174 matches
-
la stânga și mi-am așezat acolo gradual firea precum se sădește și crește un copac într-un sol cu seve cianurice. Această uscăciune a sufletului meu se aseamănă întru totul cu urâciunea pustiitorului, este același deșert răsfirat peste zodia omului pierzător al Paradisului. Privesc la cei din dreapta cosmică și văd doar suferință și compasiune. Privesc la cei din stânga, camarazii sorții mele, și văd doar suferință și ură. Prăpastia dintre cele două faleze supra-ontice se deschide indefinit de larg și, precum într-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
birocrația statală un instrument de neînlocuit. Că această țară se raportează altfel la activitatea specialiștilor din administrație și economie, înțelegem și din atitudinea statului față de ceea ce Dilip K. Das numește "birocrați în funcție"183. Ei s-au perceput printre marii pierzători ai reformei, pentru că privatizarea diminua, prin forța lucrurilor, dimensiunea aparatului economic de stat. În toate celelalte țări unde s-a aplicat reforma în Rusia, în India, în țările din centrul și estul Europei -, nu s-a ținut cont de această
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința În Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să‑i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și ca ei să slujească demoni‑ lor pierzători, oferindu‑le bunurile lor. Însă, fericiții creștini erau convinși de faptul că nu li se dădea, pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de tranziție, în care această finanțare trebuia asigurată de către stat, depindea de resursele sistemului bancar, putem considera că, în întreaga perioadă, piața a depins esențial de elita financiar-bancară a țării. În orice ecuație economică, tehnocrația industrială era pe o poziție pierzătoare. Atât intrările în sistem, deci capitalul, cât și ieșirile, adică piața, depindeau de deciziile luate de principalii adversari sociali - de tehnocrația financiar-bancară. Aveau însă un atu excepțional pe care au avut inteligența, neteoretizată, de a-l utiliza: populația. Cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fost supuși presiunilor politice și tentațiilor financiare ca să accepte retrocedările adesea în condițiile unor probe insuficiente sau chiar pe baza unor documente evident falsificate. Este imposibil de estimat volumul deciziilor judecătorești neîntemeiate. Intuitiv, acesta este destul de mare. La polul celălalt, pierzătorii individuali ai retrocedărilor, chiriașii locuințelor în dispută, erau, de regulă, prea săraci pentru a fi reprezentați corect în sistemul juridic și demoralizați sub presiunea politică globală care nu le dădea nici o șansă de a câștiga. Procesul juridic al retrocedării a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
suferiseră alte tipuri de pierderi, nu erau compensați, dar, ca membri ai colectivității, trebuiau să contribuie, din veniturile actuale și viitoare, fără a avea vreo vină, pentru a compensa ceea ce nu putea fi retrocedat sau pentru a-i susține pe pierzătorii săraci. Victime au fost în mod special cei cărora regimul comunist nu le-a dat șansa să-și construiască locuințe sau nu au avut șansa să cumpere apartamentele proprietate de stat în care locuiau, la prețuri extrem de avantajoase. Cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin intermediul diferitelor instituții publice - autorități publice, justiție etc.; • diminuarea cheltuielilor sociale publice cauzată de jefuirea bugetului. S-a produs o adâncire tot mai dramatică a prăpastiei dintre câștigătorii tranziției - nu cei care în conștiința colectivă ar fi fost îndreptățiți - și pierzătorii tranziției - masa mare a colectivității. A fost spulberată încrederea naivă în capacitatea pieței libere de a asigura o prosperitate echilibrată și echitabilă. Insatisfacția de tip moral a populației în regimul comunist legată de faptul că veniturile nu exprimă contribuția individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ocupată cu diverse jocuri: table, cărți, rummy și rareori șah. Prin tot felul locuri din îngusta curte de lîngă clădirea cu celule se formează numeroase grupuri de jucători, rezerve și suporteri, care participă la adevărate campionate, pe mize uneori mari, pierzătorii făcînd servicii scumpe cîștigătorilor (spălarea toaletei, a hainelor, uneori licitînd în avans pachetele ce urmează a fi primite de la rude, sau chiar diverse activități înjositoare). Deoarece jocurile de noroc antrenează resurse materiale majore și schimbă relațiile dintre indivizi, autoritățile le
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
trebuie să se producă atunci cînd structurile de conducere guvernamentale conștientizează falimentul ideologiei care stă la baza instituției de pedeapsă. O sporire a numărului teologilor angajați în sistem va reconfigura structura timpului liber, în sensul transformării lui dintr-un timp pierzător într-unul recuperator. În absența religiei ca instanță morală care structurează relațiile dintre indivizi, își fac loc psihologii și medicii ca sfetnici. Oricine va constata un adevărat turism intern de la celule la cabinetele psihologice sau medicale și retur. Cu probleme
