468 matches
-
(n. 16 ianuarie 1749, Asti, Piemont - d. 8 octombrie 1803, Florența) a fost un poet, dramaturg și filosof italian. A fost foarte influențat de cultura clasică și de spiritul romantic. Este considerat părintele tragediei italiene. Contele "" s-a născut într-o veche familie nobilă. A studiat
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
județului Olt și în vestul regiunii istorice Muntenia. De asemenea, poziția urbei poate fi caracterizată ca fiind pe valea râului Olt, pe un culoar larg, bine conturat și delimitat, într-o zonă de contact a două mari unități de relief - Piemontul Getic și Câmpia Olteniei. Orașul se află la aproximativ 50 km de municipiul Craiova, 70 km de municipiul Pitești și 190 km de capitala București. Sub aspect morfologic, poziția geografică a municipiului Slatina este limitată la sectorul de vale a
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
ianuarie 1948, este considerată legea fundamentală în statul italian. Ea a fost astfel concepută încât să facă imposibil un regim dictatorial de oricare tip. În februarie-martie 1848, după Răscoală de la Palermo (Sicilia) și începutul Revoluției în Italia, regele Sardiniei și Piemontului, Carol Albert, acorda supușilor săi o constituție ce va deveni legea fundamentală a acestui regat și mai târziu a întregii Italii, timp de aproape 100 de ani. Nouă constituție, sau “Statutul Albertin”, prevedea un parlament bicameral și un guvern controlat
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafața țării) și un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic. Zona montană aparținând Carpaților Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podișuri și piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci și terase) restul de 27% din suprafața județului. Principalele unități montane sunt: Munții Rodnei (cei mai înalți), Munții Maramureșului și lanțul vulcanic Igniș-Gutâi-Țibleș. Rețeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vișeu, Iza
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
Vincon România este o cel mai mare producător de vinuri și vinarsuri din România. Înființată în anul 1949, compania deține astăzi peste 1.500 hectare cultivate cu vită de vie în Regiunea Viticola a Piemontului de la Curbura Carpaților, unde deține terenuri în podgorii cu renume: Cotești, Odobești, Panciu. Compania deține și terenuri din podgoria Huși. În urmă privatizării din anul 1999, doamna Luchi Georgescu a devenit acționarul majoritar al companiei. Compania deține 11 ferme viticole
Vincon Vrancea () [Corola-website/Science/315319_a_316648]
-
adoptat zollpfund (libra vamală) de 500 g pentru comerțul între state. În 1872, nou formatul Imperiu German a adoptat sistemul metric ca sistem oficial de măsuri și greutăți și la fel și Regatul Italiei nou unificat, urmând exemplul dat de Piemont, a adoptat sistemul metric în 1861. "Exposition Universelle (1867)" (Expoziția de la Paris) a dedicat un stand sistemului metric și până în 1875 două treimi din populația Europei și aproape de jumătate din populația lumii adoptase sistemul metric. Prin 1872, singurele mari puteri
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
lui Mazzini era independența și unirea Italiei, care era pe atunci fragmentată în Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, care aparținea bourbonilor și spaniolilor, provincia Veneției și Lombardiei ce aparținea Austriei, regiunile ce aparțineau de Statul Papal sau provinciile independente ale Piemontului și Sardiniei. Mazzini căuta unirea acestor ținuturi într-o republică, lucru care se putea realiza numai printr-o revoluție, cu participarea maselor populare. În primăvara anului 1827, după terminarea studiilor sale juridice la universitatea din Genova, el a devenit membru
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
în Lyon și Marseille, unde a inițiat, în anul 1831, mișcarea „Giovane Italia” (Tânăra Italie). În ziarul care purta același nume a solicitat ridicarea revoluționară a maselor populare, rugându-l în același timp pe regele Carol Albert de Sardinia și Piemont să participe la lupta pentru eliberarea Italiei. În 1830, revoluționarul italian Giuseppe Garibaldi s-a alăturat mișcării. La 15 aprilie 1834 au fost inițiate în Berna mișcările revoluționare „Tânăra Germanie” și „Tânăra Polonie” având ca motto „libertate - egalitate - umanitate”, mișcări
