299 matches
-
49, p. 58) footnote>”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 34, în Filocalia..., vol. XI, p. 57-58) „Întrebare: Spune-mi, Părinte, avem necredința în noi, sau dracii ne aduc la necredință? Răspunsul lui Ioan: Dracii ne aduc necredința din pizmă. Dar dacă o primim, ne face slujitori și părtași ai lor”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 84, în Filocalia..., vol. XI, p. 118) Roadele credinței „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este veșnica odihnă în Dumnezeu; și astfel sfârșitul nostru
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din câmpii!<br> <br> Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,<br> Româna națiune, ai voștri strănepoți,<br> Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,<br> "Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.<br> <br> Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate<br> Și oarba neunire la Milcov și Carpați!<br> Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,<br> Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!<br> <br> O mamă văduvită de la Mihai cel Mare<br> Pretinde de la
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
pentru minunăția acelor lucruri care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și asuprite vânzări și încă și alte slujbe le-au mărit și le-au ridicat foarte ca să-și îmbogățească casele lor, și încă multe alte obiceiuri rele au arătat, nesocotind oamenii din țară, străinînd oamenii țării de către Domnia Mea cu pizme și năpăști și arătând mare vrășmășie către toți oamenii țării. Dar oare descrierea nu se potrivește din cuvânt în cuvânt pentru zilele noastre? Făceau și adăogau obiceiuri rele? Asta fac și azi. De unde vin sărăcia și nevoile pe țăran astăzi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
franci într-o țară săracă, ca să-și îmbogățească casele lor? Cine-și votează pensii reversibile? Ei. Cine nesocotește pe oamenii vechi ai țării, punîndu-i pe o treaptă cu Carada? Tot ei. Cine au înstrăinat oamenii țării de cătră Domnia Sa cu pizme și năpaști, ca darea în judecată? Ei. Cine arată mare vrăjmășie cătră toți oamenii țării? Ei și iar ei. Dar nu spune Alexandri despre .................. hidoasa pocitură Ce-au semănat în țară invidie și ură? Ciudat lucru. Dar azi, de-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
biruitor smerit, în pace domn drept și bun, iar în viața sa în parte credincios adevărat". În fine iată ce spune necrologistul despre Ștefan pe când se afla țara în zile de pace: "Departe de curtea lui toată minciuna, zavistia legată, pizma ferecată, înșelăciumea izgonită, strâmbătatea împilată de tot: dreptatea împărățea pe scaun; și nu ea lui, ci el era supusul ei și șerbitoriu! De apuca armele, de ea se sfătuia; de judeca, pe dânsa o asculta; de cinstea, ei-i urma
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea, absolut natural, și a pășit alături de mine. — De ce? a întrebat ea, privindu-mă în ochi. Vocea ei avea un timbru obișnuit. Își lăsă capul puțin într-o parte și mă privi iar. În privirile ei nu se citea nici pizmă, nici șiretenie. De obicei, când privirile mele le întâlneau pe ale ei, mi le întorceam, zăpăcit. Atunci n-am simțit nici urmă de timiditate. Timp de șaizeci de secunde sau chiar mai bine, am privit-o țintă în ochi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de sus al Spitalului Municipal din Chicago și reflectam cum, dintre toți membrii familiei noastre, cu Bunică cu tot, Simon era de fapt singurul care reușise să nu ajungă spitalizat. Dar acuma nu mai aveam nici un motiv să-l pizmuiesc. Pizmă? Păi bine, credeam că îi dădusem clasă, căci mă căsătoream cu o femeie pe care o iubeam și prin urmare avansam pe unicul curs autentic al vieții. Îmi spuneam că fratele meu este genul de om care n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Se gâdilau la talpe,/ Lin clinchetind din salbe/ În roua clipei calpe... “ Restul e hardcore! Nu mă pot abține: „Ielele nu au chiloți./ Paianjenii, de prin borți,/ Li se uită-n în c... și-n p... ,/ Lacomi și cu mare pizmă!“. Constat că punctarea e de-a dreptul obscenă; n-ar trebui să ne speriem de vorbe... au savoare...) Să reiau... Evtușenko a recitat în draci, agresând publicul cu niște ochi de-o vioiciune incredibilă, ba chiar înhățând pe câte unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele douăzeci de capse și se forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dar când n-au avut cauzele bune dușmani? Cine izbește în noi dă cu noroi în steagul culturii române; cine ne înjură pentru că voim să luminăm poporul este nepretinul neamului nostru și cine strigă împotrivă cu gura spumegătoare de veninul pizmii este unealta intereselor josnice, un nefericit care-și teme pâinea.” I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
soare. Descoperim, analizănd vorbele Ecleziastului, chiar și concurența care e o premisă a progresului dar care în plan metafizic nu are relevanță, e deșertăciune: „am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
