167 matches
-
vreo biserică fără să intri ca să te rogi în ea sau să asculți cu evlavie Sfânta Slujbă. În slujba omului bogat, copilul, deși rob, se purta cu adevărat creștinește, dar, tocmai din această cauză, ceilalți robi îl urau și-l pizmuiau, scornind tot felul de minciuni pe seama lui. Într-o zi el a fost pârât pentru o faptă netrebnică, pe care ar fi săvârșit-o împotriva stăpânei sale. Stăpânul cel bogat, auzind, s-a mâniat, n-a cercetat amănunțit cum s-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
încăpățânare și răbdare neclintită din poziția de smerenie. Deci, îți dai seama că ești un nimic în fața superlativului și te încăpățânezi să devii una cu el. Opusul dragostei este mândria care vrea să detroneze fără scrupule superlativul pe care-l pizmuiește. Mândria este culmea tuturor răutăților din care au izvorât toate relele pe pământ. Acum limpezimea gândului este desăvârșită, depășește viteza de acumulare și de rezultat al oricărui calculator. Acum, prima jumătate de foaie din Sfânta Scriptură (care este cel mai
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
Mărturisitorul (Capete despre dragoste), pe care Îl vom tălmăci apoi din perspectiva unor reprezentări sau experiențe mai mult sau mai puțin personale. Iată cum apare acest gând, tradus cu neasemuită inspirație de Dumitru Stăniloae: Dragostea zidește prin aceea că nu pizmuiește și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tălmăci apoi din perspectiva unor reprezentări sau experiențe mai mult sau mai puțin personale. Iată cum apare acest gând, tradus cu neasemuită inspirație de Dumitru Stăniloae: Dragostea zidește prin aceea că nu pizmuiește și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească, neștiința. Astfel face mintea fără trufie și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care de multe ori se ascunde, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cuvântul). Personalitatea lui nu a fost nici ea totdeauna înțeleasă. Atitudinile tranșante, de mare sinceritate, specifice lui Chipail, au provocat șocuri care nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat de cei care îl cunoșteau, a avut adversari care i-au pizmuit prezența. Gloria a cunoscut-o mai târziu. Adevărul este că marele chirurg a trăit într-o epocă nepotrivită cu structura sa lăuntrică; într-o epocă de suveranitate a mediocrității, el nu-și putea găsi refugiu decât în sala de operație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trezoreriei sume considerabile, profituri realizate din variațiile de valoare ale monedei etc. În 1307, Filip îl însărcinează pe Nogaret să-i aresteze și să-i judece pe Templieri, cărora li se impută crime de necrezut, dar regele, de fapt, le pizmuie enormele bogății. Anumiți frați, mărturisind sub tortură sau în fața amenințării cu arderea pe rug (54 sînt arși de vii în 1310, prin-tre care și Marele Maestru, Jacques de Molay), Filip obține de la Papa Clement V suprimarea ordinului căruia îi confiscă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce-i întreține viața. De aceea Mișcarea Legionară va rămâne etern în istorie, cât timp are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci peste micile frecușuri sau asperități, care apar și în viața noastră de celulă, aici, în blestemata Cazimcă, la „tun”, sau la „Talpa Iadului”, dragostea plutește ca un fluid
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mi-am însușit de bună voie misiunea: Învață și exersează iubirea! Și, pentru a-mi înțelege și mai bine rostul, am fost binecuvântat primind Realizarea Sinelui. Pot iubi chiar și pe cei ce-mi fac rău? Pe cei ce mă pizmuiesc? Pe cei ipocriți, mincinoși și corupți pentru care simt impulsul de a-i urî? Oare, chiar aceasta să aștepte Dumnezeu de la mine? Sau de la noi? Și, cum să-mi manifest iubirea față de aceștia, astfel încât ea să nu se irosească? Tocmai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Ducelui Îi rămăseseră necunoscute toate acestea. Îl prețuia pe cavalerul Eglord și până atunci Închisese ochii ori de câte ori venea vorba despre cruzimile și grozăviile care se petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ajuns pentru a se alia cu adversarii familiei princiare, cu toți cei care abia așteptau să se răfuiască cu membrii ei și să ajungă la ziua judecății. și nu se putea spune că erau puțini! Toți cei care-și pizmuiau stăpânii pentru bogăția și puterea lor, pentru cum Își extinseseră mereu autoritatea În această parte a lumii, pentru luxul În care trăiau, castelul de pe Schlossberg fiind recunoscut ca cea mai frumoasă construcție romanică a vremii, toți oportuniștii care, În goana
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apostol Petru, la a cărui mânăstire se fac zi și noapte rugăciuni pentru stirpea noastră, nu i-au ajutat. și toți nobilii de dincolo de Rin! Cei care ne sunt devotați nu sunt mai numeroși decât degetele unei mâi ni. Ne pizmuiesc pentru puterea și bogăția noastră, pentru tot ce avem. și pentru căsătoria ta cu Clémence de Burgundia, care te va face stăpân și acolo. Le e de nesu portat gândul că ne vom Întinde autoritatea și asupra bur gunzilor. Ne-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pușca de vânătoare a bătrânului său tată. Esplicându-se însă mai bine în urmă, glumețul său frate i-a trimis un desemn reprezentând doi morcovi degerați și întrulocați sub o coroană de patlagele.“ (Generalul Coletti la 1835) Fratele rămas la vatră pizmuia, pesemne, norocul celui plecat la Paris, unde și alții, în vremea aceea, învățau cu fervoare alfabetul artei heraldice: Cea de gintilom deviză știi acum a combina Și pe viziera voastră câte creste a săpa? Știi ce însemnează: nouă, șeapte, șase