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
europeo”, care avea ca țel formarea unei republici europene. În 1860 Mazzini a sprijinit expediția lui Garibaldi de eliberarea a Siciliei, însă a dezaprobat unirea Italiei din 1859, sub conducerea primului ministru Camillo Cavour, care colabora cu casa regală din Piemont. În anul 1870, Mazzini s-a reîntors nemulțumit la Pisa. Cu toate că n-a reușit o democratizare după concepția sa, activitatea lui Mazzini a contribuit la slăbirea monarhiilor, la creșterea rolului cetățenilor liberi în societate și, în final, la unirea națională
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona de contact cu câmpia, se remarcă intrânduri acesteia în zona colinară sub formă de golfuri (estuare) străbătute de către un râu. Acestea se constată atât pe pe valea Nișcovului, cât și pe văi mai
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
să se apropie de coastele Marii Britanii. Prusia a câștigat enorm teritorial, extinzându-se spre vest, până în Renania, devenind vecină Franței. În peninsula italiană, statele italiene sunt scoase de sub controlul francez, Lombardia și Veneția sunt luate sub stăpânirea austriacă, dar regatul Piemontului își punea problema unificării. În Europa centrală s-a creat o confederație germană care cuprindea doar 39 de state (în raport cu 380 înainte de război). Erau doi actori principali ai chestiunii germane și ai procesului de unificare: Prusia și Austria. S-a
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
aprilie ce vor reprezenta constituția țării. Italienii au declanșat între timp mișcări împotriva austriecilor și lupte de stradă la Veneția și Milano. Luptele îi obligă pe austrieci să se retragă și să se regrupeze. Problema italiană se complicase. În 1848, Piemontul încerca să profite de greutățile austriecilor și îi alungă din peninsula. Regele Piemontului a chemat la lupta voluntari italieni împotriva austriecilor din toate statele: Lombardia, Veneția, Parma, Toscana, Modena, Statul Papal, Regatul Neapolelui și Sicilia. Austriecii s-au confruntat cu
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
austriecilor și lupte de stradă la Veneția și Milano. Luptele îi obligă pe austrieci să se retragă și să se regrupeze. Problema italiană se complicase. În 1848, Piemontul încerca să profite de greutățile austriecilor și îi alungă din peninsula. Regele Piemontului a chemat la lupta voluntari italieni împotriva austriecilor din toate statele: Lombardia, Veneția, Parma, Toscana, Modena, Statul Papal, Regatul Neapolelui și Sicilia. Austriecii s-au confruntat cu un război convențional. În martie, patrioții cehi au venit cu o serie de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
central-europeană în 1855-Credit Anstalt în care avea un rol important ramură austriacă a familiei Rotschild, reprezentanții nobili cehi și burghezii germani și austrieci. Dar regimul neoabsolutist s-a prabust datorită politicii externe. În 1859 începe un război dintre Austria și Piemontul susținut de Franța purtat în Lombardia. Armata franco-piemonteză câștigă, austriecii pierd războiul și Lombardia. Din 1860 începe astfel un nou regim politic confuz, dar mai deschis liberalismului. După plecarea lui Bach, în octombrie 1860 se emite Diplomă din Octombrie prin
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
(n. 15 februarie 1927, Torino, Italia - d. 31 august 2012, Gallarate) a fost un teolog catolic, călugăr iezuit, arhiepiscop de Milano și cardinal. s-a născut în Piemont, ca fiu al lui Leonardo, de profesie inginer, și al Olgăi Martini. A fost botezat la 29 februarie 1927. A fost educat la școala ordinului iezuit. A intrat în Societatea lui Isus pe 25 septembrie 1944, și a fost sfințit
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
(n. cca. 1199, Montmélian - d. 7 februarie 1259) a fost senior al Piemontului de la 1233 până la moarte, conte de Flandra prin "jure uxoris" între 1237 și 1244, precum și regent al comitatului de Savoia de la 1253 până la moarte, pe timpul cât nepotul său de frate, Bonifaciu lupta în afara țării. Toma a fost fiul lui Toma
Toma al II-lea de Savoia () [Corola-website/Science/327686_a_329015]
-