al ficțiunii pamfletare. Să urmărim așadar glisarea in crescendo dinspre referențial spre imaginar: "Domnul Iorga insultă Fundațiile, care așteaptă manuscrise, și insultă pe fiecare autor în parte, invidios pe meritele, mai mici sau mai mari, ale fiecăruia, înflăcărat de aceeași pizmă ca acum patruzeci de ani, treizeci și cinci de ani, treizeci de ani, douăzeci de ani, zece ani și ca în anul de față, împotriva penei altuia, a erudiției altuia, a talentului altuia. Rând pe rând, ura bolnavă a istoricului a insultat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de martor. Nu oricine poate devenimartor, reputația și credibilitatea celui desemnat pentru acest rol fac obiectul unei anchete. Aceasta cercetează dacă „iaste om de cinste“, relațiile pe care le avea cu împricinatul, „ca nu care cumvaș de priteșug sau de pizmă mărturisește“, calitatea socială. Un martor „sărac și prost“ cere luarea unormăsuri de precauție, deoarece se crede că un astfel de personaj are toate motivele să mintă, „poate ori pentru sfiială ori din neajungerea minții sau pentru vreo mituire să mărturiseas
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lege” -„ia, citește”. Dând ascultare glasului, Augustin a deschis la întâmplare Sfânta Scriptură la Romani 13, 13-14: „să umblăm cuviincios ca ziua; nu în ospețe și beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte”. Pasajul acesta i-a deschis ochii sufletului și i-a spulberat toate îndoielile și șovăielile prin tăria cu care exprimă mesajul adevăratei atitudini
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
teren slab, îngăduință, slăbiciune; Albaștrii - blăndețe, bunătate, discreție, dorința de a ierta; Verzi - curaj, constanță în hotărârile luate, capacitate fermă de a învinge obstacolele; Verzi-gălbui - viclenie, iezuism, periferie, gata de a se vinde și a vinde pe oricine, numai din pizmă; Căprui - “posesorul” este un spirit întreprinzător remarcabil, gata de acțiune reușită; Căprui cu nunanțe gălbui - arată talent debordant, dorință de afirmare; Negri - exprimă vicelnie, dar și tenacitate, orgoliu nemăsurat, până și în probleme insignifiante; Gri - ins ponderat, reținut în a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
locuri 56. Lucrarea atât de originală a lui Manetti a fost motivată, așa cum el însuși ne spune, de controversă iscata de propunerea reînnoirii numirii sale în post . El explică în Prefață că istoria această a fost scrisă în replică la "pizma (invidia)" colegilor săi florentini și la "versurile muierești și insipide" ale lui Soldino și "în apărarea adevărului (pro defensione tamen veritatis)"57. Tema majoră a acestei istorii era excepțională problemă a facționalismului din Pistoia și, în observațiile sale concluzive atunci cand
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
întocmai ca senzațiile, emoțiile, percepțiile, visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară a fenomenelor psihice materializate, zeii nu s-ar putea ocupa de oameni și nu și-ar putea manifesta furia, mânia, pizma, ei nu se pot răzbuna, structural, pe oameni, nu-i pot judeca, nu le pot trimite pe cap necazuri, suferințe, catastrofe. Nu e posibilă nicio legătură între eventuale divinități dotate cu puteri extraordinare și niște bieți oameni trudind pe ogoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
românească a nu mai puțin cunoscultelor „Învățături” ale lui Nicomah către fiul său Aristotel pe care Stagiritul le exprimă În Etica Nicomahică. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale caracterul polar al virtuților - pentru dragoste - păcatul pizmei, pentru Îndurare - nemilostivenia, pentru pace - Întristarea, pentru dreptate, strâmbătatea - ne recomandă practicarea binelui și respectarea legii morale. Cazania lui Varlaam și Psaltirea lui Dosoftei cuprind Învățături morale transmise pe un ton familiar, direct și cu pronunțat caracter educativ. Idei etice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
jagardea, libelulă, matracucă, papiță, taxatoare, teleleică, vrăbiuță Cocoașă = spinare, spate Cofetărie = closet, budă. Similar: umblătoare, vecinul Costică, tron, zero-zero Colțan = gardian. Similar: cuc, daraban Conducte penale = macaroane. Similar: misugei Coroi = frică. Similar: morcovi Dinte = ciudă. Similar: oftică, parapon, cui, boală, pizmă Drojdie de bere = spermă. Similar: sămînță, clei, zmac, măduvă, lapți, clăbuci, spuză, lipici, peltea, mehlem, scrobeală, brînză, albuș, muci, zeamă, mujdei, frișcă, polen, lăptișor de matcă, rod, zaț, lapte bătut Elefant = bogat. Similar: boier, bogasin, putred, cu osînză, gros la
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 60, în Filocalia
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind, fără cuviință și fără înfrânare. Căci suntem datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
confirmarea și explicația în replica imediată a fratelui Ioan, care face loc în discurs întotdeauna pildelor și rimei aferente din rostirea cuvântărilor religioase: "Zidurile despărțitoare sunt rău-sfătuitoare. În țarcul închis cu muruială se-aude numai mârâială; cei de dincolo de poartă, pizmă și necaz ne poartă, iar noi din chilii tânjim și unii pe alții ne bârfim"272. Nu numai coordonatele spațiale se modifică printr-o maximă deschidere, ci și cele temporale, statornicindu-se ca în respectiva mănăstire "să nu fie, nicăieri
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând Cartea apostolului, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: "Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit la Ambrozie, episcopul cunoscut de toată lumea
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]