2,096 matches
-
poporului, pentru susținerea de către acesta a emigranților ruși șomeri, și-a bătut joc de Gorki, care nu se grăbea să se întoarcă (din Italia, n.r.), a aplaudat epurările staliniste, a încurajat ura față de biserica ortodoxă, care se afla la limita pieirii totale, i-a îndemnat pe tineri să ia exemplu de viață de la președintele G.P.U. (Felix Dzerjinski, n.n.). în celebra poezie din anul 1929, " De vorbă cu tovarășul Lenin", pe care multe generații de școlari sovietici au fost obligați s-
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Cel de Sus, arătând că el este răspunzător de atrocitatea faptelor fără de lege care se pregătesc în dioceza lui împotriva populației evreiești, o populațiune pe care el, ca om al Bisericii, al credinței, este dator s-o apere de la groaznica pieire. Și s-a înduplecat până la urmă? S-a plimbat prin cameră foarte nervos; s-a reașezat, în sfârșit, în jilțul său, a luat receptorul și a telefonat mareșalului Antonescu; era pe la ora 11, înainte de amiază, a cerut Conducătorului Statului să
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Un element al tradiției - acel adevăr care numește lucruri și înscrie ființele într-o devenire - „durerea noastră surdă și amară”, cum ar zice T. Arghezi -, concentrat într-un eon al melancoliei, îndurerînd existența în devenirea acesteia, dar ferind-o de pieire. Dacă Dinu pune acel diagnostic pruncilor lui, nu o face pentru că ar simți sau ar intui un sfîrșit al lui sau al familiei lui... După rostirea unui asemenea adevăr, își continuă viața, așa cum este aceasta, sfărîmînd mai departe stînca, iar
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se regăsesc oamenii, dar și deșărtăciunea lor. Pătrunși în peisajul dur al Carierei de piatră pe care ne-o prezintă, cu accidentele inevitabile care se petrec acolo, în preajma pietrei care nu iartă, conștientizăm împreună că Omul poate fi sortit și pieirii, timpul oprindu-se brusc din mers. Dar chiar înecată în amărăciune, iubirea nu poate să dispară. Cei care se vor apleca asupra istoriei bulversate a acestui sfârșit de mileniu nu pot lăsa deoparte faptul că, în efortul de gândire și
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
populație evreiască de pe teritoriul actual al României. Asistăm la un fapt poate unic în istoria celui de al Doilea Război Mondial, anume acela că un om s-a opus presiunii germane, salvând mai mult de jumătate milion de oameni de la pieire. Acest miracol românesc se datorează în primul rând poziției intransigente și plină de curaj a mareșalului Ion Antonescu. În al doilea rând, mai trebuie ținut cont și de caracterul specific al societății românești din perioada respectivă. Mă refer aici la
Istorie cu jumătăţi de măsura la Institutul Cultural Român New York. In: Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_463]
-
trăi din nou,/ trupul viu,/ prin lumini moi, trupul viu va fi trup amintit/ și nu va mai fi sortit să piară,/ și timpul, da, timpul/ se va face bun,/ se va umple de dragoste/ și va cînta cîntece de pieire,/ cum numai timpul știe să cînte, cînd se simte îndrăgostit Acum, amintindu-mi-te, revăd/ lentoarea gesturilor,/ atît de lente, că timpul devine vizibil/ și apare chipul pur al absenței Ies din noi negustori/ și dispar în mesagerii opace,/vindem
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
și ne vor răzbuna-Mi- a spus aseară dintr- o stea, bunica mea.Silvana Andrada Tcacenco- 06.06.2017... II. PRINȚESA CLIPELOR, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. PRINȚESA CLIPELOR Odată mult demult, la facerea pieirii, Când smulsă fuse toată din mama nemuririi, Pe un tărâm în care nici omul nu știa De existența morții iar soarta îl iubea, Trăia în clipele ce se scurgeau curat, O blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat, A cărei mamă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ăsteia își aștepta mireasa, Atat de fragedă, fragilă și unică părea, Încât lumina lumii din bolți se prăbușea, Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea răspuns Întunecimea vieții, pătrunsă-n nepătruns, ... Citește mai mult PRINȚESA CLIPELOROdată mult demult, la facerea pieirii,Când smulsă fuse toată din mama nemuririi, Pe un tărâm în care nici omul nu știaDe existența morții iar soarta îl iubea,Trăia în clipele ce se scurgeau curat,O blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat,A cărei mamă nu
