120 matches
-
ciudată! Numai privind khavourma aia oribilă i se strângea stomacul ghem. De acum Înainte avea să gătească ce voia ea. Avea să gătească feluri de mâncare cu adevărat specifice Kentucky-ului pentru fetița ei! Preț de o clipă interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură În sinea ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
L-a ridicat și s-a strâmbat la ecranul minuscul. Număr privat. Putea fi oricine. Putea fi chiar și Matt Hassinger, care o suna să-i trântească o scuză ciudată și să contramandeze cina din seara aia. Armanoush a rămas pironită În loc, ținând Încurcată telefonul În mână. Când a sunat a patra oară, a răspuns, sperând să nu fie maică-sa. Ea era. — Se poartă frumos cu tine, scumpo? a fost prima Întrebare pe care i-a pus-o. — Da, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și eu, ca să ies din impas, rețeta unor autori de succes: puțină aventură, puțin suspans, puțină culoare locală; în plus, să le dai celor care te ascultă ceea ce le lipsește, ceea ce n-au trăit. Asta îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și din când în când obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
țiganii aurari. Răstignitul avea o expresivitate remarcabilă. Țiganca mi-a spus că-mi va dezvălui viitorul de pe crucifix, dar că trebuie să plătesc că altfel ele pierd darul ghicitului. De fapt, numai cea vârstnică vorbea, cea tânără tăcea, având ochii pironiți pe mine. Îmi dădeam seama că mi se Întâmplă ceva absurd, dar nu aveam puterea să mă opun. Le-am explicat că nu am bani, dar ele nici nu voiau bani, voiau să aleagă ceva din rucsacul meu. Le-am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit pe scaun. Georgeta și generalul conduse pe Felix pe strada pustie, ținîndu-l fiecare de un braț și silindu-se, într-un chip care în altă împrejurare ar fi fost comic, să-l învioreze. Generalul părea afectat: - Fetița mea, dar tânărul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâine un proces. Să-mi dai cheia de la casă, Olimpio. Și astfel Stănică plecă, spre mulțumirea Aglaei, căreia i se părea că prea scotocește multe pe cont propriu. Otilia se ascunse în odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o ușoară umiditate în ochii care nu puteau plânge, și Felix n-o putea scoate din muțenia ei. Aglae ocupă casa, militărește. În loc să îngrijească de mort, ordonă tuturor să nu spuie încă nimănui de cele întîmplate și puse pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carnetul. Ar putea fi imaginea din oglindă, spuse bătrânul pe neașteptate. Numai că un chip și imaginea lui în oglindă sunt simultane. Imaginează-ți cum ar fi o oglindă cu ținere de minte. Tu pleci, dar imaginea din oglindă rămâne pironită locului. Te reîntorci și o găsești tot acolo. Memoria e o oglindă în care ți-e teamă să te privești, pentru că, de fapt, ea e cea care te privește pe tine. Să te întorci cu spatele nu folosește la nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi imaginare, dar o făcu atât de bine încât te întrebai dacă nu cumva lumea e mai înțesată de lucruri și de ființe decât se poate desluși cu privirea. Bunelu rămase pironit locului, ridicându-și mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire deplină din partea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
săi caute lui râcă și să-l taie așa ca pe un pui de găină, nici patru, cinci la un loc, i-ar fi mâncat fripți, nu alta, ehei, grozav bărbat a fost”. Lăscărică tăcu, tăcură și ceilalți cu ochii pironiți undeva, poate vedeau pe un fost mare boxer sau luptător profesionist căruia cel mort acum, îi cătase pricină. Crăcană își aminti într-o fracțiune de secundă de omul mare și roșu care îi stătuse în față împroșcându-l cu gura
