427 matches
-
Bisericii, de alinare, au nevoie de ajutor în momente grele. Episcopul, a mai spus liderul PDL, ar fi trebuit să aducă aminte cîte acte de caritate a făcut biserică pentru supușii ei în 2011 și l-aș fi ascultat cu pioșenie, a conchis Dan Bălășescu. Secretarul genral al PDL Olt, Dan Balasesccu, a taxat dur atitudinea Episcopului Slatinei și Romanatilor, PS Sebastian, care ar fi transformat slujba de pomenirea a eroilor căzuți la 22 decembrie, în discurs politic. Acesta aspus ,,Oameniii
PDL, în război cu Biserica Ortodoxă Română - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/46288_a_47613]
-
cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori va rămîne (poate nu în paguba creației literare, ci dimpotrivă) între „credință și tăgadă”? Remus Valeriu Giorgioni, Pe aleea cu incunabule, Timișoara, Ed. Marineasa, 2005, 92 p.
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
neuitării. Astăzi, amintirea e, în cel mai bun caz, pasivă, prăfuită, muzeală. Pentru a ne ușura conștiința, construim din abundență „locuri ale memoriei”: clădiri, statui, monumente, depozite de documente. Dar toate acestea sunt mai degrabă alibiuri ale indiferenței ce mimează pioșenia, și nu o asumare viguroasă a memoriei care, de altfel, ne-a produs.
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
El a fost șeful serviciilor secrete și este unul dintre inițiatorii legii cetățeniei. Și primarul de la Odorheiu Secuiesc a reacționat." Regret că politicul a intervenit în aducerea la bun sfârșit a ultimei dorințe a scriitorului Nyiro Jozsef, tensionând actul de pioșenie reclamat de funeralii. Sper că factorii politici nu vor mai interveni în procesiunea funerară, astfel scriitorul Nyiro Jozsef se va odihni în pace pe pământ secuiesc", a spus edilul.
Un oficial ungar atacă dur Guvernul Ponta în cazul horthyst-ului Nyiro Jozsef () [Corola-journal/Journalistic/58189_a_59514]
-
ridicăm motocicleta. M-am gândit, adeseori, de-a lungul anilor, și poate mai mult decât oricând, În această etapă din viață, la Întâlnirea mea cu marea artistă. Clipele petrecute În preajma Mariei Tănase sunt amintiri prețioase pe care le păstrez cu pioșenie În sufletul meu. și le consider un dar pe care această doamnă minunată l-a oferit unui tânăr care lucra pe șantier. (Fragment din cartea „Din viața unui om obișnuit.)
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
mirare și încântare, și pe care, citindu-le, avem senzația că le-am scris chiar noi, fiecare dintre noi și toți împreună. Bucuria participării solidare, a comuniunii de simțire și a înfrățirii în experiențe esențiale înfruntate cu bărbăție, dincolo de fățărnicii, pioșenii dulcege și orice conveniențe, ne inundă calm și statornic, binefăcător. E de ajuns să numim lucrurile care îi populează universul, devenit acum și al nostru, și pe care adeseori la strânge el însuși în mănunchiuri enunțiative, cum este bunăoară poemul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
al religiei în lumea actuală. În fond, oricine a fost, cred, câteva zile și nopți la Văratec a înțeles că formele de viață de aici sunt statornicite printr-o prelungire a satului românesc într-o matrice firească: solidaritatea nu exclude pioșenia, iar filantropia este parte componentă a duhovniciei, a adevăratei duhovnicii. Dar, cu certitudine, cea mai indubitabilă dovadă a înnoirii continue care înnobilează tradiția Văratecului pentru filantropie ne este dată de Căminul Social-Filantropic „Cuvioasa Nazaria” a cărui construcție a început în
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
imaginației porțile de acces spre adevăr. Nimic nu are importanță în sine, nimic nu-l atrage dacă nu iradiază o undă de mister. Sentimentele, gata să sfâșie carnea vie a amintirii, sunt cele ale dandy-ului, eleganța unui pas, galanteria, pioșenia, senzațiile amestecate, grotesc și tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de-al meu din Pitești sau Ploiești nu se deosebește întru nimic de animalul scăpat la troaca de lături? Cine are interesul să propage astfel de imagini ale declasării umane? Nu pretind, Doamne ferește, ca buletinele de știri să abunde în pioșenii și edulcorări ale realității. Dar a selecta din multitudinea de imagini ce pot ilustra evenimentele unei zile mai ales mizerabilismul și decăderea ființei umane e un atentat la însăși ideea de bun simț. Presa trăiește, bineînțeles, din senzațional și din
