166 matches
-
ani, și Ecaterina (Tina). Pentru Gheorghe, Pann a compus versuri de jale, regretând moartea fiului: ”...Bucuria mea în lume O avusei pe un nume, Ce îl priveam ca o floare Și îl iubeam cu dogoare, Dar tirană nenorocirea, Ce-mi pizmuia fericirea, Mi l-a răpit fără veste Și-acum nicăieri nu este. Eu mă uit, strig după dânsul S-a dus, nu-mi adude plânsul, Întristarea ochii-mi stoarce, Dar în zadar: nu se întoarce”. Și Anica, ca și Zamfira
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
de atingerea diferitor etape dorite din viață. Și asta se face prin muncă neprecupețită, iar bogăția, nu numai spirituală, rezultă din faptul că ești stăpânul muncii tale și a produselor câștigate prin ea. Ceea ce tu numești om bogat și-l pizmuiești este o himeră. Există oameni care, prin activitatea lor conștientă dau de lucru multor membrii ai colectivității sau le asigură cele necesare prin comerț. Nu bogăția îi împinge la această activitate ci o predispoziție, o boală dacă vreți, care constă
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
de atingerea diferitor etape dorite din viață. Și asta se face prin muncă neprecupețită, iar bogăția, nu numai spirituală, rezultă din faptul că ești stăpânul muncii tale și a produselor câștigate prin ea.Ceea ce tu numești om bogat și-l pizmuiești este o himeră. Există oameni care, prin activitatea lor conștientă dau de lucru multor membrii ai colectivității sau le asigură cele necesare prin comerț. Nu bogăția îi împinge la această activitate ci o predispoziție, o boală dacă vreți, care constă
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
de pui De balaur năvălind printre dinții puternici Ai profesorului, un fulger lovi, conform Celor spuse , un vârf de copac uscat Și focul ne lumină ca pe niște vase vechi De aramă. *** De-ai fi rece sau fierbinte, Dragostea nu pizmuiește, De te cheamă și Arvinte, Nu te crede mare pește, Dragostea nici nu se laudă, Nu se-aprinde la mânie, Dragostea își este cauză Și efect. De azi pe mâine. Ea te crede, nu te minte, E speranța fără temeri
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
amintirea, Între reprize tâmpe, se mai divid trăiri, Mi se dilată ochiul, aș vrea văd iubirea, Î nvejmăntată toată în crini și trandafiri. Doar ropotul de ploaie, îmi răscolește teama, Avarul ia în sac, un lujer plin de flori Mă pizmuiesc vrășmașii și strâmtă e odaia, Iar nopțile sunt albe...eu ațipesc în zori! Și mă înalt prin vise, pe aripă de vultur Nemărginirea clipei în fir de busuioc..., Tărâmul de nădejde, un înger mă ridică Și îmi sfințește viața, cu
ZARURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376499_a_377828]
-
bunului simț? Puțini, și acela într-un procent ce, cred eu, nu depășește cu mult ... întregul. Adică ... nimic. Avem impresia superiorității fiindului în avantajul ipocriziei. „Bun simț”. Îmi salut și-mi ajut prietenii la nevoie. Dar cu cei care mă pizmuiesc ce fac? Îi las spre pierzanie? Îmi respect bunicii și părinții. Dar dacă sunt într-un mijloc de transport și stau pe un scaun uitându-mă indiferent la un bătrân, care abia se mai ține pe picioare lângă mine. Și
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
știu aroma dulce a castului sărut, Ce mi l-ai dat sub tei pentru întâia oară, Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară, Căci pân’ la următorul, atâta a trecut. Eu știu, - iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc, E unică sub soare și noi la fel ca ea... Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea Gingașă, pătimașă, - de-aceea te iubesc. Eu știu, - vei fi a mea acum și-întotdeauna Chiar dacă deodată îmi pare ireal, Împărtășim știi bine
EU ȘTIU! de NELU PREDA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379768_a_381097]
-
-v-ar în veci năpasta, De tâlhari și de mișei! Ce comori avem noi, oare, Încât ura să vă poarte Să pândiți la drumul mare Ca să ne loviți de moarte? Ce-are țara mea pe lume Așa scump, de-o pizmuiți, Ce râvniți la ea anume, De umblați s-o jecmăniți? Poate că-i doriți pământul, Dar și alții o făcură: Au trecut pe-aici ca vântul Și-au plecat cu el. În gură. Poate că ne vreți Carpații... Poate, dar
POEZIA PATRIOTICĂ:CE-AVEȚI VOI CU ȚARA ASTA … de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375708_a_377037]
-
averea la săraci și munții dacă i-aș muta, Sau trupul ca să-mi fie ars și dragoste nu aș avea, Nu-mi folosește la nimic ! Ea, e-ndelung de răbdătoare, E plină de bunătate și nu-i deloc lăudătoare ! Nu pizmuiește, nu e mândră, nu e deloc necuviincioasă Nu caută folosul ei și niciodat ' nu-i mânioasă ! Nu caută nelegiuiri, nu se gândește la ce-i rău, Nu se umflă cu mândrie, nu caută folosul său ! Se bucură de Adevăr, acoperă
VEȘNICIA DRAGOSTEI ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377810_a_379139]