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
meu. Du-te vară... dragostea mea s-a topit pe altarul tău... sunt naufragiată la malul serilor albastre, nu mai am cuvânt, nu-ndrăznesc să mă ridic... (metaforic, am gândul în palmă) să te risipești... în deșert să-ți fie pieirea... Du-te vară... (destramă-te precum iubirea mea) du-te vară... du-te... **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DU-TE VARĂ... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
DU-TE VARĂ... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384254_a_385583]
-
orbesc, și zboară... și zboară... Și-n noaptea eternă și neagră și dură, o pasăre neagră țâșnește cu -n strigăt, un nor de-ntuneric- vioară ce plânge- se-așterne funebru... Iar gândul se-ntoarce, pasăre neagră rănită ce moare în drumul pieirii. Și moare...și moare... Referință Bibliografică: Sfârșitul speranței / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SFÂRȘITUL SPERANȚEI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384306_a_385635]
-
Finală 5 3D, rămâne de văzut din 2 septembrie, data la care fanii seriei vor putea urmări noul film în cinematografele din România. În Destinație finală 5 3D, Moartea este dezlănțuita de premoniția unui om care își salvează colegii de la pieire, în momentul în care un pod suspendat stă să se prăbușească. Însă, exact ca în primele patru filme, acesti nefericiți nu ar fi trebuit să scape cu viața și într-o cursă cumplită împotriva timpului, supraviețuitorii încearcă cu disperare să
Destinatie Finala 5 3D, in cifre fatale [Corola-blog/BlogPost/99973_a_101265]
-
a umplut Transferându-l la pierzare De aceea a venit Domnul Isus să-l salveze Creatorul Cel slăvit Iar viață să-i doneze Ființa aceasta ce-i din lut Din lumină și iubire Sub povoară a căzut Morții dată— la pieire Ce-a creat Domnul mai scump Mai curat și în lumină Totul pururea-i pierdut Căci imensă i-a lui vină Pe pământ iat-a sosit La noi Însuși Creatorul Să-și salveze în sfârșit Omul— ce-i fură fiorul
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
oferta și salvarea Lucrarea nu i-au admis Ci i-au dăruit pierzarea Cum a fost planificat El pe cruce își sfârși Viața fără de păcat Și prin jertfa Lui plăti Tot păcatul omenirii Și a ei nelegiuire Ca din apele pieirii Omul să aibă ieșire A plătit Isus tot prețul Omul liber e acum De taie din el disprețul Și în viață-și taie drum Prin credința în Hristos El fiindu-i singur țel Mirele cel glorios Îl ia-n ceruri
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
metodică și rece, în pofida nu puținelor pasaje în care sunt deplânse mari "stirpe în cădere" și neamuri vechi, "căzute", producătoare, ele, de (numai?) stârpituri și căzătură, - "adevărați", cu toții, Arnoteni, "purtând ș...ț în sine", "fiecare", "plodul propriei sale pierderi și pieiri" (remediul cărora, prescris nu fără o doză, parcă, de cinism, de către autorul însuși, fiind o extirpare de sine, "malthusiană"). Această fascinație maladivă, "culpabilă slăbiciune", cum spune Pașadia, de tot ce e "tarat, ratat, epavă", sau vreun resentiment ascuns, fac, oare
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest. Câtă planetă la Soare-Apune, ochiul prea lacom mă va răpune, s-ajung întâiul și să cuprind! Scad în ocoluri și în deprinderi fără pieirea unei desprinderi, cu tristă râvnă îmbătrânind. Am urmat neabătut sfatul mamei - pe care o pierdusem, atât de tânără încă, cu patru ani mai înainte - de a Ťpune strajăť gurii mele, mai ales după unele Ťincidenteť cu puterea comunistă. De aceea