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui, făcând-o tristă. Alt minteri rău și din fire și din calcul, trădător și ingrat, meșter preapriceput în a ticlui cele mai mari mârșăvii, atât de nerușinat încât, atunci când îl prindeai asupra faptului, ți se făcea frică; dorind tot, pizmuind tot, și râvnind la toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a îndrăznit să nu se mai rețină, în ce măsură era interesat, stricat, inconsecvent, ignorant în toate treburile, mereu pătimaș, nestăpânit, hulitor și nebun, și în ce măsură a disprețuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1924-26) și noi copii le cântam toată ziua. Cu cântecele, cu amintirile îmi duc viața destul de tristă, dar înainte de ele și cu poezioarele mele. Abia ani paisprezece Abia ani paisprezece Număram în vârsta mea Când din frații-unsprezece Cei zece mă pizmuiau. Știindu-mă fără vină Gândul lor nu-l cunoșteam Eu în pace și odihnă Oițele îmi pășteam. Dar de-odată năvăliră Și-ntr-o groapă m-aruncă Și ei au fugit în grabă Și acolo mă lăsă. Dar trecând drumeți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru anul următor și trebuia să obțină subvenția de stat pentru Casa sa de Creație, o alocație deloc sigură. Thomas le „suflase” concurenților săi din Berlin, cu Literatur Express-ul, partea leului din fondurile alocate culturii în 2000, era foarte pizmuit și, ca atare, nu-și permitea să încredințeze altora să-i reprezinte interesele. Viața e dură și trebuie să continue și după ce Trenul Literaturii va intra în depou. Primim fiecare o floare galben-portocalie de bun venit. Abia reușim să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un milion de oșteni." Boabele și tulpinile de soia În Perioada Celor Trei Regate din istoria Chinei, Cao Zhi, prințul cel mai mic al regelui Cao Cao din statul Wei, era deosebit de înzestrat. El era tare iubit de rege, dar pizmuit de fratele său mai mare, Cao Pi. În anul 220 î.e.n., Cao Pi a urcat pe tron, devenind rege sub numele de Wendi. Fiind un om mediocru, Cao Pi tare se temea că frățiorul lui, Cao Zhi, ar putea complota
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avea unde fugi, nici vreun rău nu ar putea face, să le trimit fotografia ca să vadă la ce treabă m-au pus și de ce nu pot merge la ei. Să râdă și ei de starea noastră. Numai pe morți îi pizmuiesc, căci nu mai au de suferit, nici de îndurat după trei ani de chin.“ În fine, un alsacian, întrebat de ce nu e pus pe frontul francez ca să-și apere țara, ne arătă simțimintele lui pe față: „Pe frontul francez nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
skerpa, trusoul, se ocupa mama. Trebuie să recunosc, Romilde n-a spus și n-a făcut niciodată ceva nelalocul lui în perioada aceea. Însă trupul ei, câteodată, reușea să-i subjuge judecata. Își iubea soțul, dar totodată părea să-l pizmuiască, să aibă împotriva lui o tainică imputare, care se adeverea în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de cîntat; mîndre genunchii cuprinzîndu-mi Splendoarea-și revărsară peste totul; și fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la început răsplata exprima credința sau diferența dintre viață și moarte (gladiatorii din amfiteatrul roman), sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Contează în primul rând transformarea trupului prin disciplină și ascultare. Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului supranatural; tonul de decret
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
îl reprezenta hrana, dar și diferența dintre viață și moarte, a gladiatorilor din amfiteatrul roman, sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului Zeului; tonul de decret ajută mișcarea ca progresie de joc diversificată, dezvoltată biplan, adică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
actuală. La moarte nu putem lua cu noi toate acestea, iar În timpul vieții ne dau multă bătaie de cap. Prin urmare, Învățați să trăiți liniștit. Nu vă luați la Întrecere cu ceilalți, nu căutați bogății și plăceri materiale și nu pizmuiți pe nimeni. Dimpotrivă, fiți răbdător, gândiți și trăiți cu simplitate și fiți bun cu oamenii. Aceasta este modalitatea de a vă cultiva inima, o etapă esențială În contopirea cu dao. Desigur, este mai ușor de zis decât de făcut. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
țărmul mării. Dar când? Cam tot atâția ani înaintea nașterii Lolitei câți aveam eu în acea vară. Bazați-vă pe-un ucigaș când doriți să obțineți o proză plină de stil. Doamnelor și domnilor jurați, proba numărul unu este aceea pizmuită de îngeri, de naivii, precarii, nobil-înaripații îngeri. Priviți această împletitură de spini."
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]