-
Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de cîntat; mîndre genunchii cuprinzîndu-mi Splendoarea-și revărsară peste totul; și fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mărturisitorul (Capete despre dragoste), pe care Îl vom tălmăci apoi din perspectiva unor reprezentări sau experiențe mai mult sau mai puțin personale. Iată cum apare acest gând, tradus cu neasemuită inspirație de Dumitru Stăniloae: Dragostea zidește prin aceea că nu pizmuiește și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tălmăci apoi din perspectiva unor reprezentări sau experiențe mai mult sau mai puțin personale. Iată cum apare acest gând, tradus cu neasemuită inspirație de Dumitru Stăniloae: Dragostea zidește prin aceea că nu pizmuiește și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească, neștiința. Astfel face mintea fără trufie și o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care de multe ori se ascunde, se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
calea schimba-va pe cer sântul soare. MARIA O, Ionel! Ce-ai spus tu acum? Nicicând nu ți-aș fi cerut ăst drum. IONEL De te iubesc? MARIA Ah, o știu eu doar Ah, o știu eu doar Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Stai, Ionel! Rămîi! COR Rămînea-va! IONEL Vin iarăși la primavară Și cobor când ea coboară Când păstorii strigă și cheamă voios, C[înd] se pierde departe răsunetul lor Aduce-oi florile, doine. COR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nicicând n-aș fi cerut să te sui. O, Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! O știu eu doar, Ah! O știu eu doar. Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi ca noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În asemenea strâmtorare a existenței lor, micele țări învinse trebuiau să oblicească alți aliați mai mari și mai puternici ca să nu cază numaidecât sub năvălirea osmană. Tot pe timpul acela, întîmplîndu-se ca regele Poloniei Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga să pizmuiască amândoi și să dușmănească pe Maria, regina Ungariei și pe bărbatul ei Sigismund, perechea polonă întindea mreji voievozilor Principatelor dunărene și-i poftea prin anume soli ca sau să se închine, sau să se alieze cel puțin cu Polonia. Deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie să-l cuceresc prin puterea Evangheliei Tale.” Broboane de sudoare i se prelingeau de pe frunte, intrându-i în ochi în timp ce-L iscodea pe Hristos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarce acasă, parcă-mi vine greu să plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate și abia apoi să mă întorc. — Te pizmuiesc pentru tinerețea ta, râse și samuraiul. Senior Tanaka și cu mine vrem să ne întoarcem cât mai repede acasă și să mâncăm iarăși orez și miso. În ultima vreme, m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arate cum și-a pierdut ursul coada? Să v-o aduc aminte. Odinioară, demult, tare demult, ursul — așa cum se cuvenea unui animal atât de mare și de puternic — avea o coadă de toată frumusețea, lungă și stufoasă. Toate animalele îl pizmuiau pentru această podoabă neîntrecută. Dar mai ales se înciuda vulpea, pe care în frumusețea cozii nu o întrecea decât ursul. A tot chibzuit cu capul ei șiret, și, într-o zi de iarnă cu ger aspru, i-a spus cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile și poftele ei. 25. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. 26. Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărîtîndu-ne unii pe alții, și pizmuindu-ne unii pe alții. $6 1. Fraților, chiar dacă un om ar cade deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blîndeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. 2. Purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. $4 1. De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? 2. Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați, și vă luptați; și nu aveți, pentru că nu cereți. 3. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gînd să risipiți în plăcerile voastre. 4. Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
3. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă, 5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău, 6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7. acopere totul, crede totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel tânăr să plece cu ea cine știe pe unde. Băieții de școală, tinerii și chiar ăi mai În vârstă, Însurați și cu copii, Îl cam pizmuiau, dar fără răutate, când Îl vedeau, Îmbrăcat În piele neagră din cap până-n picioare, cum căra câte-o frumusețe de femeie căreia, dacă ei ar fi Întâlnit-o, n-ar fi fost În stare să-i spună mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]