530 matches
-
mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
târziu, Întrebându-te În drumul spre casă, cine-i femeia, de unde a aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît, să te supăr..., dimpotrivă! Ca un mare pontif, așezat în strană, Maria și-a lăsat mîna stîngă să-i fie sărutată, acoperindu-l pe tînărul de lîngă fotoliu cu privirea sa piezișă, în care, încet-încet, crește severitatea. O, iartă-mă! sare Mihai, amintindu-și de vodcă. Ia paharul Mariei, toarnă în el, apoi în al său și le așază alături, pe masă. Cum femeia nu dă nici un semn că ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreodată că bucătăreasa poate avea un copil? Și cum de s-a întâmplat ca în acea zi să-l aducă la grădiniță? Nu vom ști niciodată. Ceea ce trebuie reținut e că acea ființă care tot dădea târcoale nisiparului cu priviri piezișe de animal la pândă nu era ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai vechi Îi pecetluia gura. Și-apoi, ce-ar fi putut spune el, un străin, domnișoarei Pantil, domnului Newey sau domnului Maude, pentru a-i convinge că, de fapt, Cost fusese asasinat de unul dintre prietenii lor? Aruncă o privire piezișă spre Cost, cu speranța să-l vadă ridicîndu-se, spre a le spune, rîzÎnd: „A fost una din experiențele mele.“ Dar Cost părea mort cu adevărat. GÎndul că fusese asasinat de unul dintre cei prezenți i se păru lui Rowe fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își făcu vânt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dând din mâini neajutorat și ridicând un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tânăr cu obrazul spân și cu ochi șireți care, atunci când râdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas de profesor, capul blond și cârlionțat al lui Grațian arunca asupra peștelui o lumină piezișă. Cei care o vedeau, o puneau pe seama soarelui parțial ascuns printre nori. După toate calculele jetul de apă putea ajunge la o Înălțime de doi metri. Țâșnind prin rozeta din inox anume confecționată În acest scop, va desena o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă nu cumva a prins de veste că bunicul plânge de durere, știind că acesta de multe ori se ferea să nu fie observat. -Știu, bunicule, ce am de făcut, să mă duc după apă vie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spațiu, deși prudența Îl obliga s-o facă mai mult la stânga decât la dreapta. Ei continuau să-l preseze la fiecare mișcare, astfel că după vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au citit, ca să zic așa, cu glas tare unul altuia. în același fel au citit și Instrucțiunile Direcției Regale de Protecție a Muncii pentru protecția împotriva accidentelor de muncă la utilizarea aruncătorului de flăcări. Tata stătea în picioare sub razele piezișe ale soarelui de după-amiază și ținea în mână broșurica, de parcă ar fi cântat un duet cu tonuri înalte. Apoi i-a urat noroc lui Pettersson. Mi-amintesc în mod sigur că era primăvara lui 1948. Dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
analitică de Gh. Ghibănescu. Revoluția, în ale cărei focuri și ecouri și-a conceput paharnicul darea de seamă, după ordinea alfabetului chirilic simplificat, înăbușise vocea sîngelui albastru. O recuperare, fie și pîndită, la tot pasul, de umori și de retezări piezișe de prestigiu, se cerea, pesemne, făcută. Și bine spune Ghibănescu, editorul, să zicem, acestei opere postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și, alături de el, toți ca
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este ea - se despărți de tulpină! Zăpăcita - de uscăciune va fi sufocată! Ca prăsada coaptă, mai piezișă ca vântul. Ce fidelă e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a dus ireversibil frumusețea, Pâlpâi, se scutură, apoi se scrumui. Patria noastră a pârjolit-o furtuna. Puiuțule, îți recunoști cuibul ce ți-a fost casă
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
