236 matches
-
ești soare ce răsare, ești pasul de furnică, ești leul cel puternic, ești căprioara-n fugă și cânt de pasăre mai ești, ești lutul ce trece prin văpaie pentru a rezista în timp și firul de mătase întregit de viermele pierit, incandescent vulcan și revărsat de ape, ocean și picătură în taină oglindită, și piatră, și templu, și altar, ești mugur, ram și floare, ești munte, nor, zefir, furtună, cer senin, și mal, și val, și stea, și fulg, și avalanșă
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
mângâie cu luciul ochilor căprii o dublă himeră, un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i cunoscuse - bunicii lui, Culai și Agripina, pieriți năpraznic laolaltă. Îi era greu nepotului să iscodească despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
umilă, se-închină oricui și-a uitat, demult, omenia Eu sunt din țara Dorului dor și-n țara asta, a mea și a ta, se trăiește greu, se moare ușor că ne-a părăsit pe toți Măria Sa În țara mea pierit-a Miorița și pe la colțuri artiștii cerșesc, Dochia, bătrâna, și-a pierdut catrința, iar pe străzi, nebunii străjuiesc Din țara mea a plecat Dumnezeu bătrânii se sting, de boală, în stradă, mișeii scuipă și fug când dau din greu, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
pe vremuri, se numea România,acum, umilă, se-închină oricuiși-a uitat, demult, omeniaEu sunt din țara Dorului dorși-n țara asta, a mea și a ta,se trăiește greu, se moare ușorcă ne-a părăsit pe toți Măria Saîn țara mea pierit-a Miorițași pe la colțuri artiștii cerșesc,Dochia, bătrâna, și-a pierdut catrința,iar pe străzi, nebunii străjuiescDin țara mea a plecat Dumnezeu bătrânii se sting, de boală, în stradă,mișeii scuipă și fug când dau din greu,iar guvernanții se-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
aveau să-i fie pradă nicicând. Ce caznă mai mare poate să ducă ursoaica?! Și-noată bezmetică, mută, cu privirea întoarsă dinspre locul în care puișorul pierea... Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
bătătura, plânge tristă an de an betegita de pădure, betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierita prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul doinei dulce bătrâneasca, ni se surpa pălimarul rasei pure românească ne rămâne amintirea doinei noastre neciuntite, ștearsă-acum de nesimțirea unor vremuri pervertite ... Referință Bibliografica: BETEGITA DE FRUMOS / Dora Păscu : Confluente Literare
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
mângâie cu luciul ochilor căprii o dublă himeră, un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i cunoscuse - bunicii lui, Culai și Agripina, pieriți năpraznic laolaltă. Îi era greu nepotului să iscodească despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am luat în mână marea și, am mângâiat-o!. Nicicând nu
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”. Citește mai mult Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
-ți e pe plac? Atunci, flăcăul o privi în ochi și se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu vreau să te mint! - Cu ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu zece capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Nu pot să cred că ai plecat Și vreau să-mi spui de ce cuvinte Sub dusul tău nu mi-ai lăsat? Aș vrea să știi că al meu suflet Cu tine-alături mi-e rămas, Iar linistea și al meu umblet Pierit-au toate. Și-al meu glas. Îngenuncheată-n a mea rugă În veci alături îți voi sta, Iar credincioasă ca o slugă, Din moarte, eu, te-oi aștepta. Iubitul meu fără privire, Eu te iubesc la fel de mult! Trimite-mi glasu-ți
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
ascunzându-ne pe sub mese, la adăpostul faldurilor bogate, cu ornamente de Sărbători. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
care se chema vienervalț, o chestie pe care puțini puteau s-o rostească. Așaaa, cam spre toamnă, într-o bună zi, se înfățișă la ceas de taină capului familiei și-i spuse cu un aer țanțoș, dar cu glasul cam pierit: - Dumnule, măi Dumitre, vrei să fii la mine tata, că io iubești la fata ta și vrei sî ti cusutorești cu ea! Deloc surprins de cerere, dar foarte plăcut impresionat de accentul moldovenesc al băiatului, badea Dumitru (apelat cu: „măi