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să-ți dea atenție, să-și schimbe poziția, să se uite spre tine. Nimic din toate acestea din partea celor doi indieni îmbrăcați în costume tradiționale, pironiți unul lîngă altul pe canapea. Ce-i de făcut atunci cînd gesturile reflexe nu mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să-ți dea atenție, să-și schimbe poziția, să se uite spre tine. Nimic din toate acestea din partea celor doi indieni îmbrăcați în costume tradiționale, pironiți unul lîngă altul pe canapea. Ce-i de făcut atunci cînd gesturile reflexe nu mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu barbatu' ei bețâv! răspundea răcanul cu ochii pironiți aiurea, poate cu gândul acasă. - Da' tata mai are vițălul acela balțat, na, că acum o fi ditamai boul!? îl mai întrebă gradatul înfruptându-se lacom dintr-un pui de gâscă fript. - O murit ast-vară, nu-ș ce-o avut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuit să fie sacrificate pentru realizarea scopurilor politice. Spătarul își întipărise zâmbetul pe față, lăsându-și gândurile să alerge. Simțea cum privirile tuturor celor adunați alunecă peste chipul lui și se opresc pe fața calmă a lui Constantin Brâncoveanu, rămânând pironite pe ea, ca într-un extaz. Va avea grijă să afle și Mavrocordat despre aceasta. În fond, cine se crede acest domn? A fost o anumită împrejurare când a răposat Șerban Vodă, dar de atunci au trecut aproape cincisprezece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce alți câțiva încercau să ridice piatra spre a i-o pune din nou pe cap. Aplecat peste el, d'Arrast îi ștergea cu palma umărul mânjit de sânge și de praf, în timp ce omul, cu fața lipită de pământ, gâfâia pironit locului, surd la cele ce se petreceau în jurul lui. La fiecare răsuflare căsca gura cu lăcomie, ca și cum atunci ar fi tras aer în piept pentru ultima oară. D'Arrast îl apucă strâns de brațe și-l ridică așa cum ai ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să primească, fără să privească și către nevoile celuilalt. Daa, eu am înțeles perfect... (făcu o pauză) dar aș veni altădată pentru cealaltă problemă a evoluției spirituale. O.K., apoi către fată: Tu ce problemă spuneai că ai? Fata rămăsese pironită, absorbită în fotoliu, părea blocată, absentă, nici nu reacționă. Psihologa o lăsase așa cât a simțit ea nevoia să stea. Era clar că ea era colega de care vorbea Noel. După câteva minute bune, fata întrebă: Persoana de care a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din gâtlej și să scuipe sputa care o sufoca, să-și șteargă buzele ude și fierbinți; n-a mai fost în stare de altă mișcare, nici cât să întindă mâna până la soneria de la marginea patului, să cheme o soră. Rămăsese pironită locului de o sfâșiere lăuntrică ce părea să nu se mai sfârșească și care mai părea să fie și ultima. „Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ani, ci mult mai mult, continua să fie drept și subțire, dar îi atârnau pieile, nu mai avea putere, îi tremurau cumplit mâinile, devenise arțăgos, mofturos, cu obositoare tabieturi. Mi-era milă de el, mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea la ea, ci aiurea, sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările. Și nu mă interesează nici justificările tale din momentul de față. Sper să nu se mai Întâmple niciodată așa ceva, ai Înțeles? Asta-i tot. Și a Închis. Am rămas pironită locului preț de vreo cinci minute Întregi, cu telefonul, În care se auzea tonul, lipit de ureche. Mintea mea se Învârtea nebunește, doldora de Întrebări. Era oare posibil să o omor? m-am Întrebat eu, luând În cosiderare și probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda a reapărut lângă mine și, de data asta, ochii ei aveau destul spațiu ca să Îmi analizeze Întreg corpul. Poate părea imposibil, dar am simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e pus în situația de a-și reevalua existența. Plecarea lui Astrid „atrage“ însă reîntoarcerea în memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel că din poveste sunt decupate chipurile care nu au legătură cu istoria și privirea rămâne pironită, pe rând, asupra unei singure trăiri. Piesele de puzzle formează, subiectiv, întregul unei memorii afective. Imaginile se suprapun încet, filigranat, obsesiv, dar delicat și rezultatul e uimirea cu care, printre povești, bărbatul descoperă alegerile care i-au modelat viața. De la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]