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
de soi, de ce-aș fi adoptat subterfugiile pe care le presupui tocmai în cazul unei persoane cu o prestație intelectuală - iartă-mi judecata de gust - modestă?! Chiar nu văd vreun motiv pentru care ar trebui să adopt poziția unei pioșenii smerite în fața a ceea ce tu denumești ,impetuozitatea Mihaelei", ,autoritatea sa spontană" și ,simțul leadership-ului". Când acești termeni - care trădează, desigur, predestinate calități democratice - își vor dovedi și valențele intelectuale, s-ar putea să-mi schimb și eu opinia. Până atunci
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
o parte ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc ține o sabie; cui îi mai trebuie? flăcăii aceștia abia o lăsaseră din mână când au venit să se odihnească aici - și tare și-ar fi dorit, dacă ar mai fi izbutit să se ridice, în locul sabiei o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență în acest mediu. * Conlucrarea dintre cele două „etaje“ ale creierului este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri murmurată într-o pioșenie și mai adâncă și mai profundă și mai curată, la care desigur, contribuie și absoluta curățenie, aproape sfântă a locului. îmi dau lacrimile gândindu-mă acasă, la cei care nu mai sunt printre noi, de aici sau de oriunde în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cai înhămați la o droșcă. aveam stații speciale unde ne opream, cum își marchează catolicii drumul calvarului, al nostru era frumos presărat cu molizi tineri, cu margarete și cărăbuși de mai. cînd am ajuns la ferigi m-a cuprins o pioșenie mare de tot că abia mă țineam să nu rîd - așa m-apucă pe mine în biserică, parcă lătra cățelul pămîntului sub crucea de piatră, rusul alb purta o cămașă albastră moale și caldă, m-am agățat de mîneca lui
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
s-a aplecat de la astfel de personaje numai descriindu-le. Tot respectul pentru actele lor de eroism, dar, milă, nu-i lăsați pe "performatorii lor" să se mai atingă de vreun scenariu! Nu că i-aș spăla blamul lui Stone. Pioșenia nu e o virtute în regie, iar marele ecran nu e vreun sanctuar dedicat eroilor neamului. Aici e loc de un paradox: pe de o parte, Stone preferă să-și filmeze eroii în plan - in extremis - apropiat. Pe de alta
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
-și filmeze eroii în plan - in extremis - apropiat. Pe de alta, îi tratează cu mănuși, atît de cu mănuși încît îi lasă să își asume niște personalități demne de pana hagiografilor - ceea ce firește că frizează limitele credibilității. Tocmai din atîta pioșenie, eroii lui n-au - se impune o expresie colocvială - "viață în ei". Efectul este, cînd mizezi totul pe astfel de personaje, o absență completă a tensiunii și a dramatismului. 11 septembrie degenerează pur și simplu în plictis, și chiar într-
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
întru totul previzibil în desfășurarea lui. Despre morți, numai de bine. Indiferent dacă decedatul a fost o somitate sau o mediocritate, un om excepțional ori o canalie, textul îndoliat va face vorbire despre marile lui merite și calități, trecând cu pioșenie sub tăcere altele. O lectură atentă și un comentariu critic sunt mai de preț decât o înșiruire de cuvinte și imagini convenționale, intrate, cu timpul, în rutina omagială. Ceea ce m-a impresionat încă de la debutul editorial în scrisul lui Sorin
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
atunci solzii de pe ochi." Aceste texte, pe care le-am numit povestiri, acum, au fost, la vremea lor, scrise în cu totul alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae. La prima lectură mi s-a părut pioșenii de cimitir, cam zburdalnice pentru rostul lor imediat și de un egocentrism de-a dreptul deplasat. Țin minte că am și ricanat, odată, la moartea unei vechi celebrități culturale: ,Conu Alecu și-a găsit vocația: îmbălsămează morții cu umor." O
