120 matches
-
Nu intenționa să plece fără să fi epuizat toate posibilitățile sau, mai bine-zis, șansele pe care le avea la dispoziție. Cercetă repede conținutul biroului. Negăsind nimic, se instală pe scaunul comod și așteptă. Dar nu după multă vreme, cu un piuit, se declanșă inelul de alarmă. Îl răsuci mai întâi către o ușă, apoi către cealaltă. Reacția activă veni de la aceeași ușă prin care intrase ea cu cincisprezece minute mai devreme. Oricine va fi venit într-acolo se afla acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sută de inși. Cât despre telefonul acela... Nici măcar nu mi se pare semnificativ. Are o importanță pur formală. Înclin să cred că a fost o greșeală, o atingere, un mic accident de care bătrâna a știut să profite magistral luîndu-ne piuitul. Fleacuri! Ascultă, am citit acum câțiva ani o nuvelă. Nu rețin autorul. Toată istoria se concentrează în jurul unor pași. Urme lăsate în zăpadă, chiar la mijlocul străzii. Trei sau patru. ― Am citit-o și eu, surâse locotenentul. Capek... ― Povestea mi s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca o adâncitură. OK? Da, dar... —Nu-ți face griji în privința mea. Voi fi în spatele tău imediat ce ieși. Foarte jos, ai priceput? Am priceput. —OK. Uite-l. Uri începu să apese frâna. Maggie își scoase centura, ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta momentul potrivit. Uri se uită în oglinda retrovizoare, apoi intră brusc în spațiul liber și țipă: —Acum! Și să te ții jos! Maggie apucă mânerul portierei, îl împinse și sări ghemuită din mașină, poticnindu-se pe drumul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ferm decât al femelei, iar ciocul său mai mare și mai robust, că meningele cerebelului are o cută dublă, fără îndoială, pentru a suporta ciocul de ciocănit, în timp ce la femelă capul se cufundă în piept lăsându-i un cioculeț de piuit și meningele are o simplă cută, mai puțin complicată, ceea ce corespunde creierului feminin. Convin că studiosul nu se limitează la a contempla aceste figuri; el ia o hârtie, o pliază și investighează el însuși, ca la seminar sau în laboratorul
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă și de nerăbdare, imediat ce maestrul de ceremonii a dat semnalul, din prepeleacul În care sta, cu mândrie și la Înalt rang, elita cântăreților, În niște straie populare de-ți luau piuitul, și dotați cu niște instrumente lustruite, de parcă În acea clipă fuseseră luate de pe banda de fabricație. Mesenii se așezaseră, intercalați, absolvenți cu invitați, cadre didactice cu rude, amici, cunoscuți și necunoscuți. O regulă, doar, se respectase: anume, de o parte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La Marița la bordei, S-a ales, bules de ei... ciripi vioristul, lăsîndu-l pe Ciolan să se odihnească. Starostele a umplut țambalul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici să mă-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de țară încă din 1990 când noi am vrut să ieșim în lume cu oamenii noștri mari cu Enescu, Eminescu, Porumbescu și mulți alții dar țiganii care au ajuns chiar înaintea noastră în inima Europei ne-a luat pe loc piuitul la brandul de țară mâncând lebedele din parcurile Vienei. Deci am putea spune că mâncătorii de lebede au pus prima cărămidă la constituirea brandului de țară a României. Pe urmă acești țigani ajunși în mod oficial romi, au trudit din ce în ce mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
organizat, mecanizat, remunerat pe toate latitudinile globului. Pe lângă puiul de focă și de miel, ce poate fi mai înduioșător, mai inocent, mai adorabil decât un pui galben care tocmai a ieșit din găoace? Dimensiunea lui (încape în palmă), culoarea, puful, piuitul afectuos, agilitatea pe care o arată imediat după eclozare, toate converg în a-i asigura, măcar la început, un statut preferențial. Nenorocirea, în vremurile acestea de viteză și speculă, este că, abia venit pe lume, puiuțul este deja "pui", este
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Definește-ți credința! Și poate ne vom întîlni și mă vei sfida: în acele clipe, dușmănindu-ne, vom avea amândoi certitudinea permanenței noastre pe acest pământ. Și punct. A bătut cu palma în masă. A urmat o tăcere ca un piuit după o lovitură dată într-o nicovală. Dar eu n-am înțeles nimic din ceea ce îmi spusese, în loc de aceste cuvinte găunoase, nu putea să ridice un.deget și să mă pună în legătură cu unul din cei ce făceau Gândirea și să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în tine, alungă ceea ce era înainte ființa ta intimă și se instalează ea, femeia care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-am venit în fire și mă gândeam la ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă și de lungă durată, așa cum o păstrasem în amintire un an întreg. Sărutul și îmbrățișarea de ieri îmi apăreau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ea îi spusese că avea să se mărite cu el când își vedea visul cu ochii, când avea un cont sănătos de șapte cifre în bancă și când și-ar fi putut permite o nuntă care să le ia tuturor piuitul. El se amuzase și îi spusese că viața nu se rezuma doar la bani și nici căsnicia doar la nunți extravagante, iar ea fusese de acord cu el. Însă îi amintise în același timp că lucrurile acestea făceau viața mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ultimă soluție. — Să sperăm că nu vom suferi un nou atac. — Un nou atac... Urmă o lungă tăcere În care se gândiră la această eventualitate. Apoi ecranele cu plasmă gazoasă de pe consola Tinei clipiră și Încăperea se umplu de un piuit ușor. Avem un contact pe senzorii termici periferici, spuse Tina pe un ton neutru. — Unde? Întrebă Fletcher. — La nord. Se apropie. Iar pe monitor apăru: SOSESC. Stinseră atât luminile de interior, cât și pe cele de afară. Norman se strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
