1,034 matches
-
apare ca omul care n-a plecat niciodată de acasă. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invită ospitalier să citim în Cartea Sfântă, în transcendent, între zidurile celor două biserici, trăind clipe de bucurie, înseninare și lumină. Citește bucoavnele din pisanii, vorbește despre tablourile votive, se uimește în fața ferecăturilor cărților bisericești, face considerații asupra iconarilor și a arhitecturii ecleziaste, trăind alături de oamenii țintați în frunte (Grigore Ilisei) Cartea regenerării prin credință. Bisericile tezaurizează frumuseți fără frontiere din vremuri voievodale, din spații
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
în Moldova, apare închis. În plan trilobat, construcția se înscrie în trăsăturile epocii, cu ocnițe din arcaturi și arcade oarbe, pilaștri și ferestre dreptunghiulare gotice. Din pridvor se trece în pronaos printr-o ușă masivă având la partea superioară o pisanie în care se menționează lucrările de reconstrucție din timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. În camera mormintelor (gropniță), care primește lumină prin cele două ferestre existente în zidurile dinspre nord și sud, se află mormântul lui Ștefan cel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
găsească hrană spirituală în bisericuța din munte. S-au apropiat de Sfântul Antonie mulți ucenici care doreau să trăiască după rânduiala sa, unul dintre aceștia fiind Ieromonahul Nicolae din Teiuș, cel care a scris viața cuviosului și este trecut în pisania de pe biserica schitului. Pelerinii care doreau să primească ajutor de la Sfântul Antonie urcau până la bisericuța din stâncă. Erau impresionați de viața simplă, de nevoințele la care se supunea, de multe ori găsindu-l tăind copaci, stivuind bolovani sau plivind grădina
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
jalnică în care se afla. La cererea Episcopului Ilarion, Sfântul Antonie a refăcut biserica și chiliile schitului Iezer prin anii 1700 - 1705, folosind toți banii pe care îi câștigase din timpul când fusese negustor. Truda Sfântului Antonie este consemnată de pisania de pe peretele bisericii în care se arată: „Această Sfântă Biserică unde se prăznuiește Vovidenia făcutu-o dintru întâiu răposatul Mircea Voievod cu Doamna Chiajna la anul 1553 și prin trecerea vremurilor din necăutare s-au surpat, iar mai pe urmă
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
var, care i-au adus 2.500 de lei”. Piatra extrasă era vândută nu numai pe piața internă, ci și pe cea externă. În 1860, de pildă, s-au exportat din Moldova piatră, pietre de moară, de râșnițe, pietre pentru pisanii pe morminte, var etc. Din cele de mai sus rezultă că, exceptând sarea, petrolul și într-o oarecare măsură piatra, industria extractivă era foarte slab dezvoltată în Moldova, că unele dintre cele mai importante ramuri ale industriei extractive nici n-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
limba slavă prezentă în biserică, sub forma liturghiei, a trecut și în cancelaria statului medieval românesc. Slavona a fost limba oficială a statului timp de secole, iar în Transilvania, aflată sub stăpânire străină, slavona era limba în care se scriau pisaniile, inscripțiile, manuscrisele.32 NOTE 1. N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II. București, 1936, p. 38. 2. Maria Comșa, Slavii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 728-755; Istoria Românilor (tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 725-726. 3. Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
leacuri împotriva tuturor demonilor bolilor, „carte” care era săpată în piatră la poarta templului (cf. 28, p. 93). Probabil că tot la acest eveniment se referă un pasaj din Vechiul Testament, în care se spune că Iezechia „a sfărâmat stâlpii cu pisanii idolești” (II Regi, XVIII, 4). Gestul regelui iudeu nu a fost unul singular. El a „desființat închinarea de pe înălțimi” și a sfărâmat toate „Asherah”. Adică a dărâmat toți stâlpii de lemn simbolizând-o pe zeița Astarteea, zeiță cinstită de Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
privilegiul cunoașterii „înțelepciunii lui Dumnezeu”. Lexiconul Suidas (secolul al X-lea) relatează episodul sfărâmării „cărții de piatră” redactate de Solomon și se pare că tot la acest eveniment se referă un pasaj din Vechiul Testament. „Regele Iezechia a sfărâmat stâlpii cu pisanii idolești” și altarele „Așerah” la care se închina regele Solomon (II Regi, XVIII, 4). În Talmud, nu se mai vorbește de „sfărâmarea” Cărții lui Solomon, ci de „arderea” ei de către oamenii aceluiași rege Iezechia. Tot în această formă a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ștefan cel Mare, ar putea fi socotită drept „nelegitimă” [să precizăm că nu toți istoricii împărtășesc acest punct de vedere; Dan Cernovodeanu nu este deloc convins că Alexandru Lăpușneanu - cel care își va bate pe monede și va folosi în pisanii stima lui Ștefan cel Mare - să fi fost - chiar și ilegitim - fiul lui Bogdan al III-lea - căci canoanele Bisericii [54 Trulan], nevoită adesea a face investigații antropologice și eforturi spre a vedea pe unde treceau „liniile de înrudire” dintre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
