278 matches
-
că prima amintire pe care o am cu mine este de pe stadionul Farul. Băncuțele verzi, din lemn, se încălziseră de soarele de la matineu , îmi frigeau pulpițele, iar eu, ca o domnișoară, mă mândream cu rochița mea în carouri alb-bleu, cu pieptar pe care erau brodate o rață și niște floricele. Marea dezamăgire a lui Licuță, în ceea ce mă privește, a fost că am devenit mare rapidistă și nu am ținut cu Farul, echipa lui de suflet...” Deși încă din liceu visa
INTERVIU CU CORINA SAMOILĂ – REDACTOR ŞEF ADJUNCT AL ZIARULUI „ZIUA DE CONSTANŢA” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369738_a_371067]
-
e tocmai bine, nepoate ... Tăceam încurcat neștiind ce să cred, dar o luam de bună ca orice cuvânt pe care îl rostea, știind că nu făcea glume decât rar și când era cazul, nu mințea niciodată. Iarna mai lua un pieptar de blană de oaie argăsită și peste el îmbrăca un dulman negru și gros de lânică țesută în război de bunică-mea. De ea, atunci când îmi apare în gând, o căldură plăcută mă cuprinde iar o liniște binefăcătoare se coboară
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
normală. Voi încerca să aduc în memoria cititorilor pe unii dintre vechii meseriași ai localității Coronini, dispersați în timp. Cojocarul cel mai renumit era Vasile ȚUNDREA, zis Vasile Cojocarul, care executa diferite cojoace cu mâneci sau fără mâneci, așa zisele pieptare pentru bărbați și femei, celebrele cojocele cu vrâstele. Materialele proveneau de la animalele sătenilor. Mai era și cojocarul CARACOANCEA, a lui Pârvu, care executa cojocele mai simple. Croitorii satului erau Nicolae CARACOANCEA și soția sa Elena CARACOANCEA. Soții Caracoancea executau îmbrăcăminte
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de catifea neagră brodată în filigran. în urma ei, mama Stanca, gârbovită de ani, în portul bătrânesc - cu ștergar alb, fotă, ie și peste ea, pieptar cusut cu ornamente populare, parcă coborâte din fotografia lui Luca Paul cu bătrânele satului. Veniseră să-și vadă lada de zestre, frumos gătită de un iscusit meșter popular, și mare le-a fost surprinderea și supărarea că locul care altădată
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
de rostul casei. * În ziua ursitorilor, pe Mitru Leu l-a găsit răsăritul soarelui în arie, strigând: - Mărie, unde ești, Anică? Anica veni, lipăind talpă după talpă. Veni și Măria, dar mai încet, ținându-și mâinile-n sân, băgate sub pieptarul negru, de postav, cusut de Costică al lu' Goace din Gămănei. Venea târându-și piciorul după ea. Și-l târăște așa,de când a fost pocită. Din ce i s-o fi tras, cine știe? Unii zic că ar fi ieșit
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
erau „ițarii”, care se coseau din țesătura de lină cu bumbac și aveau o lungime de 2 m, dar fiind și înguști se încrețeau pe picior de la gleznă pînă la genunchi. Se purtau vară și iarna. Peste cămașă se îmbracă pieptarul în sezonul rece. Accesorii: că brâul, agrafe de prins tunica, brățări etc. În funcție de anotimp, (iarnă adăugau cojoace, căciuli) iar încălțămintea sub formă de opinci, era confecționata din piele, ciorapii împletiți din lână, așa cum mai întâlneam în copilărie la țăranii de la
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
și este decorat mai redus. Pentru iarnă atât bărbații cât și femeile aveau șube, sumane sau cojoace aproape identice. Voi prezenta pe scurt, elemente vestimentare comune, nelipsite în anotimpurile reci, purtat atât de femei cât și bărbați în toate regiunile: Pieptarele și cojoacele În general, pieptarul, laibărul, bonda, guba și sumanul, fiind elemente comune atât portului femeiesc cât și celui bărbătesc, nu prezintă diferențe semnificative, de aceea voi insistă asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variații.De pildă, în Maramureș: pieptarul
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
Pentru iarnă atât bărbații cât și femeile aveau șube, sumane sau cojoace aproape identice. Voi prezenta pe scurt, elemente vestimentare comune, nelipsite în anotimpurile reci, purtat atât de femei cât și bărbați în toate regiunile: Pieptarele și cojoacele În general, pieptarul, laibărul, bonda, guba și sumanul, fiind elemente comune atât portului femeiesc cât și celui bărbătesc, nu prezintă diferențe semnificative, de aceea voi insistă asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variații.De pildă, în Maramureș: pieptarul este scurt până la brâu, din
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