de frate, Bonifaciu lupta în afara țării. Toma a fost fiul lui Toma I de Savoia cu Margareta de Geneva. În 1233, atunci când Toma I de Savoia a murit, Toma, din poziția de al doilea fiu, a moștenit doar stăpânirea asupra Piemontului, provincie pe care ulterior el o va ridica la statutul de comitat. A fost căsătorit în 1237 cu contesa Ioana I de Flandra și de Hainaut, fiica mai mare a lui Balduin al IX-lea. Această căsătorie nu a produs
Toma al II-lea de Savoia () [Corola-website/Science/327686_a_329015]
-
muri fără urmași direcți. Cu toate că Toma a avut fii, la moartea lui Bonifaciu conducerea comitatului savoiard a trecut pe seama fraților mai mici ai lui Toma. Fiul mai mare și totodată moștenitorul direct al lui Toma, Toma al III-lea de Piemont a considerat aceasta ca pe o nedreptate și și-a manifestat drepturile de stăpânire asupra Savoiei, însă fără succes. Cu toate acestea, lucrurile au evoluat astfel încât Filip I de Savoia, ultimul dintre frații lui Toma, l-a numit pe fiul
Toma al II-lea de Savoia () [Corola-website/Science/327686_a_329015]
-
de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873. Prințul Amedeo de Savoia s-a născut la Torino, Italia. A fost al doilea fiu al regelui Vittorio Emanuele al II-lea (rege al Piemont, Savoia, Sardinia și, mai târziu, primul rege al Italiei) și af Arhiducesei Adelaide de Austria. La naștere a primit titlul de Duce de Aosta. În 1867 tatăl său a cedat rugăminților parlamentarului Francisco Cassins, și la 30 mai Amedeo s-
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
simplificată, realizată de Napoleon, cu o fărâmițare în șapte state, fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și Sicilia formau Regatul Neapolelui, restituit Bourbonilor după eșecul lui Murat, care încercase să recucerească statele acestuia și care a fost împușcat. În centru
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
manifesta în mod direct în statul milanez și în Veneția, care formau Regatul lombardo-venețian, și în mod indirect asupra micilor state din jur, care intrau în marele ducat al Toscanei, și ducatele de Parma și de Modena. Numai regatul de Piemont și Sardinia scăpaseră de controlul Habsburgilor, căci aici pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai puțin numeroasă și mai puțin influentă decât în Piemont, era prezentă totuși și în regatul lombardo-venețian, în ducate și în statele pontificale, s-a dezvoltat mișcarea liberală de unificare, Rissorgimento, care promovează proiectele de unificare ce duc la începutul lui decembrie 1860 la elaborarea constituției regatului unic. Declanșarea revoluției
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
10 februarie 1848 o Constituție inspirată de Carta franceză. Revoluția se întinde și, la 14 martie, Pius al IX-lea, la rândul său, trebuie să aprobe o constituție, gest imitat în curând de marele duce de Toscana și de regele Piemontului, Carol Albert. Ca și în 1820 și apoi în 1830, Metternich se pregătește să intervină pentru a frîna contaminarea revoluționară. El este împiedicat de revoluția din Paris, urmată la scurt timp de revoluția vieneză și de începerea dezintegrării imperiului. Loviturile
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
împotriva armatelor austriece. Suveranii înșiși, depășiți de evenimente, sînt luați de vîrtej. În ciuda prudenței sale deosebite, Carol Albert se lasă influențat de opinia publică piemonteză și de publicistul Cavour, care, în ziarul său, Rissorgimento, cere "război, război fără întîrziere". Regele Piemontului începe ostilitățile împotriva Ausțriei, iar trupele sale intră în Lombardia. Aici li se alătură armata pontificală, al cărei șef, generalul Durando, nu se mai supune ordinelor lui Pius al IX-lea care dorea să evite războiul. Pînă și regele Neapolelui
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
Bosco a fondat, la Torino, împreună cu Maria Domenica Mazzarello (1837-1881) Congregația Fiicelor Mariei Ajutorul Creștinilor. La data de 5 august 1872, a fost întemeiat la Mornese Institutul "Fiicele Mariei Ajutorul Creștinilor" (FMA). Congregația Saleziană se extinde treptat și în afara regiunii Piemont. Astfel, după ce în iunie 1870 a fost fondată la Valdocco "Societatea foștilor elevi al Oratoriului Salezian", din care se va dezvolta ulterior Asociația Ex-elevilor lui don Bosco, în luna septembrie 1870, este deschisă prima casă în afara regiunii Piemont (la Alassio
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]