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ca urmare a evenimentelor din România după anul 1989 și din Rusia după 1991 au fost nefavorabile, de scădere a raporturilor în toate sectoarele de activitate și cu precădere în domeniul relațiilor economico-comerciale. Atitudinea de rezervă față de Rusia a fost pierzătoare pentru interesele românești, lipsind planul coerent și strategia fundamentală spre întreaga zonă a fostei Uniuni Sovietice, România întorcând complet spatele fostului sau aliat; a urmat o succesiune de erori de viziune diplomatică, ce vor trebui remediate pe parcurs. Tentativele sporadice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
decis, ca strategie de avarie, să iasă de la guvernare pentru a diminua pagubele și pentru a se putea regrupa până la următoarele alegeri. Decizia, deși a fost (probabil și singura) corectă din punct de vedere politic, s-a dovedit a fi pierzătoare în alegerile europarlamentare, întrucat suporterii USL au indentificat PNL ca fiind țapul ispășitor, cauza eșecului megaproiectului politic. Conștient de puterea de atracție pe care USL a avut-o, PSD și-a asumat continuarea discursului și a proiectelor alianței, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
acum, lumina din toate, nașterea Domnului în inima necredință, halta Rateș Cuza în toate părțile de punctul fixat, două clopote în avertisment, sfoara cu lumini între stîlpi, de unde era să venim, din detașare! tragem toate numerele ca să probăm că sînt pierzătoare, vorbim estetică sau mai rău, irelevanța estetică, Buhăești bradul din puterea lui tremură în vînt, lumina în maxima ei adîncime scrisă, chinezii n-au descoperit jumătatea de scris hîrtie, doar albul ei cu urma feroviară lipită de sol, singurătatea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
culoarul de „centru-dreapta“. Extinderea partidului, care a Înglobat și o grupare ieșită din vechiul P.D.S.R., a dus la situația curioasă ca În primele poziții să ajungă foști miniștri ai lui Iliescu: un compromis aparent necesar pentru a nu reedita jocul pierzător al țărăniștilor. Cât privește Partidul Democrat, și acesta a realizat o operație majoră: l-a debarcat pe liderul său istoric Petre Roman (teribil șifonat la alegerile din 2000), punându-l În locul lui pe Traian Băsescu, neconfortabilul și pitorescul căpitan de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă, aceștia din urmă erau convinși de faptul că nu li se dădea, pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
artistice. Dacă el preia și își asumă inspirația urmându-i impulsiunea atunci furtuna actului de creație îl va încerca copleșitor. Dacă, dimpotrivă, el neglijează culuarul metafizic deschis prin starea de inspirație, dacă nu pășește sedus pe el și se întoarce pierzător spre banalul social, atunci se dovedește o formă care, deși predispusă secvențial creației artistice, se închide acesteia suprimându-și afinitatea și impulsiunile superioare. Aici zbuciumul creator nu este prezent, forma refuză conținutul de spirit, precum un templu își refuză zeii
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spirituală a misticului deplin. Fără coborârea spre ceilalți și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Credința și convingerea spiritualității ortodoxe este că, dacăpână în clipa morții sufletul a avut de înfruntat, pe lângă durerea șisuferința tovarășului său - trupul, în baza unității de ființă dintreele -, ispite la adresa credinței și nădejdii în mila și ajutorul luiDumnezeu, ridicate de pierzătorul de sufletele vrăjmaș și arătărilorsau vedeniilor, în momentul morții toate acestea încetează, pentruca apoi, reorganizate, fiecare dintre cele două tabere să înceapă luptapentru câștigarea de partea ei a sufletului, dar de această dată nuprin înșelătorie și vicleșug, de către îngerii răi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la ora stabilită eram la podul de peste Moldova. Pentru a evita, (fiind cu două biciclete), drumurile aglomerate, am hotărât s-o luăm spre Ion Creangă. Prin Cotu Vameș am ajuns la podul de peste Siret, remarcând oamenii mereu fără noroc pierzători de timp în van - cum îi consider eu pe pescari, savurând priveliștea limpede spre munții de departe. Prin Ion Creangă, la intersecția cu drumul spre Icușești, ne-am înțeles din priviri să pedalăm într-acolo. N-am apucat să spun
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acum într-o altă ordine, într-un univers diferit de cel pământesc... -Diferit, diferit, dar nu fără legătură. Trebuie să găsim o legătură și trebuie măcar să le dăm un semn, să ne facem datoria, să-i avertizăm: e greșit, e pierzător, e inacceptabil ce se întâmplă. Trebuie să ne punem de-a curmezișul răului, altfel n-avem nici un rost, nici o justificare. -De acord cu tine... Dar concret, cum? Ridic din umeri: nu sunt în cea mai prielnică stare, nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lumină. Atâta suferință, atâta zăpăcenie, pentru că nu s-a găsit nimeni să-i lichideze ca pe câinii turbați și, o dată cu ei, să curme și rătăcirile minții lor bolnave. Am auzit că venețienii i-au pus gând rău și au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lor bolnave. Am auzit că venețienii i-au pus gând rău și au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor romane, asculta fără a aduce reproșuri, chiar dacă acestea nu erau mereu în sintonie cu conștiința sa. De exemplu, în istoria casei din Este, el a acceptat verdictul Congregației Conciliului care îl declara pierzător, reafirmând însă adevărul cu tărie. «Dumnezeu e drept, și știe să-și trateze operele ca Dumnezeu ... Eu am acționat totdeauna corect... Isus va avea grijă». Chiar și în trista perioadă a vizitei apostolice și-a plecat capul și l-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]