292 matches
-
de drăguțule/ drăguțo; "comperativă" pentru magazin sătesc; "lul" pentru leagăn; "glogozenii" (doar la plural), pentru resturi vegetale mărunte de paie, bețe de floarea-soarelui etc., în sensul de murdărie. În portul sătenilor din Plopi intră obiecte de vestimentație și încălțăminte precum: pieptarul, fota, ia, călțunii. În perioada comunistă (anii 70), a fost descoperit în vatra satului, cu ocazia muncilor agricole, unul dintre cele mai mari tezaure de monede turcești timpurii, format din 211 piese, bătute în a doua jumătate a sec. XV
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
pe drumul cel bun, dar nu-l pot totuși învinge pe Jack, care, atât timp cât își păstrează sabia, se poate elibera tăind lanțul. Este rândul lui Boris. El îl va înfrunta deschis pe Jack. Sabia lui Jack se va rupe în pieptarul lui de metal, după care Boris îl va distruge pe Jack tocându-l cu buzduganele. Necunoscutul își bate joc de planul lui Boris, Boris se enervează și se repede asupra lui, dar necunoscutul îi neutralizează atacul, ridiculizându-l. Apoi își
Prințesa și vânătorii de recompense () [Corola-website/Science/319452_a_320781]
-
inițiativa unui grup de intelectuali locali, purtând inițial denumirea de "Muzeul de Antichități și Etnografie". Acesta este cel mai vechi muzeu etnografic din Moldova. Muzeul prezintă ocupațiile tradiționale, portul popular din nordul României, țesături, scoarțe, traiste, cusături și broderii pe pieptare albe din blănițe de miel și pe pânză, lucrate cu gust și artă fină, sculpturi în lemn, obiecte de ceramică etc. Se remarcă obiectele de ceramică neagră de Marginea și de ceramică de Kuty, precum și colecția de ouă încondeiate. În
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
al XIV-lea. Se regăsește alături de doamna Mara, însă fără fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pe spate, scufița neagră de catifea, legată sub bărbie, purtată de femei, fustele largi din stofe de diferite culori, având șorțul bogat ornamentat, mantaua neagră din postav — purtată de femei — și cea albastră, a bărbaților (din [[Hălchiu]] și [[Prejmer]]), precum și pieptarele din blană de miel (în [[Ghimbav]], [[Râșnov]] și [[Sânpetru, Brașov|Sânpetru]]), cu deschidere laterală. Portul popular al maghiarilor din Țara Bârsei este asemănător cu cel din restul Transilvaniei, mai ales în cazul pieselor pentru găteala capului. Cămășile fetelor din Apața
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
numite buterola și gura tecii. Stiletul a apărut în Italia, la începutul secolului al XVI-lea, ca un pumnal mic, cu garda scurtă. Era considerat o armă periculoasă, deoarece putea fi ascuns cu ușurință în cizmă, jartieră, manșetă sau în pieptar. Începând cu secolul al XVII-lea, stiletul a fost purtat și de către femei, fiind mai degrabă un obiect de cochetărie. Stiletele aveau mânerul și garda drepte sau în forma de S. La Muzeul Județean Argeș din Pitești este expus un
Stilet () [Corola-website/Science/316867_a_318196]
-
populari. Folosindu-se numai pe scenă sau ca indicator al apartenenței etnice, acesta a dispărut complet din regiunile rurale. Costumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămașă tradițională (ie), poale, catrință, brâu și bârneață, pieptar sau bundiță, opinci, traistă, batic înflorat și podoabe. Costumul popular bărbătesc este mai sobru decât cel al femeilor. Conform bromania.ro, caracteristica principală constă în păstrarea formelor străvechi pentru toate componentele sale. Cămașa tradițională bărbătească este de două tipuri: cămeșoiul
Portul tradițional moldovenesc () [Corola-website/Science/325834_a_327163]
-
pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei proprii. La costumul femeiesc, piesele "de rezistență" au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, ""șurțele""(șorțurile) negre sau ""vinete"", în două sau trei foi, catrințele roșii, "românești" sau "oacheșe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și "ciucurei" în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
prezintă sumare broderii (exclusiv la gât și la mâneci) completează portul femeiesc ce include,în componența sa,în funcție de sezon,o "zeghe" din lână neagră sau o "sarică" de culoare albă. Portul popular bărbătesc are ca piese constituente cămașa cu barbur,pieptarul înfundat,cojoaca ciobănească din piei de oaie prevăzută cu mâneci foarte largi sau zeghe și sarică,cioareci strâmți din dimie albă, căciulă sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl reprezintă cămașa de
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
și se desfășoară în Pasul Prislop în luna august. Costumul femeiesc se compune din năframa în diferite culori, zgărdan din mărgele, cămașă dreapta cu motive ornamentale prin cusătura în motive mărunte, fie geometrice, fie de stilizări vegetale în colorit policrom, pieptar în formă de vestă confecționat din blană de miel, ornamentat cu broderie din lână policroma, predominând roșul, iarna rocul, apoi zadii în dungi lațe, dispuse orizontal și fără bordura la capătul de jos, baierele cu care se înfășoară în talie
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
sau pălărie de postav, iar iarnă cușma. Cămașă este scurtă cu mânecă largă, fără guler și cu mânecări frumos ornamentate, gătii, pentru vară, care sunt largi, pana deasupra gleznei; cioarecii, un fel de pantaloni groși din lână, se poartă iarnă. Pieptarul este confecționat din piele de miel, asemănător cu al femeii și este cea mai deosebită piesă din portul popular al borșenilor. Traista, din fir de lâna, frumos ornamentata și baiere împletite în multe șuvițe, este purtată de femei și bărbați