de altfel, al lui Caraion) și Aurel Covaci, ambii completând lotul deținuților de la finele anilor '50. Deși recolta de literatură nouă, înaintat-agitatorică, era încă modestă în 1945, nu lipsesc poeziile dedicate genialului generalissim Stalin, "omul oțelit", care "nu cunoaște căile piezișe" și "nu poartă masca prefăcătoriei"12, cel care "Cu pași siguri ș...ț pășește pe toate drumurile/ Și toate drumurile îl duc către victorie"13. Registrul mesianic, atât de frecvent utilizat în discursul artistic sau publicistic al acelor ani, pentru
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
un matein. Unul de speță intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o procură, separat, „delicatesa" Cinci ani cu Belphegor, dar și Opere IIIîn întregul său, este că Radu Cosașu a fost, ani de zile, unul dintre cei mai bine structurați postmoderni ai noștri
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
BALONZAIDE/-i răspunde:/ — La polițiune, nene Dumitrache,/ (cu sentiment) la polițiune.") Îi mai apropie, pe Iaru și Bănulescu, încă ceva, structural mai adânc: lirismul ciudat, lipsit de melodramă și de finalitate numaidecât emoțională. Dacă înțeleg eu corect, despre această trăsătură, piezișă față de tradiția poeziei românești, vorbește și Bogdan-Alexandru Stănescu pe ultima copertă a antologiei de autor intitulate cum altfel decât Ce bine e să fii Daniel Bănulescu. La diferențele dintre ei e de prisos să mă refer acum. Acestea nu sunt
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
o nuanță ceva mai întunecoasă. Îi place să șofeze pe aceste străzi. Cel puțin în aprilie, dau pe-afară de-o energie inocentă. Patru tineri negri cu picioare lungi se-adună ciorchine în jurul unei biciclete, s-o repare. În razele piezișe ale amurgului, o fată hispanică iese din căsuța ei strâmtă, în pantofi de mătase cu toc cui și o rochie de seară de culoare liliachie, cu un brâu lat, purpuriu, petrecut în diagonală, și cu un trandafir mare de pânză
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
este mai tânărul Francesco Guardi (1712-1793) care pare să-și fi propus să dizolve viziunea lui Canaletto despre oraș devenită, pe măsura trecerii timpului, tot mai liniară și artificial teatrală. Sub penelul lui Guardi, lumina nu mai este strălucitoare ci piezișă, zidurile par să se disperseze în apă. Veneția capătă contururile unui alt mit, se transformă într-o imagine plutitoare, volatilă, a declinului și morții. Dincolo de turiștii adunând suveniruri există totdeauna un Gustav Aschenbach.
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
vremii și chiar cu înțelesul consacrat al democrației. S-au despărțit de congenerii "spiritualizați", activiști ai totalitarismului și colectivismului, dar înregistrând mari rezerve față de efectele spiritului și politicii "burgheze". Structural, ei, francofili, intră în categoria inteligențelor raționalist-afective... Trec peste interpretările piezișe, făcute de dragul zarvei, atât cât îl privește pe "ucenicul" Sebastian al "diavolului" Nae Ionescu (împinse până la suspectarea de... homosexualitate!), cât îl privește și pe "excentricul", "frivolul" autor al "demonicului" eseu Nu și, mai târziu, al Rinocerilor. Dezbaterile sunt dorite și
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
rigiditatea patriotard colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce nici nu-i mult, în definitiv. Să părăsim, totuși, anecdotica aceasta ready made. Pentru că, dincolo de vâna piezișă, polemică, arțăgoasă, irascibilă și subversivă, există la Eugen Negrici o enormă energie pozitivă. El nu-i numai un constrictor, ci în primul rând un constructor. Critica lui literară rezultă prin interferarea impulsurilor teoretice cu acelea amplu narative. Autorul Imanenței literaturii
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
către lumină, este un drum prin junglă, croit cu maceta, extenuant, care cere viclenia animalului de pradă, spirit de observație și șiretenia furișatului prin ierburile înalte. Malik are permanent o privire de animal hăituit, animal de pradă, o privire furișată, piezișă, mimând o falsă neatenție în timp ce mușchii sunt încordați pentru săritură, o privire care ocolește oamenii pentru a le cădea în spate. Contactul direct al privirii care se face cu intermitențe poate fi socotit o formă de agresivitate, fie o formă
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]