177 matches
-
o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva mai pirpiriu, iar azi mă uit la el și văd ditamai găliganul...“ Femeia fusese Într-adevăr plăcut surprinsă de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul găligan fu primul care-i veni pe limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i cu asta ? După felul în care-l tratau ceilalți copii din clasă, după felul în care-l ostracizau, oare putea cineva să-l condamne pe Danny că-și inventase un prieten cumsecade ? Copilul ei nu era nebun. Era cam pirpiriu pentru vârsta lui, avea cap pentru matematică, dar nu și mușchi de atlet. Danny era un jucător, iar potențialul lui era o operație matematică foarte complexă, care se afla încă în plină desfășurare în mintea lui. Starea asta a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întregii curți, vrând parcă să atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe Listarius, care tăia niște praz, să ridice capul. Dădu fuga la fereastră, urmat de Lucilius, al doilea ajutor de bucătar, un tip pirpiriu care se lăuda că gătise pentru însuși Nero. Listarius trase perdeaua și privi afară. — Cine sunt? Se uita la soldații care descălecau, unii dintre ei cu ajutorul gărzilor lui Vitellius. Lucilius își împinse înainte nasul ascuțit. — Îl vezi pe cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc doar să-mi revin. Paharul mare, cu o porție dublă sau triplă de votcă, îmi dădea speranțe. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu tortul de frișcă în mână, până la masă, să-l așeze, Veturia să taie prima felie și eu, înfigându-mi lingurița în prăjitură, să revin acolo de aici, de la masa de lectură a Bibliotecii, din dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lege sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul, știu aceasta acum, când Luminarea mă binecuvântează, a rămas undeva în hău de timp, în acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca Veturia să taie dolofana felie de tort și el, puțin absent, să-și înfigă lingurița și să se lase dus de plăcerea siropoasei prăjituri. Urmărește poate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și înaintarea, ducându-se spre bucătărie. Va asculta cum orbul discută ceva cu o femeie, poate chiar cu Veturia sau cu ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
strâns totuși fel și fel de hârtii cu însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să facem câte una, zice Pârvu și apucă fierbătorul electric. Albu Îi dă peste mână și strigă cât poate de tare pentru a fi auzit de pe culoar prin ușa Închisă a camerei: — Planton! Imediat ce se Înfățișează În ușă un băiețel pirpiriu, blond și cu ochii verzi, Albu continuă pe același ton răstit pe care a strigat: — Du-te la camera nouă și cheamă-l pe Umit să ne facă o cafea. După asta râde și-i explică lui Pârvu: — Avem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu cumva să-i scape scrum pe covorul nou-nouț din camera de zi. Dr. Saul Lesnick, psihiatru și vechi informator al FBI, stătea cât mai departe posibil de Vânătorul Roșiilor, rămânând totuși în aceeași încăpere. Era un bătrân micuț și pirpiriu, cu niște ochi albaștri, strălucitori, și o tuse pe care o alimenta cu țigări europene foarte tari. Avea acea alură specifică captivilor de pretutindeni, disprețuind prezența celor care l-au capturat - deși circula și supoziția că își oferise serviciile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aproape fără interpunctuație. Nu, domnule, își revine examinatorul bătrân, care avusese prima pornire să se ferească cu scaun cu tot din ușă când aceasta s-a deschis în spatele lui. Dar pe cine căutați? Lavric se numește, așa, un băiat mai pirpiriu... EXCELENT! cică ar fi exclamat bătrânul, strângând cu degete nervoase biletele de examen. Eu toată tevatura o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aștepte și apoi să apar la ușă gâfâind și roșie la față... Jake îmi pare mai mare, aici, la mine în casă. Întotdeauna bărbații par așa. Când ești pe terenul tău, obișnuită cu propriile tale dimensiuni, orice bărbat, oricât de pirpiriu, apare considerabil mai „consistent“. E în stare să umple un fotoliu și își lasă pantofii enormi și urâți pe unde apucă (aceștia arată rezonabil în timp ce sunt purtați, dar sunt cumplit de urâți când îi scoți din picioare, pe când ai femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o față uleioasă. — Fii atent, vezi pantalonii ăștia de pe mine...? Acum Închide ochii! Răcanul se execută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a doua oară: Gosseyn îl lovi de trei ori în maxilar și-i prinse corpul inert în momentul prăbușirii. În grabă, îl cără pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit cu ea pantofii de bizon apoi i-a aruncat-o în cap, ceilalți râdeau. Constantin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a doua oară: Gosseyn îl lovi de trei ori în maxilar și-i prinse corpul inert în momentul prăbușirii. În grabă, îl cără pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva parte dintr-o asociație de femei, sau ceva de-alde astea? Vino-ți în fire. Sergentul privi cercetător trupul pirpiriu care tremura în urma unei tuse periculoase. Nu dorea să fie responsabil de moartea cuiva. Era mai bine să-i fixeze lui Mancuso o perioadă de încercare și apoi să-l arunce afară din poliție. Foarte bine! Nu te mai duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]