418 matches
-
lui Galileo, Vincenzo Galilei, muzician, făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă, înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. Aceste observații se încadrau în contextul tradiției pitagoreice a muzicii, bine cunoscută de fabricanții de instrumente, și care includeau și faptul că împărțirea unei coarde într-un număr întreg produce o scară armonică. Puțină matematică legase de multă vreme muzica de fizică, iar tânărul Galileo a văzut cum
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
aproximație de 1 la 10.000 (!). Egiptenii au acordat atenție acelor volume care le erau mai folositoare: piramidă, trunchiul de piramidă și cilindrul. V=h/3(a pătrat +ab+ b la pătrat). Babilonienii aveau tăblițe pur aritmetice referitoare la numerele pitagoreice. Pe celebra tăbliță de lut ars Plimpton 322 se află scrise cu litere cuneiforme un tabel de numere care s-au dovedit a fi o listă de triplete de numere pitagoreice. Un alt text presupune cunoscută relația pitagoreică între latura
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
pătrat). Babilonienii aveau tăblițe pur aritmetice referitoare la numerele pitagoreice. Pe celebra tăbliță de lut ars Plimpton 322 se află scrise cu litere cuneiforme un tabel de numere care s-au dovedit a fi o listă de triplete de numere pitagoreice. Un alt text presupune cunoscută relația pitagoreică între latura și diagonala unui pătrat. Există numeroase probleme geometrico-algebrice care utilizează curent relația lui Pitagora. Multe texte arată că babilonienii cunoșteau proprietatea pătratului ipotenuzei de a fi egal cu suma pătratelor celorlalte
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
la numerele pitagoreice. Pe celebra tăbliță de lut ars Plimpton 322 se află scrise cu litere cuneiforme un tabel de numere care s-au dovedit a fi o listă de triplete de numere pitagoreice. Un alt text presupune cunoscută relația pitagoreică între latura și diagonala unui pătrat. Există numeroase probleme geometrico-algebrice care utilizează curent relația lui Pitagora. Multe texte arată că babilonienii cunoșteau proprietatea pătratului ipotenuzei de a fi egal cu suma pătratelor celorlalte două laturi Deși de obicei operau cu
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
diferite, toate aceste locuri de devoțiune și de ardere a ofrandelor trebuia să ocupe aceeași suprafață. După unii autori, scrierile "Śulba Sūtras" ar conține cea mai veche formă scrisă a teoremei lui Pitagora. Aici găsim și câteva triplete de numere pitagoreice și de asemenea încercări de a efectua cuadratura cercului. Matematicianul Baudhayana, care a trăit cam acum 800 î.Hr. a calculat π cu câteva zecimale și a efectuat investigații în aceeași teoremă a lui Pitagora de mai târziu. O altă scriere
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar conține așa zisele "stele fixe". În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de mișcări ale pământului: în jurul axei ("rotație"), în jurul soarelui ("revoluție") și în raport cu planul eliptic, menținând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, deși lărgindu-i substanțial dimensiunea în raport cu universul ptolemaic, pentru
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
devenind elevul lui Porfir în Italia. Se spune că era mai puțin talentat decât maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării, încercând de asemenea să aducă completări asupra teoriei emanației. Proclus a fost cel mai sistematic dintre neoplatonicieni, supranumit „scolasticul neoplatonismului”. El a trăit în secolul al
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu cele religioase s-a lovit însă de contradicții și controverse alimentate de reticența implicită unui sistem religios care acceptă
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
ale tesalianului Teognet și pitagoricului Chercops), "sothria" (de Timokles sau de Persinos), "krathres" (Zopyros), "tronismoi mhtrooi kai Bakxika" (de Nichias Eleatul), "eis Aidoy katabasis" (de Herodicos din Perint), "peplos kai diktyon" (de Zopyros sau de Brontinos), "pysika" și un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată lui Heracles ar putea fi de dată mai veche și este atribuită unui poet influențat de orfism, adept al misterelor
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
preluate de bacanalele romane. Din această cauză și datorită caracterului inițiatic, orfismul a fost interzis împreună cu toate cultele orientale și cu misterele din Eleusis în anul 382 d. Hr. de către împăratul roman Teodosiu I. În filosofie, orfismul a influențat Școala pitagoreică și pe Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanță etică un loc central în gândirea sa. Platon preia însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
al pământului și al cerului înstelat; sunt însă sfârșit de sete și am să pier; dați-mi de aceea degrabă apă rece, din cea care curge din "Lacul amintirilor"". Asemenea instrucțiuni practice pentru viața de apoi se găsesc și la pitagoreici. În finalul "Republicii", Platon interpretează conform credințelor mai vechi această credință orfică: nu pentru a-și aminti, ci tocmai pentru a uita bea sufletul din așa-numitul "Râu al nepăsării" (Lethe). El trebuie totuși să aibă o anumită măsură, căci
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
toate rotite de zeițele destinului. Discipolul lui Platon Eudoxus din Knidos va fi cel care, păstrând viziunea platoniciană, va repune accentul pe perfecțiunea sferelor (sau cercurilor) pe care evoluează în mișcarea lor în jurul Pământului planetele, reluând o idee dragă sectei pitagoreice. Pentru Aristotel, un alt elev al lui Platon, Pământul se afla în centru, sferele pe care se rotesc planetele și Soarele sunt transparente (din cristal), solide și concentrice; acest sistem încă simplu nu putea explica mișcarea planetelor în toată complexitatea
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