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Timaru care indică noțiunea de tăbăcar. Tăbăcari cunoscuți apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca: Ioan Maxim, Constantin Comănean (Dinu), Daniil Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci, șerpare și hamuri. "Cizmăritul" a apărut în sat la sfârșitul secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de „șustări” care inițial făceau
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
întreaga comunitate este acasă în sat, unde participă activ la aceste evenimente, atât în plan laic, cât în plan și religios. Costumul popular al idicenilor era compus din „cioareci” din pănură albă, cămașă de pânză albă, lungă până aproape de genunchi, pieptar din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau șerpar din piele, iar pe cap căciulă din
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură, prinsă în brâu cu o „lorineață” țesută, cămașă din pânză albă cu șire cusute sau țesute, pieptar din blană de miel cu „zăgărea”, suman din pănură neagră sau cojoc. Pe cap purtau năfrămi groase de lână țesute sau croșetate, iar cele mai tinere „ceaptă”, un fel de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
fi: Bistrița Clujul, Bihorul ori Maramureșul. Portul popular femeiesc este format dintr-un "spăcel" (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
spre paguba culturii naționale românești. Portul țăranului sebeșan este de o mare frumusețe și varietate. Piesele portului tradițional pentru femei sunt: ia, pieptărelul, poalele, crătința, șurțul, betele, iar peste costum se purta frijura. Portul bărbătesc se compunea din: căciula rotilată, pieptar, cămașă, șerpar, cioareci, opinci și frijură.
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
capul de scafandru. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
spuse că în apropiere locuiau niște rude de-ale lui. — Ei, băiețelule, ai mâncat ceva? întrebă Danjo, cu un zâmbet. Hiyoshi clătină din cap. — Atunci, ia niște prăjituri. În timp ce mesteca prăjiturile, Hiyoshi văzu sulița suspendată deasupra ușii și blazonul de pe pieptarul armurii, după care îl privi atent pe Danjo. „Chiar o fi ceva în neregulă cu băiatul ăsta?” se întrebă Danjo. Avea îndoielile lui. Îi susținu privirea, dar Hiyoshi nici nu întoarse capul, nici nu plecă ochii. Nu se zărea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
paulownia din spate e un semn, fiindcă blazonul familiei Kinoshita este un paulownia, de pe vremea strămoșilor noștri, îi spuse Hiyoshi servitorului. Nu era sigur că așa era, dar suna bine. I se părea că văzuse un asemenea blazon pe vechiul pieptar de armură sau pe teaca spadei tatălui său. Bine dispus cum era, se simțea binevoitor față de cei din jur și, dacă nu apărea nimic de importanță covârșitoare, pentru a fi necesar să-și păstreze sângele rece, se lăsa în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a-i da febră unui om. — Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de vânt. Evident, amândoi erau echipați complet în armuri. Chiar dacă armurile moderne deveniseră mai ușoare și mai flexibile, nu încăpea nici o îndoială că, pe sub pieptare, sudoarea le curgea șiroaie. Sebei își deschise evantaiul, începând să-și facă vânt. Apoi, pentru a arăta că nu-i erau inferiori în grad lui Hideyoshi, amândoi se mutară ostentativ pe locurile rezervate oamenilor de cel mai înalt rang. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în timp ce dormea. Ca să salveze opera de la uitare, inventase o formă fixă de poezie, decastihul, cu numai două rime; ajungea să-și amintească un singur vers pentru a reconstitui întregul. Așa se face că își cususe pe pînză, în căptușeala unui pieptar, primul vers versul-cheie al cîtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, va și publica un volum, sub pseudonimul Andrei Ciurunga". În august 1959 părăsește Jilava și, după o chinuitoare călătorie, în septembrie ajunge în lagărul de muncă forțată de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iată varianta Perpessicius: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiți cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mîna ta cea fină/ În val de aur părul despletind.// L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,/ Desfaci visînd pieptarul de la sîn,/ Încet te-ardici și sufli-n lumînare..." Și acum varianta Creția: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiți cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mîna ta cea fină/ În val de aur părul
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
te-ardici și sufli-n lumînare..." Și acum varianta Creția: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiți cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mîna ta cea fină/ În val de aur părul despletind./ Desfaci visînd pieptarul de la sîn, Și îl arunci pe umeri de ninsoare./ Apoi te-ardici și sufli-n lumînare..." Trebuie să remarc înainte de orice (fără să mă fi molipsit neapărat de boala lui Nicolae Georgescu) că, în manuscris, punctuația lipsește, cu excepția unor virgule
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
Întrebarea ar fi: de ce? Poezia descrie o scenă de voyeurisme. Poetul își privește prin fereastră iubita care se pregătește de culcare. Fără ca aceasta să știe că el se află în cerdacul casei. Obosită, după efortul despletirii părului, femeia își desface pieptarul, pe care, cu un gest visător, îl aruncă de pe umerii albi. Aici a intervenit Perpessicius: schimbînd ordinea versurilor, el lasă să se înțeleagă că femeia își aruncă nu pieptarul de pe umeri, ci părul pe umeri, mascînd oarecum goliciunea sînului. În
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]