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Occident, colonelul de Securitate ce-mi întinsese pașaportul îmi spusese pe un ton amabil că, dacă vreau, pot chiar să vorbesc la Europa Liberă. Ceea ce am și făcut, o singură dată, intervievat pe o temă ce nu-mi putea aduce pieirea - stricarea limbii, în patrie. Răspunsesem cu precauție și floricele. Pe exilanți îi uluise reaua vorbire a actorilor Naționalului, în turneu parizian. Prestația mi se achitase pe loc, părăsind clădirea R.F.I.-ului i-am făcut o poză Monicăi, cu turnul Eiffel
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților? Ce, ai uitat ce te-a învățat Ignati Brianceaninov? Păcatele capitale, care îl fac pe om vinovat de moarte veșnică sau de pieire sunt: trufia, care aruncă disprețul asupra tuturor, care cere din partea altora slugărnicie, gata să se înalțe la cer și să fie asemenea Atotputernicului, sufletul nesătul sau setea de arginți a lui Iuda, care nu-i lasă omului măcar un minut
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui chip de mireasă părăsită. În liniștea pe care n-o destramă nimeni, oftatul poetului se întâlnește cu țipătul de ciută săgetată al tinerei. Și ale lui Mondego mândre zâne I-au plâns pieirea peste văi și șes... Și lacrimile lor, din vremi bătrâne, Într-un curat izvor s-au fost ales... Al cărui nume până azi rămâne: "Izvorul dragostelor lui Ines", Purtându-și printre flori nestinsul dor, Cu apa - lacrimi, numele - Amor!... E
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
în mass-media, precum inversarea polilor magnetici ai Pământului, intensificarea activității solare, posibilitatea ciocnirii planetei cu un asteroid ș.a. Cu ajutorul internetului și al unor guru specializați, el a fost rapid mediatizat, găsind numeroși adepți, transformați repede în agenți pătimași ai noii pieiri a lumii. Masa de manevră s-a dovedit și ea peste așteptări, un asemenea subiect speculând îngrijorările și disperările a sute de milioane de oameni, loviți de efectele actualei crize financiare mondiale. Brusc, un comerț specializat a devenit înfloritor. Primele
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
timp. Dar dacă pentru Eminescu eterna întoarcere este forma supremă a tragicului, în sensul că omul, care confiscă întreaga posibilitate de a fi, totalitatea Ființei, este condamnat la reluarea sisifică a aceeași formule existențiale a durerii, a răului și a pieirii, Nietzsche aduce o inovație radicală acestui concept. Opera sa fiind un imn adus vieții umane, purtată la cea mai înaltă frumusețe și puritate spirituală, consideră că se vor întoarce identitar mereu și mereu numai cei care au meritat viața, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
question cu dezvoltarea sa pe parcursul celebrului monolog, idee reluată dramatic de Eminescu atât în Mortua est !, cât mai ales în postuma Bolnav în al meu suflet. Filozofic vorbind, ambiguitatea este definitorie pentru formula ontologică umană, viața purtând în ea germenul pieirii. Pe de altă parte, și capacitatea de cunoaștere este ambiguă. Ca atare, cuvintele, instrumentul nostru cognitiv de numire, suferă de două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-o lume destinată morții. El acceptă să se nască doar după promisiunea tatălui său că îi va dărui o tinerețe și o viață fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din Iliada. Absurditatea vieții a fost blamată profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa de a-și vindeca rana unicității. Dar în mod fatal, multiplul creat, fragmentarea de sine a Unului, a născut o lume a durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică a fost creația suferinței metafizice a lui Buddha în fața suferinței universale și a morții. Suferința lui Iisus a creat creștinismul, o meditație dureroasă asupra destinului tragic al omului consecutiv miticii greșeli și căderi adamice. În ambele viziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
evenimentelor, să vă dicteze exact ce să faceți și să vă părăsească, lăsîndu-vă incapabili de altă reacție, abia după ce criza s-a stins? ... Dacă da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]