senzorul de la piept Începu să semnalizeze. Se uită În jos, spre senzor. Chiar și În Întuneric observă că devenise cenușiu. Își dădu seama imediat ce se Întâmplase: Beth Îi Închisese alimentarea cu aer. 05.35 ORE Stătea chircit În Întuneric, ascultând piuitul intermitent al senzorului și șuieratul aerului evacuat. Presiunea scădea cu repeziciune: urechile Îi păcăneau, ca Într-un avion care lua altitudine. „Fă ceva!“ se Îndemnă În gând, simțind un val de panică. Dar nu era nimic de făcut. Era blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth... O auzea prin radioul căștii, așa că n-o putea localiza după sunet. Dar nu putea risca să-și scoată casca. Nu acum. — Merit să mor, Norman. — Beth, termină! „Atențiune! Nouă minute și numărătoarea continuă.“ O nouă alarmă izbucni, un piuit intermitent care, cu fiecare secundă, devenea mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție! Cinci minute și numărătoarea continuă.“ Alarma avea acum un sunet ascuțit, cu un piuit insistent. Erau nevoiți să țipe ca să se poată auzi. — Harry, dă-mi-o... — Bine, uite, ia-o... — Na, c-am scăpat-o! — la-o acum... În sfârșit, Norman o apucă pe Beth de furtunul de aer, aproape de cască. Se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândit că le așeza să aibă toate aceeași căldură pe toate părțile. Și avea mare grijă să le acopere bine pe toate. Era foarte atentă. Nu a spart nici un ou. Într-o zi senină și caldă, s a auzit primul piuit. În două sau trei zile, cred că din fiecare ou a ieșit câte un pui. Cloșca avea grijă să arunce cojile de ouă. Probabil ca să nu se taie puișorii în ele, ori să nu se sufoce în cuib. Curând, ea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
geam: Derulîndu-se cu viteză, pereții aproape Întunecați ai tunelului, peste care se supraimprimă figura ziaristului. Se spune că dacă privești liniile continue ale zidurilor aflate la mică distanță de fereastra unei garnituri de tren În mers, faci epilepsie. Sonor: Un piuit prelung În difuzoare. Plan apropiat: Ziaristul Începe să exercite o presiune constantă asupra uneia dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Of, măiculiță! Are șaptesprezece ani. Mai are și o soră. Soră-sa-i o frumusețe, da-i mai puțin ca lumea mai sus de talie. Ce zici? Ai ceva de făcut diseară? — Diseară? zise Duncan. — Vrei să vii? Soru-sa-ți ia piuitul, pe bune. Ce gen Îți place? Cunosc o groază de fete. Mari, mici. Ți-aș putea aranja o trampă cît ai zice pește! Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o molie, și cât mă văzu aprinse lampa de pe birou și mi-o puse în ochi: De ce n-ai declarat, ticăloaso, că tatăl tău e un criminal de război?!..." Astfel mă izbi, fără nici-o introducere, crezând că o să-mi ia piuitul. "Tata nu e criminal de război", îi răspunsei cu un dispreț sec. "Daaa?! țipă molia isterică. Atunci de ce a fugit de-acasă?!" S-a despărțit de mama, răspunsei, vrea să divorțeze" (tot astfel răspunsesem și securiștilor când fusesem întrebate unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ferestrele pentru a se năpusti înăuntru, iar gospodinele se gândeau nu fără umor cum era mai bine: să spele sau să perie hainele? Russ Jorden ocoli câteva stânci și-și făcu loc printre crăpăturile pantei. Eforturile lui erau încurajate de piuitul regulat al localizatorului ― o muzică plăcută pentru el. Bipurile se amplificau pe măsură ce se apropiau de punctul de origine al perturbației electromagnetice, dar Russ nu voia să micșoreze volumul. Fiecare semnal era ca o melodie: clinchetul ariilor de înregistrări de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știe niciodată de unde apare dușmanul. Dacă sunt mai multe, înseamnă că sunt sute de ochi care pândesc dușmanul și sute de ciocuri sunt gata să înfrunte atacul. Care dintre păsări vede cea dintâi pe dușman, scoate îndată un țipăt, un piuit. La semnalul acesta, întregul stol se împrăștie, ca astfel să atace din mai multe părți dușmanul. În stol este o lege: ”Unul pentru toți și toți pentru unul.” Toamna târziu după căderea totală a frunzelor, pădurea pare moartă, nu se
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
scaun, teroristul este legat fedeleș. De frică făcuse în pantaloni. Ți-i frică, ai? Unde-i arma, nenorocitule, asasinule? Din cînd în cînd, teroristul era îndemnat cu ghionturi să răspundă la întrebări. 'mnezeii mă-ti de măcelar, ți-a pierit piuitul. Sigur e arab și nu știe românește. Ești român, mă? Este liftă străină, uite are părul negru ca smoala. Este arab. Bine mă musulmanule, nu te scoate Allah din mînele noastre decît mort. N-avem voie să-l omorîm. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]