2,469 matches
-
nu îmi folosește, Să viețuiesc curat și să-mplinesc doar voia Ta! Ajută-mă să îl iubesc pe cel ce mă urăște , Să fiu umilul rob,ce bucuros primește, Tot ce spre mântuire,Sfânta Ta pronie-mi va purta! Și picură-mi din Sfânta Ta înțelepciune, Să pot deosebi,ce-i de folos,de tot ce-i rău! Să nu trăiesc lipsit de orice fapte bune, Nădăjduind c-atunci când voi pleca din astă lume, Să vin din nou la Tine, eu
BINEVOIEȘTE DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380766_a_382095]
-
nr. 1776 din 11 noiembrie 2015. FULGI DE ZĂPADĂ Cad fulgi, Sunt mari și albi și sunt pufoși. Și cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Și sunt și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și mici. Într-un ocean de sentimente Mă las purtat pe creste de torente. Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii. Nu ști,să scapi,să vi, să fugi, Poate că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
da...priveste-n zare! Cad fulgi. Citește mai mult FULGI DE ZAPADACad fulgi,Sunt mari și albi și sunt pufosi.Si cetinile brazilorSe rup sub greutatea lor.Cad fulgi,Si sunt și țurțuri,aici...acolo...Se lasă searaSi tot mai picura,cum pică ceara.Cad fulgiDin ce în ce mai rar și mici. Intr-un ocean de sentimenteMa las purtat pe creste de torente.Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii.Nu ști,să scapi,să vi, să fugi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o dai Din firul ei magic să țes veșnicie. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum toamna în mine coboară. Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu știu de n-o fi pentru ultima oară. Citește mai mult Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși mână-mi iar turma de vise spre șesuri.Cât muze din mine sorb
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să țes veșnicie.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai;Nu știu de n-o fi pentru ultima oară.... XXXIII. NU LOVIȚI UMBRA, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină; nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
avea locul între noi, un schimb de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta altfel, poem ritmic ușor legănat, iarba strălucea, pictați pe cer, copacii supli aveau o altă unduire, roua stelelor picura halucinant între simțurile noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
mai degrabă iritând decât plictisind cititorul. Un frate internat la nebuni, o iubită infidelă, un bunic muribund; și totuși, climatul creat este de loc-unde-nu-se-întâmplă-nimic. Volumul apare ca un recipient de prozaism, un lighean cu apă stătută în care, rareori, autorul picură cu pipeta câte un strop de poezie: "ți se dezlipește pielea de pe palme/ unghiul bărbiei față de piept/ se-nchide/ săptămână de săptămână cu un grad"; "când am recitit poemul cu sconcși al lui lowell/ mi-am amintit că prima noapte
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de singurătate, proptit în diminețile ochilor tăi curgând spre obârșii. De din tine mi-am ivit rostirea buzelor două corăbii naufragiate pe țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cunoașterea intimă a mediului spitalicesc de care beneficiază scenariștii. Nici "New York Times" nu ignoră verosimilul filmului, susținînd că "este atît de absolut real încît te absoarbe în lumea lui la fel cum documentarul lui Frederick Wiseman din 1970, Spital îți picură în conștiință". De remarcat că Puiu îl include pe Wiseman pe lista influențelor lui. Și BBC-ul a pus accentul pe scenariu și pe profunzimea filmului, comentînd însă prea puțin modul de filmare. Criticul de gardă a subliniat însă efortul
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de singurătate, proptit în diminețile ochilor tăi curgând spre obârșii. De din tine mi-am ivit rostirea buzelor două corăbii naufragiate pe țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lepădarea, trădarea față de El. Se pune întrebarea: „Dacă Dumnezeu este purtătorul de grijă al întregii creații, nu va purta El grijă de om, care este cununa și regele creației?” În Sfânta Evanghelie după Matei ni se relatează cum Mântuitorul a picurat lumina în ochii unor orbi ce credeau cu tărie că Hristos putea să-i vindece. La întrebarea pusă de Bunul Mântuitor dacă ei cred că El ar putea face aceasta, orbii au răspuns cu credință neîndoielnică: Da, Doamne. Astfel, Mântuitorul