Pieptarele și cojoacele În general, pieptarul, laibărul, bonda, guba și sumanul, fiind elemente comune atât portului femeiesc cât și celui bărbătesc, nu prezintă diferențe semnificative, de aceea voi insistă asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variații.De pildă, în Maramureș: pieptarul este scurt până la brâu, din piele, căptușit cu blană (chiar și cel din timpul verii), fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă (aplicații de piele subțire, colorată) și harast (broderii în motive florale, cu predominantă rosului, pe toată suprafața
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
este scurt până la brâu, din piele, căptușit cu blană (chiar și cel din timpul verii), fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă (aplicații de piele subțire, colorată) și harast (broderii în motive florale, cu predominantă rosului, pe toată suprafața). Pieptarul bărbaților permite o largă desfășurare ornamentala existând, astfel, în mai multe variante: a) cel bătrânesc sau de lucru, care are spații albe vaste, cu borderii doar pe margini; b) cel care are aplicații de piele de culoare vișinie, pe toată
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
plutea. N-avea boată de corn înflorată, cum purtau toți ciobanii. A lui era de alun, o „metreacă” decojită cu brișca doar unde îi venea îndemână. Plutea cu un zâmbet neșters, cu ochii ireal de adânci, cu clopul ros, cu pieptar înfundat și mânecile de la cămeșă mereu suflecate. - Oile să țân cu dragoste șî cu post. Nu era un sfat, nu era o părere. Zâmbetul Unchiului se schimbase o clipă în ceva ce nu pot defini. Doar ochii-i continuau să
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
vorbește, domnul Crețeanu își strânge cobza la piept. O mângâie. Bardul poartă opinci în picioare, o cameșă lungă, cusută cu fir albastru, încinsă cu un brâu tricolor și pe deasupra are o haină groasă, lungă, de culoare închisă, țesută, peste un pieptar brodat splendid. Deși nu poartă o cojoacă mițoasă de oaie, pe mine m-a purtat gândul la dacul coborât de pe columna lui Traian. Un vlăstar al acestui neam, ce duce mai departe tradiția din străbuni în dulcele grai al cântului
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
și care mergea de vreo doi ani cu aceleasi baterii ”americane” pe care le găsise abandonate pe-o stâncă, în Zănoaga) toate știrile de pe toate programele și frecvențele posibile. Din când în când, ațipea și țigară îi cădea, aprinsă, pe pieptar. Eu scoteam oile la strunga, spălăm gălețile și străcătorile, tăiam lemne de unul singur cu joagărul de două persoane, le căram în spinare la stana, le spărgeam și întrețineam focul. Făceam mâncarea, spălăm vasele, căram apă, aduceam cepi pentru urdit
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
ridicat în picioare, încordat. Unchiu stătea proptit cu umărul în ușori. - Mă, Niculai, ia hai, că ne sparsă una! Glasul răgușit al ciobanului părea că răzbate din iad. Am dat să ies din stână, dar Unchiu m-a prins de pieptar. - Lasă-i mereu! Or dzâs să nu-l măi scot pe Ciontu, că au iei câni. Acu, i-ote cânii! Așe fac tot anu. Îi strâcă ursu șî vin cu ruga să fac binie să-l scot la oi. Pe urmă
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
cu litere mari albastre. Descrierea stemei Stema comunei Păulești se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară. În dreapta sus, în câmp roșu, se află un călăreț cu plete și având capul descoperit, ce poartă un pieptar de zale, îmbrăcat peste o cămașă lungă până la coapse, și are pe umeri o mantie scurtă, care flutură în vânt. Vestimentația este completată de pantaloni strânși pe picior și de cizme înalte până la genunchi. Călărețul ține în mâna
HOTĂRÂRE nr. 386 din 11 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282488]
-
și Sfânt, în numele nostru, al tuturor celor ce simțim focul dorului de frații noștri de dincolo de Prut: „Când am simțit pe-al țării trup nepace/ m-am răsucit la Putna în mormânt/ și-am răsturnat cinci veacuri de pămînt/de pe pieptarul meu, să vin încoace.// Au mă smintește ochiul ce se bate/ sau nu-mi ajută mintea să dezleg?/ Hotarul drept vi l-am lăsat întreg/ și aflu-acum Moldova jumătate.// Vânduta-ți oare hoardelor de-afară,/ în târgul vremii, una din
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
Acasă > Poezie > Familie > CĂ DOAR E MAI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu ani în urmă, tot în mai, eu admirăm pieptarul rândunicii și mă plângeam, o fac și-acum, câte probleme îmi făceau iar aia micii, mă îmbătam cu liliac de la bătrâni ce ma chemau să-l iau acasă și cum n-aveam eu deloc timp să-l rup, să-l
