18,182 matches
-
fiica servitorilor lor. Așa că, pus În copilărie să-i fie nas, când mama sa Ii dăduse propriul ei nume, de Hortense, fetiței născute de slujnica pe care și-o alesese cameristă, ajutat la tinerețe de ea și de soțul ei, pictorul Cornu, În perioada când Louis Philippe Îl condamnase la Închisoare pe viață, supărat pe ea, mai tarziu, când se amestecase cu cei care-l huleau pentru că, din președinte de republică se proclamase Împărat - spre a-i confirmă, deci, Împăcarea prin
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
vie, așa cum ar fi avut toate condițiile să fie. Această absență îndelungată din orizontul nostru real este nu numai una inacceptabilă, ci și una paradoxală în mod evident și chiar oarecum misterioasă. De departe cel mai important și mai autentic pictor de origine română care s-a impus și s-a consacrat în mișcarea suprarealismului european, bucurîndu-se de o notorietate similară cu aceea a lui Brâncuși, Victor Brauner nu a oferit nici un motiv rezonabil, fie el obiectiv sau conjunctural, de a
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
fără excese muzeografice și fără voluntarisme curatoriale, oferă o imagine credibilă și coerentă a gîndirii lui Victor Brauner și a reflexelor sale morale. Două mari preocupări străbat, de la un capăt la altul, întreaga expoziție și, dincolo de ea, întreaga ființă a pictorului: mai întîi este vorba despre relația strictă cu expresia artistică, despre lupta cu limbajul, cu stereotipiile lui de codificare și cu obișnuințele sale tehnice, iar, în al doilea rînd, despre un alt tip de relație, una mult mai amplă, și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică, iar interioritatea o enormă combustie polimorfă. într-o netă opoziție cu toată civilizația descriptivă a imaginii, așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme a spiritualității - înlocuiește figurativismul cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea clasico-renascentistă, toate formele
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria sa imaginație și în propriul său act, pictorul devine complice cu privitorul în convingerea implicită că dinamica formei este dinamica lumii însăși, dincolo de orice voință ordonatoare mai mult sau mai puțin arbitrară. Atunci însă cînd ordinea naturii și aceea a visului sînt abandonate spre a lăsa loc unei
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
la belle époque și nu e deloc acea mizeră și chiar feroce din care s-a născut teatrul lui Ionesco și care și-a găsit o foarte originală materializare la Visarion, Pintilie sau Tocilescu. Am legat-o cîndva de lumea pictorilor impresioniști: Cam în același timp, burghezia occidentală și aceea românească au deprins manierele elegante și au descoperit "repaosul dominical" și Five O'clock, comediile, stațiunile, excursiile, trenurile de plăcere, balurile. Au învățat să se ia după modă, îndeosebi franceză, să
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
acum - dar aș vrea să refacem țesutul social al intelectualului, al omului de cultură, să resolidarizăm breasla literară, să re-familiarizăm breslele între ele. De pildă, aș vrea să aducem la un loc, să ne întîlnim, lunar, la Lăptăria lui Enache - pictori, sculptori, actori, regizori, dansatori, filozofi etc. și să încercăm să vedem dacă, în tot marasmul ăsta de incultură, de răutate, de agresivitate și de prostocrație, reușim să ne mai găsim un rost. Aceasta ar fi, așadar, direcția pentru recăpătarea autorespectului
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Arthur Koestler: le Zero et l'Infini, Artur London: L'Aveau, David Rousset, Boris Souvarin etc." Astfel apele s-au separat de uscat. "Dar în România? - se întreabă stupefiat Bujor Nedelcovici. Aș vrea să știu un singur caz - scriitor, filosof, pictor sau compozitor - care a recunoscut deschis (într-un articol sau o carte) că a fost comunist și regretă pentru tot "răul" produs, dorit sau nedorit! De ce sînt două măsuri, două judecăți de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Cînd se vorbește despre Paul Neagu, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu reprezintă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
Val Gheorghiu Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n mustață ceva de Sadam. Întoarce de la perete cîteva pînze, mi le pune dinainte și, cu mîinile-n șold, mă somează: Îți
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
Pavel Șușară Cu un an în urmă se stingea din viață Alin Gheorghiu, unul dintre cei mai impor- tanți pictori români din ultima jumătate de secol, un artist de a cărui prezență se leagă nu doar reinstaurarea limbajului după un deceniu bun de ofensivă propagandistică și de umilință estetică, ci și ridicarea acestuia la cote unice de autonomie și de
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