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De la mînia-mi fioroasa spre chipul tău care-i părere. Enion, revino. De ce se stinge biata-ți față precum un nor de ploaie 200 Topindu-se, șiroi de lacrimi care cad, lacrimi și altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i părere. Enion, revino. De ce se stinge biata-ți față precum un nor de ploaie 200 Topindu-se, șiroi de lacrimi care cad, lacrimi și altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tremurînd aidoma cu-o umbră, ca o ceață, ca văzduhul. Și a plecat, și-aicea singur port război cu întunericul și moartea. 240 Glasul ți-aud, dar chipul nu ți-l văd; tu, toata desfătarea, Viața, vă arătați și-apoi pieriți, batjocorindu-mă cu umbre-ale speranței mincinoase. Uitat-ai că văzduhu-ascúltă prin toate țărmurile sale, și spune Cele mai subtile gînduri închise din lumina în camere-ale Lunii?" "Tharmas, Luna are-ncăperi unde-ai iubirii prunci stau tăinuiți, 245 Și de acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de ce îmi pui răbdarea la încercare într-un mod atât de crud? Din cauza sondei ăsteia adunate din orbitele cu deșeuri, era să adoarmă înainte să termin pregătirea pentru inserția visului profetic, tună Kalator, abia respirând din pricina emoției. Crey îl privea pierit, fără să înțeleagă ceva nici din monologul interior al Apostolului, și nici din tot ceea ce mormăise călugărul la diverse microfoane. ― Gata! L-am pierdut, nu-i așa?... L-am pierdut! Monahul se întoarse cu o lentoare pe care și-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eventualitatea asta din minte ca pe un semn de neînțeleasă slăbiciune. ― Dar, Jeremiah, nu spune oare însuși Domnul Dumnezeul nostru "și pedepsi-voi pe aceia care refuză să se amestece și țin scârbavnicul obicei al monogamiei"? ― Ba da, Stin, răspunse pierit Jeremiah. ― Și nu mai stă oare scris în Cartea Dintâi că primul temei pentru care un bărbat poate avea o femeie este dacă o câștigă într-o confruntare cu tovarășii săi? Ai pierdut, Jeremiah. Nu trebuia să joci zaruri! ― Dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nostru se pare că a investit-o în mine... Aloim făcu doi pași iuți și prinse fața Abatelui în palmele sale fine: ― De ce anume ți-e teamă, Rade? Lasă-mă să te ajut! Abatele îi îndepărtă blând mâinile și vorbi pierit: ― În ultima vreme s-au întîmplat lucruri care îmi arată că istoria se schimbă, că se apropie momentul în care scopul ultim al Abației va fi atins. ― Și care este acest scop? ― Nimeni nu-ți poate spune asta, Aloim. Trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chestiune atât de importantă precum... - Punctele Lagrange? Glumiți?! Când au murit oamenii ăștia nimeni nu știa nimic de tactica luptelor spațiale... Bella se prăbuși pe scaunul de unde se ridicase pentru a-și însoți protestele cu gesturi ample. - Crezi? întrebă el pierit. - Sunt sigur. Dacă o să vă gândiți mai bine, Sire, o să vedeți că asta explică și de ce a căzut Klemplantul. Nu a fost nici o trădare. Pur și simplu au atacat din spatele liniilor de apărare orbitală. Fără să vrea și fără să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
quint în modul de luptă? se întrebă cu glas tare Bella, care adaugă apoi, hohotind sonor, mă refer la cei care au și supraviețuit pentru a putea povesti... Fără să-și ridice ochii din pământ, quintul spuse pe un ton pierit: - Se pare că raportul provine de la una din femeile care l-au omorât pe Rimio de Vassur. Ele ar trebui să știe... N'Gai Loon tresări violent. Moartea lui Rim era o permanentă durere mocnită. Deși nu el îl operase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Atunci își merită soarta. În fond, după Quintrium n-au mai apucat niciodată să cumpere o Lume Agricolă. Mizeria lor actuală, dealtfel meritată, nu va rezolva însă problema zeților. Starețul tuși scurt, își drese glasul și rosti cu o voce pierită: - N-am adus din întîmplare vorba despre Quintrium... Diribal îl privi cu gura căscată: - Vrei să sugerezi că ar trebui să ardem Z? - Eu unul nu văd altă soluție. - Ești nebun, popo! Religia ar trebui pur și simplu interzisă! Vrei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]