CĂ DOAR E MAI de DORA PASCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380906_a_382235]
-
arăt pe toată ziua de vro 10, 15 ori. (i-arată un desemn) Ia cată numai aci, într-adevăr o să te miri, ce zici la costumul Jeannei d'Arc, nu e tocmai după intenția poetului? Ce mai cuirasă, ce mai pieptar, ș-apoi toate poleite pe de-ntregul cu argint bun, proba 14; d-apoi regina cea frumoasă, de la cap pîn' la picioare numai ermelin, apoi diadema cu pietre adevărate!... Ce zici d-ta, n-o să-mi șază bine? îndealtfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Diószegi privind faptul că numai șamanul (táltos), nu și solomonarul, ar poseda o costumație particulară nu este întru totul corectă. În tradiția populară românească solomonarul e descris ca purtând o anume costumație (haine zdrențuite, de cerșetor, sau gubă, sau „șapte pieptare” de care nu se leapădă niciodată, nici în toiul verii), dublată de unele accesorii strict particulare : o traistă, o carte magică, un frâu din coajă de mesteacăn, un toiag cu care a fost omorât un șarpe, un topor de fier
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
8 așternuturi, 1 iapă, 3 scoarțe de lână, 3 perne, 95 pogoane porumb a se arenda, 8 flanele, 4 rochii, 1 șervet, 49 pogoane fân a se arenda, 3 zăbune femeiești, 1 zăbun bărbătesc, 3 vase deșerte pentru vin, 2 pieptare de postav, 1 pereche pantaloni femeiești, 4 1/ 2 pogoane pârloagă, a se vinde rodul, 2 brâie roșie, 1 pereche cioareci, 3 plapome, 1 mintean, 1 polcă femeiască, 1 manta și 6 coți materie. P. Agent: M. Cursarie Toate aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
salva pe tine. Rim încuviință din cap și porni repede pe urmele femeii. În cinci minute intrară într-un pavilion micuț din spatele consistoriului. La ușă stătea un călugăr care le aruncă o privire de gheață. Ochii lui zăboviră puțin pe pieptarul pătat cu sânge pe care Rim îl purta peste rasa regulamentară a novicilor. ― Vrem să-l vedem pe Abate! spuse Maria cu voce autoritară. ― Știi bine că nu poate fi deranjat la ora asta! veni răspunsul pe un ton gâjâit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fabricate și să dispară astfel nevoia pentru țesăturile realizate în casă. Piesele costumului popular din această zonă sunt, la femei: cârpa, pahiolul sau velitura pentru cap, cămașa femeiască ornamentată doar cu negru, cu urme discrete de galben, roșu și albastru, pieptarul, cu același colorit sobru și peste care iarna se poartă cojocul cu mâneci, poalele albe încrețite și simple, fără ornamentație, șorțul de culoare închisă, cu margine din ciucuri, iar mijlocul încins cu brâu tricolor. La bărbați sunt tradiționale cămașa cu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tricolor. La bărbați sunt tradiționale cămașa cu un croi special, ornamentată cu negru și foarte puțin galben, pălăria de fetru negru cu boruri mici, cunoscută în toată țara, și împodobită la tineri cu flori, mărgele și pene în partea dreaptă, pieptarul cu ornamentație bogată, mai ales pe piept (vara se poartă o vestă din postav), cioarecii strânși pe picior, cu un croi ce a rămas neschimbat din secolul XVIII și cureaua de piele, care se încinge peste cămașă (Moise, Klusch, 1980
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de sobrietate specifică zonei de sud a Transilvaniei. La femei se purta învelitoarea pentru cap, iar de la începutul secolului trecut cârpa, ia din pânză de bumbac țesută în casă cu dungulițe roșii, ornamentată cu cromatică sobră, în negru și roșu, pieptarul din piele albă, deschis în față, poalele din pânză albă lungi până la glezne, catrința numită șurț, de culoare vineție în față și roșie în spate, cojocul muieresc, iarna, lung până la genunchi, din piei de oaie și cingătoare tricolor. La bărbați
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
lung până la genunchi, din piei de oaie și cingătoare tricolor. La bărbați pălăria de pâslă neagră cu o panglică cu dungulițe albe ce înfășura calota la bază, cămașa din pânză albă cu dungulițe roșii sau albastre, lungă până aproape de genunchi, pieptarul de tip poienăresc, din piele albă, iarna cojoace sau țundre, cioarecii din pânză strânși pe picior, fără ornamentație și mijlocul încins cu șerpar (Moise, Klusch, 1980). Ornamentica obiectelor textile folosește însă o gamă coloristică mai bogată roșu, albastru, verde. Aici
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]