragere de inimă, pentru că știa că voința fetei
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
trezească din somn. Dar John Poe avea beregata tăiată și, după vraiștea din cameră, era clar că momente lungi se zbătuse prin încăpere, înainte de a se prăbuși peste vechiul televizor. Ecranul aparatului era mînjit cu sînge, iar el zăcea la picioarele măsuței, într-o baltă vîscoasă, mlaștina vieții lui pierdute. Hellen nu era în casă, dar Nissy a descoperit-o curînd, pentru că și caprele fuseseră cu toatele omorîte, iar Hellen atîrna spînzurată de una din grinzile șopronului construit de John Poe cu
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Nissy a descoperit-o curînd, pentru că și caprele fuseseră cu toatele omorîte, iar Hellen atîrna spînzurată de una din grinzile șopronului construit de John Poe cu mîinile lui, pentru ca animalele să se poată adăposti la vreme rea. Jos, în mîzgă, sub picioarele ei care se bălăbăneau, zăcea un cuțit mare de bucătărie, năclăit în sînge gros, care se închega. Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
al preaputerii", cum ar zice Macedonski, bărbații se văd receptați cu o admirație nuanțată de ciudă: " Voi sînteți Bărbații Secolului -/ vulturii stăpînind înaltul/ și pescărușii cu aripile tăiate.(...) Voi purtați veșminte de aur,/ potire cu sînge.// Voi sînteți copiii cu picioare puternice!// Cu folos ați tăiat/ exterminînd tumoarea și ați șters locul/ cu ochiul vostru devenit apă sfințită.(...) Cu folos ați urcat pe tronuri/ împinși din spate ori convinși/ că veți schimba/ fața mîncată de vărsat a zilei.// Ați vorbit politicianului
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Și scrie poetul cu ochii legați,/ și scrie cu sîngele din cupa nunții./ Este fascinat de mîna lui dispărută cu totul.// Poemul devine roșu.// îl vede cum crește,/ cum ia ființă, are părul și ochii poetului,/ are buzele, pieptul și picioarele lui.// Bîlbîind ca un copil/ prins într-un moment delicat,/ îi șoptește poemului la ureche,/ ceva numai de ei auzit.// îl îmbracă în haine de sărbătoare,/ îi dă în mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
de a ne petrece timpul s-a preschimbat într-un ritual. Micul dejun, drumul pînă la Casa de Cultură, șușotelile cînd "treaba era groasă" pe scenă, "șuetele" cu oficialități de la județ, de la Timișoara, pe care le luam cu voluptate peste picior, stabilindu-ne din ochi strategia, discuțiile teatrale cu cei curioși să afle ce mai e nou pe la capitală. N-am făcut politică. Deloc. Era mare lucru pe atunci. Ne-am respectat, tacit, opțiunile. Nici acum, după atîta timp nu știu
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
la cîteva prejudecăți de receptare. Mai întîi, trebuie să scăpăm de reflexul fetișizării textului. în fața unei priviri critice pur estetice o carte ca a lui se năruie: ba subiectul pare frivol, ba narațiunea este rudimentară, ba personajele nu "stau în picioare". Apoi, el face parte din acel tip de scriitori care nu urmăresc un curs firesc pentru istoria literară. La noi a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
în dreptul scării vecine și că trebuie schimbată cu aceea - schelet pur - ce atârna semi-îngropată în pământ la vreo zece metri de a noastră. Cu multă diplomație, am ajuns la compromisul istoric: am încercat să le explic "revendicatorilor" că am cimentat picioarele băncii și că ea nu mai poate fi scoasă decât cu mare greutate. în schimb, le-am promis că o să repar și banca din dreptul scării lor. Au acceptat pe loc, deși eram hotărât, în sinea mea, să nu mai
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ce ne spune acest termen. În Teoria Clasică a matematicii mulțimilor, apartenența la o mulțime este dihotomică, adică un element aparține sau nu aparține unei mulțimi. Fie C mulțimea cailor. Elementele acestei mulțimi - caii - au anumite caracteristici structurale: ființe, patru picioare, înălțime medie X, păr, utilitate etc., care le deosebesc de alte patrupede. Fie M mulțimea măgarilor. Aceștia au și ei patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a cailor. Prin urmare
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
nu aparține unei mulțimi. Fie C mulțimea cailor. Elementele acestei mulțimi - caii - au anumite caracteristici structurale: ființe, patru picioare, înălțime medie X, păr, utilitate etc., care le deosebesc de alte patrupede. Fie M mulțimea măgarilor. Aceștia au și ei patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a cailor. Prin urmare, un cal aparține numai mulțimii C, iar un măgar, numai mulțimii M. Teoria Clasică a mulțimilor se spijină pe logica bivalentă: o
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
eu, decît să întărească poziția limbii engleze în cadrul acestei organizații. Acest fapt nu amenință doar țările sau limbile cu circulație mică, ci și limbi de mare circulație ca germana, spaniola, franceza, italiana. Ele simt că teritoriul lor este călcat în picioare de o armată întreagă de sintagme străine. Limba engleză pătrunde sub toate formele, și pe cale pașnică, și prin violență, în aceste limbi, schimbînd structura vocabularului, violînd sintaxa, sensurile și chiar modul de gîndire autohton. Noi, cei din Țara Galilor, cunoaștem acest
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
toată lu-mea are niște pantaloni care par tăvăliți prin nisip ud, albiți de atîta purtare, cu partea de jos în franjuri, căscați pe la genunchi sau rupți pe coapsă. Unii au pantalonii tăiați sus de tot, încît li se văd bine picioarele goale și înnegrite de soare, alții deasupra genunchiului, sau sub genunchi, sau la jumatatea gambei. Cei care au avut destul material ca să ajungă pînă la gleznă au pantalonii evazați, de parcă le-a greșit cineva cusătura. Totul atîrnă pe muritorii nespus
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
nostru sau, dimpotrivă, totul este peste măsură de strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
vertical din România. Prin comparație cu ADEVĂRUL, de pildă, Jurnalul național e de fapt mai îngust și mai puțin înalt. Ne mai lămurim puțin citînd editorialul lui Marius Țuca: "Într-o lume în care aproape nimic nu mai sta în picioare, un ziar vertical poate părea o nebunie. Mulți se vor fi întrebat ce înseamnă un ziar vertical. Sună bine, dar ce poate fi, cu ce se mănîncă, pardon, cum se citește? Nu se citește printre rînduri, pentru că n-avem nimic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
apuc să-i fac lecția de igienă. Mă apucă un rîs prostesc, sacadat, care o întărîtă și pe ea. Rîdem în hohote, cu sughițuri și suspinuri. îi povestesc. Se-ntoarce dintr-o mișcare șurub în partea opusă și-și înfige picioarele reci în spatele meu. Simt atunci ciudat cum closetul mi se revarsă lent pe spate și mi se prelinge de-a lungul pielii, tocmai săpunită cu smacuri din cele mai fine." Elemente sordide, de la comunistul Brifcor, pînă la closet, sînt exorcizate
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
subsidiar, de conștiința critică. Țesătura estetă nu se asumă integral, cochetînd cu existențialul, păstrînd un prag zero, declarativ, sub chipul unui inventar, de baudelariană inspirație, al elementelor vieții perdante: "Tusea, pojarul, febra, coșmarul/ cu un om negru care îmi leagă picioarele,/ doctorul cu o seringă în mînă/ mă face să plîng - îmi înfige în corp/ ceva care doare,/ unde e atîta loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de sălcii și de salcâmi din zăvoiul cel mare. Era
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]