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
motanul" Mîțu, s-a ajuns la ultima găselniță: bannerele electorale printre crucile răposaților în cimitir. Candidații ARD din Prahova se pare că încearcă toate mijloacele pentru a câștiga câteva voturi. Dacă fostul președinte al Camerei Deputaților, Roberta Anastase, încearcă metoda pioșeniei pe la biserici, doi colegi de partid ai domniei sale au găsit alt mod de a face propaganda electorală pentru colegiile unde candidează: afișarea bennerului în cimitir, printre crucile răposaților. Jurnalul Național scrie că echipa de campanie a candidaților ARD pentru colegiul
Candidații ARD printre morminte în campania electorală () [Corola-journal/Journalistic/40954_a_42279]
-
Deputatul Mădălin Voicu, invitat, marți seară, la emisiunea "Agentul VIP" de la Antena 2, a lansat un atac vehement la adresa practicilor Bisericii Ortodoxe Române, a clerului ortodox, precum și a Patriarhului Daniel. "Înainte credința, Dumnezeu, clerul, fermentul ortodox avea o chestie, o pioșenie, era o treabă serioasă, cu mult mai aproape de ceea ce numim noi credință. Acum e bisnițărie. Nu mai e cum a fost. Și de la cap se împute peștele. Nu mai sunt popii cu puterea de a te convinge, de a te
Mădălin Voicu se revoltă: Preoţii sunt nişte derbedei, cu Daniel în frunte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39376_a_40701]
-
demnitate. O altă latură a vieții de astăzi, deloc neglijabilă și amintită de poetă ca un mesaj dureros este duplicitatea multora dintre semenii noștri, care lovesc ”aproapele, târându-l în noroi”. ÎNVĂȚĂM să prețuim valorile neamului românesc, trecându-le, cu pioșenie, în ”Neuitare”. Capitolul este închinat lui Eminescu, martir al neamului românesc, care a rămas ”demn în fața morții”, precum ciobănașul mioritic. ÎNVĂȚĂM să gustăm umorul, care, uneori, este sarea vieții, pentru că ” Puțin umor... nu strică”. În acest ultim capitol, găsim câteva
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
lui Crainic poezia: “Bucovinene, nu te juca. Versurile tale sună bine, mergi pe acest drum și vei realiza lucruri frumoase”. Dumitru Oniga a luat suspinul Zorilor din cutele portului popular prefăcându-l în curcubeu de metanie, convertindu-l apoi în pioșenia psalmului. Când gându-i deschide miezul de noapte, șoapta-i pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în Ghetsimani măslinii, /să-ți sărutăm și rănile și spinii, /de patimile Tale luminați
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
fructe și tablete de ciocolată, l-a sărutat pe nepotul ei, Marele Voievod de Alba Iulia”, își amintește el de acele clipe care-i reapar mereu în memorie în Ajun de Crăciun... Tânărul prinț moștenitor adora frumusețile patriei, admira cu pioșenie vestigiile culturii noastre, bunăoară opera brâncușiană de la complexul din Târgu Jiu, trecutul istoric al neamului la Sarmisegetuza, locuri vizitate cu ocazia excursiilor de sinteză. Răsfoiesc alte file din jurnalul păstrat de distinsul meu interlocutor, în care a reținut un moment
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
de martiriul a 12 eroi anticomuniști. În anii care au urmat, arestările au continuat fără încetare. Ceilalți au continuat lupta până la ultima picătură de sânge sau au sfârșit în temnițele comuniste... Anchete și teroare securistă Mănăstirea este un lăcaș de pioșenie în care se calcă cu umilință și smerenie, dar ceea ce s-a întâmplat 10 ani mai târziu, în noaptea de 22 aprilie 1959, este în total dezacord cu această percepție. În modesta chilie a maicii Patricia, stareță la acea vreme
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
unicat și cele mai de seamă publicații din importante momente ale istoriei. Astfel, Ion Brădeanu a devenit unul dintre cei mai cunoscuți colecționari de carte rară, de mărturii despre epoci, oameni, fapte și evenimente, pe care le-a așezat cu pioșenie în rafturile bibliotecii sale. A pornit marea aventură de la principiul că adevăratele valori creează istoria, culegând un noian de clipe ce au dăinuit vremurilor. Cugetarea lui Jean-Jaques Rousseau, conform căreia valoarea poate îmbina toate formele, ea putând fi sau generoasă
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]