o amplă expoziție. Acțiune cu un caracter comemorativo-retrospectiv, această expoziție nu este, însă, nici una strict sentimentală, după cum nu este nici o retrospectivă propriu-zisă. Deși ea reunește un impresionant număr de lucrări - pictură, grafică sculptură - care acoperă toate marile cicluri pe care pictorul le-a dezvoltat cu o coerență exemplară, de la Grădinile suspendate și pînă la Arcimboldo, deși rememorează pictura din tinerețe a lui Gheorghiu și se întinde pînă la momentul dispariției sale, imaginea artistului este departe de a fi una completă, iar
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
a unei opere nu se regăsește rezonabil în logica muzeografică a expoziției, soluția pentru o lectură adecvată a lui Alin Gheorghiu este una singură: întoarcerea cu zece ani în urmă, la expoziția Arcimboldo de la Etaj 3/4, expoziție pe care pictorul a gîndit-o în funcție de propriile sale criterii și înlăuntrul unor relații foarte clare cu pictura ca univers sensibil și ca sumă de coduri culturale. Cu acel prilej, în România literară nr. 16 din 29 aprilie -4 mai 1993, am publicat textul
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
univers sensibil și ca sumă de coduri culturale. Cu acel prilej, în România literară nr. 16 din 29 aprilie -4 mai 1993, am publicat textul intitulat Grădinile lui Arcimboldo pe care îl rememorez, la rîndu-i. Așadar: Cunoscut în special ca pictor al Grădinilor suspendate, Ion Gheorghiu și-a restrîns, de peste zece ani, meditațiile și investigațiile plastice în jurul lui Arcimboldo. Aparent, și-a mutat interesul de pe spectacolul lumii, în general, pe cel restrîns al lumii arcimboldești. Privită, însă, în stricta sa logică
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. în Grădini pictorul experimenta deja, în abstract, tehnica apropierii de Arcimboldo, cum în formele arcimboldești de astăzi el oferă o nouă variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și substanțial precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Ah, nu sînt nici flori, nu sînt nici Flora, / Ci sînt și Flora și flori; / Flori sînt o mie și-o singură Flora, / Vivat și florile, vivat și Flora, / Căci florile-s Flora și Flora-i din flori. / Cum asta? Pictorul florile-n Flora / Cu har prefăcu, și pe Flora în flori" (trad. Oana Busuioceanu). Și exemplele ar putea continua. II. Identificare și restituire În acest context, variațiunile arcimboldești ale lui Ion Gheorghiu sunt mai mult decît reperele unui dialog peste
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
identitatea lui Ion Gheorghiu. Pentru că Gheorghiu nu doar îl decodifică plastic pe Arcimboldo, ci îi și prelungește viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea sa, Pictorul. Urmărind o schemă simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
unui autor exemplar. Ceea ce expoziția de acum zece ani reușea să facă, iar cea de acum nici nu-și propune, este tocmai această trecere subtilă și profundă de la organizarea prealabilă, mai mult sau mai puțin obiectivă, către organizarea proprie a pictorului. Arcimboldo nu este aici doar un episod cultural, ci forma generatoare însăși care poate să fie orice din orizontul moștenit. Tot așa cum de la Arcimboldo se ajunge din nou la Grădini, și de la realitatea brută, de la un peisaj sau de la un
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Istorii literare mai puțin cunoscute. Iar la Iași, la Fundația " Chemarea" reeditarea (cred că a treia), a romanului De-a bâza (din ciclul de romane umoristice Jocurile detectivului Conan II) de-o da Dumnezeu ca maestrul Traian Cepoiu, poetul și pictorul editor de la Cerașu - Prahova, să facă rost de finanțuri, atunci va ieși de sub tipar și Râdeți, vă rog, cinci minute!, o culegere antologică de schițe umoristice. Revenind însă la cele de mai sus, nici mie nu-mi vine să cred
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Iar cînd acest nivel mediu este înalt, nici performanța nu poartă nume chiar lipsite de sonoritate: Shakespeare, de exemplu, sau Dante, Leonardo, Rabelais, Goethe și Cervantes sugerează o onomastică destul de convingătoare. Dar între Leonardo, spre pildă, și foarte mulți alți pictori italieni, care i-au fost sau nu contemporani, diferența este una inefabilă, de amplitudine a gîndirii și de energie a exprimării, și nu una de cunoaștere a meseriei, de stăpînire a tehnicilor sau de știință, în sensul strict, a picturii
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și etica profesională ale celor care nu s-au născut Poeți, dar au știut să devină poeți, pictori, muzicieni ș.a.m.d. prin educație, prin efort și prin rigoare. Privit în acest orizont mai larg, artistul plastic din România de astăzi nu este prea bucuros să facă parte din clasa de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
Pavel Șușară Apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
l-a identificat. Ritmurile ciclurilor, diversitatea formelor, schimbarea perspectivei din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Aparent, el este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]