năframa, ce va face carieră în costumul voievodal 269 - Radu și Mircea, fii ai lui Mircea Ciobanul; șirul este încheiat de Doamna Chiajna, cu straie de ceremonie și având fastuoase pandelocuri bizantine) și dă glas - într-o biserică pe care pisania din naos o arată a fi un „ex voto” pentru pomenirea sufletului său270 - unui program monarhic de păstrare și conservare a autorității domnești (deasupra capetelor lui Mircea Ciobanul, ale lui Petru cel Tânăr și al Doamnei Chiajna zboară, cu sulițe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și autoritatea de a o exercita (și de care uneori nu se despărțeau, în imagini, nici după ce aceștia nu mai erau în viață; tabloul votiv de la Schitul Ostrov îi cuprinde pe Neagoe Basarab, Doamna Despina Milița, Theodosie și Ruxandra, iar pisania - pusă în 1760, dar reproducând, verosimil, un text mai vechi - spune că „Această Sfântă biserică făcutu-o-au Io Neagoe Basarab și doamna Despina, luna iulie 30, văleat 7030 [1522]”, deși Voievodul se stinsese cu un an mai înainte), Doamnele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hangu, la biserica din Bozieni, la Biserica Sf. Maria din Ismail (refăcută de el), la Mănăstirea Probota 14 etc. Și mai lungă ar fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe succesorul necunoscut și-l transformă în destinatar, vorbindu-i „de dincolo de mormânt”: „Mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veche), lăcaș atât de greu încercat în 1509, în timpul lui Mihnea cel Rău, Constantin Brâncoveanu, mare logofăt pe atunci („carele dăspre tată trăgându-se dă(n) véchia dungă a Craioveștilorŭ, carii și Băsărăbești să chiamă...”), își declară participarea, într-o pisanie fixată pe peretele clopotniței („multe au înfrumusețat și den nou au făcut la această dumnezăiască și sfântă casă în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pisanie fixată pe peretele clopotniței („multe au înfrumusețat și den nou au făcut la această dumnezăiască și sfântă casă în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea de pe peretele de apus al pronaosului bisericii mari: „[...] să se zugrăvească și să se pue aici, cum să vede într-această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava, întâi, cea necuprinsă și neschimbată în véci, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Morți: Constantin v(o)iv (o)d, Marica d(oa)mna, Mathei v(o)iv(o)d, Elena d(oa)mna, Papa, Stanca, Preda, Păuna...”69. Femeile - soții, fiice - sunt prezente, cum se vede, în pomelnice, după cum figurează și în pisanii (când ctitorii erau soții lor Domnii, și în tablourile votive. Zidind „beserecucea” bolniței de la Hurezi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, își evocă demnitatea (nu doar socială) - „luminata do(a)mnă preînălțat soțul său, Io
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după moarte, după șase și după nouă luni și la încheierea unui an) era și cea de continuare și desăvârșire a programelor de obținere a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necesară - și paternitatea asupra inscripțiilor funerare. Supuse unui „protocol” deja constituit, aceste texte ce rețineau părți din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul Spătarul, părăsind lumea cea trecătoare în floarea vârstii, ș-au ales partea veciuitoare; pre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în mână. Dacă presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu totul impresionantă: „Să vă fie știute războaiele ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la București], al 17-lea la orașul Slatina, al 18-lea [la cetatea București] cu Vladislav Voievod, al 19-lea [la satul Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până la gradul IV (ulterior, această limită va fi împinsă până la a VII-a, chiar a VIII-a „spiță”233), imputația, indiscutabilă, ar putea găsi o dispensă în faptul că atât Petru Rareș, cât și Alexandru Lăpușneanu (care își așeza în pisanii și punea să se bată pe monede heurbul lui Ștefan cel Mare) erau copii naturali. „A treia nuntă” a scăpat-o de la moarte într-un număr al revistei „Magazin Istoric” (XXIX, nr. 7 [340], iulie 1995), Maria Magdalena Székely, eminentă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al artei primitive, deși deloc rudimentare, eroice și monumentale, dar fără emfază, cu care a știut să învie trecutul. Clasicitatea lui constă, în fond, în măreția naturală și aproape impersonală cu care spune totul, în stilul solemn și concis de pisanie. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Domnii Țării Moldovei și vieața lor, în Letopisițile Țării Moldovii, I, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1852, 93-209; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
dar te razimi pe dânsa ca pe stâncă. / O port pe pretutindeni, o simt întotdeauna / și mă închin minunii ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele din urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]