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
cu toate tipurile de pregătire. Din comoara inimii tale vin cuvintele tale. Ele sunt picături de miere în care Cuvântul poate fi amestecat cu lapte și miere”<footnote Ibidem, IX, 270.7-11. footnote>. Cum discursul miresei, înmiresmat cu mierea prezenței, picură din fagurele gurii ei, Sfântul Grigorie accentuează că ale miresei cuvinte „nu sunt numai cuvinte, ci putere”<footnote Ibidem, 280.3. footnote>. Dorința miresei a trezit aceeași dorință pentru Preaiubit în fiicele Ierusalimului. Inima miresei și inimile însoțitoarelor ei devin
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare, cu ibrice și cratițe înșirate pe trup în loc de armură, și cu o oală mare pe cap. De pe el picura sînge proaspăt de pui, pe care și-l mînjise peste tot pe mîini și pe față și chiar și peste uneltele de bucătărie; de asemenea, luase cu el o rezervă într-o ploscă mică de piele, ca să se asigure că
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
și nemuritor pe buze: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară”. Ei, tinerii aceștia pe care-i privesc acum din amintire, tocmai asta făceau: semănau iarbă. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor semănători. Dar pământul, bunul, dragul și caldul pământ, cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca și iarba, fusese adus. Pe traseul Canalului Dunărea-Marea
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei, înmiresmându-l cu sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din pânza zării, apărea din
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
vinde ouă. Una dintre ele s-a apropiat de cruce și I s-a închinat lui Hristos, cerându-I iertare în numele celor care L-au răstignit. În timp ce ea se ruga având în mână coșul cu ouă, din rănile Lui au picurat câțiva stropi de sânge și astfel femeia s-a trezit cu câteva ouă vopsite în roșu. De atunci, în ajunul Paștelui, tot neamul acelei femei (și apoi lumea întreagă), mai spune legenda, a păstrat obiceiul de a vopsi ouă în
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
sunt catalogate, au numărul de inventar scris citeț pe carto nașele translucide. Mărțina le atinge, le simte consistentă, custura tăișului, simte metalul rece prin dantelă fină a mânușii. Sunt liberă să mă sinucid! zice fără noima și o lacrimă-i picura la colțul ochiului stâng. Cum ea nu poartă batistă în poșetă, o șterge pe furiș, cu volanul de la bluză subțire și albă că spumă de lapte. Brusc, s-a încovoiat de spate, bustul i s-a lăsat mult în față
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
în care transparentele / poetului / sunt interpretate descurajant (...)", problema supraviețuirii este pentru Bianca Marcovici un leit-motiv ce adesea se încarcă polemic dar și nostalgic: "am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformista / văd o parcare / n-are cine să-mi picure mir / pe gaura cheii, n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădină mea a rămas Dincolo / mi-am luat cu mine semințe și frunze, / le-am împărțit
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
culturale sînt foarte vaste și profunde, conexiunile făcute de el sînt surprinzătoare și de o largă respirație spirituală. Inventivitatea lui în spectacolul De Sade întrece cu mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic și estetic și care umplu cu carne scena. Silviu Purcărete a construit o lume, un cod teatral, în care
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
pînza păianjenilor/ groasă ca sacul, păduchii vor încolți pe găini/ înflorind năpraznice roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul de pe Valea Izei). Sufletul țărănesc al poetului se pronunță astfel în grafia lui aspră, parcă săpată în lemn, așternînd ornamente macabre. De reținut că nici măcar motivul femeii, îmbietor prin excelență
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce intensitatea
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e liniștit, mural/ Cu mirosuri grase scufundate în cuvânt./ Lumina picură pe bale/ Ca un reflex condiționat/ Când Dumnezeu plutește dincolo de zăbrele./ Primăvara sau iarna între porți/ Ceață îndelung înflorită pe ochii mei,/ Trece o femeie, mai frumoasă acum invizibilă,/ Înainte-i sunt divinitate în patru labe" (Jurnal de bord). Poezia
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]