iar Anaximene considera "aerul" ca fiind materia originară a tuturor lucrurilor. Spre sfârșitul aceluiași secol, centrul filosofiei se mută din partea estică a lumii grecești în cea vestică datorită lui Pitagora, care locuia într-o colonie grecească din sudul Italiei. Filosofia pitagoreică face ca filosofia să dobîndească un caracter mai puțin fizic, mai matematic. Se naște o altă configurare a ideii de principiu decât ca substanță (apă, aer ca la milesieni), ideea principiului conceput ca formă, numărul sau relația dintre numere. Începând
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
unitatea imaginară. Definind un algoritm analog celui al lui Euclid, se poate arăta că întregii gaussieni au fiecare o factorizare unică, conform demonstrației de mai sus. Unicitatea factorizării este utilă în mai multe aplicații, cum ar fi calculul tuturor tripletelor pitagoreice sau demonstrația Primei teoreme a lui Fermat a sumei a două pătrate. În general, algoritmul lui Euclid este unul convenabil în asemenea aplicații, dar nu este indispensabil; de exemplu, teoremele pot fi adesea demonstrate prin alte metode. Algoritmul lui Euclid
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
principal. Din nou, reciproca nu este adevărată: nu orice astfel de domeniu este inel euclidian. Unicitatea factorizării în inelele euclidiene este utilă în mai multe aplicații. De exemplu, unicitatea factorizării întregilor gaussieni este convenabilă la calculul formulelor pentru toate tripletele pitagoreice și la demonstrarea teoremei lui Fermat privind suma a două pătrate. Unicitatea factorizării este și element cheie într-o tentativă de demonstrare a Ultimei teoreme a lui Fermat publicată în 1847 de Gabriel Lamé, același matematician care analizase eficiența algoritmului
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
1493-1541), părintele iatrochimiei. Acesta dă o nouă direcție alchimiei eliberând-o de ocultism și se îndreaptă spre experiment și observație științifică, mai ales pentru a înțelege corpul uman. Respinge tradițiile magice și gnostice, îndreptându-se spre filozofia ermetică, neoplatonică și pitagoreică. Susține că alchimia ar trebui să producă elemente compuse utile pentru omenire. Conform teoriei sale iatrochimice, corpul uman ar fi un sistem chimic în care elementele de bază - sulf, mercur, sare - joacă un rol primordial. Consideră ca boala este cauzată
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
asemenea, tratatul "Sphaericae" al lui Teodosiu din Bitinia este bazat pe lucrările lui Eudoxus. Arhimede ne-a lăsat unele relatări privind opera lui . S-a născut la Knidos, Asia Mică, într-o familie săracă. A studiat geometria ca discipol al pitagoreicului Archytas (cam prin 390 î.Hr.), iar Philistion din Sicilia i-a predat medicina. La 23 de ani merge la Atena în cadul grupării cirenaicilor de unde adoptă concepțiile acestora privind morala. În perioada lui Aegesilaos al II-lea al Spartei, Eudoxus
Eudoxus din Knidos () [Corola-website/Science/320276_a_321605]
-
BEMOL MI BEMOL LA BEMOL RE BEMOL SOL BEMOL 4096/2187 8192/6561 33768/19683 65536/59049 262144/177147 1048576/531441 RE DUBLU BEMOL Vom așeza acest material sonor în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obține astfel gamă netemperata pitagoreica, format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
33768/19683 65536/59049 262144/177147 1048576/531441 RE DUBLU BEMOL Vom așeza acest material sonor în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obține astfel gamă netemperata pitagoreica, format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea servește pentru acordajul instrumentelor cu coarde și arcuș. J.S. Bach - Clavecinul bine temperat - Intervalele mari și mărite formează grupa de interval expansive - Grupa intervalelor mici și micșorate formează grupa
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql"); 3. sufletul universal ("nafs"); 4
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
care își defineau obiectele de studiu atât la nivel cosmologic, cât și la nivel uman și spiritual. Devieri asemănătoare s-au făcut și cu psihologia, concepută ca "știința mentalului" bazată pe "măsurători", cu matematica, redusă la partea exoterică a matematicii pitagoreice. Pentru că în concepția tradițională știința era o ramură secundă a unei doctrine întemeiată pe metafizica pură, ea făcea parte din "știința sacră". Modernii au renunțat la această ierarhie, odată cu părăsirea "inițierii", a "intuiției intelectuale" ca o facultate de cunoaștere diferită
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
doar în scriitură, ci și în munca sa de cercetare. Phytolaca americana însăși i-a prilejuit ceva asemănător: a creat într-un ciclu de studii, Rumeynul, Hipericina și coloranții pentru industria alimentară. E convins că totul este legat de mirajul pitagoreic al numărului, idee căreia i-a rămas fidel până astăzi și care i-a inspirat creația literară. Cea din urmă a generat și conceptul logogeniei, regăsită în titlul volumului său „Oglinzile degeneratului solar, sau Logogenica abisului”, trimițând din nou la
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
aceasta se uitară cu mai multă atenție. Estimară comparativ traiectoria pe care ar fi urmat-o un corp care cădea de la mijlocul podului, respectiv de la sfârșitul lui. Scrutară stâncile ieșite În afară și aglomerația de pietre de sub ei. Aplicară geometria pitagoreică pentru a face aceste tragice calcule și, În urma depistării unor urme de sânge, determinară „locul“ exact, o bucată ascuțită de stâncă acoperită cu pete Întunecate de licheni ruginii. Wyatt concluzionă: —O lovitură și dup-aia nu mai știi nimic. Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
său, față de care are și avantajul lecturii unor lucrări științifice necesare în construirea modelului critic. De la G. Munteanu preia ideea "cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru perspectivele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]