214 matches
-
labirint de lumi infinite în care există în același timp un unic personaj, Marc, și o infinitate de variante ale sale. SCRIERI: Ochii necesari, București, 1968; Făptura, București, 1975; Vizionarea, București, 1980. Traduceri: Bálint Tibor, Trandafirii Sodomei, București, 1969, Maimuța plângăreață, București, 1972; Kemény Janos, Vrăjitoarea apelor, București, 1970; Ady Endre, Poeme, București, 1972; Méliusz József, Cele mai frumoase poezii, București, 1975, Destin și simbol, București, 1978; Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
analizelor care li se fac, adăugând și aceasta un plus de frustrare. Sub aspect comportamental, mai ales în cazul bolilor cronice, se observă adoptarea de către bolnavi a unui comportament "infantil" caracterizat prin exteriorizarea exagerată a suferinței sau atitudine poruncitoare (ori plângăreață) cu care cer ajutorul celor din jur. Egocentrismul rezultă din restrângerea preocupărilor care nu au legătură cu boala, centrul atenției devenind: alimentația, digestia și senzațiile legate (sau nu) de boală. Dependența bolnavilor este de asemenea un aspect deosebit de important, ei
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
particulare de personalitate. Tabloul clinic al copiilor cu autism prezintă particularități psihopatologice specifice, care au fost descrise de L. Kanner, R. Rimbaud, J. de Ajuriaguerra. Copilul de aparență normală la naștere, este fie de o mare vitalitate, fie apatic și plângăreț. Către luna a 4-a sau a 8-a de viață se remarcă mișcările obișnuite atunci când sunt luați în brațe. Acțiunile motorii se desfășoară pe un fond de apatie și dezinteres față de ceilalți, tendința de izolare sau refugiul în jocuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un dezolant brigand sentimental, care adoarme în timp ce încearcă să împlinească visul de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele căzând de acord să îl blameze pe Emilian, un neverosimil controlor financiar onest (Proștii sub clar de lună), în vreme ce Iordache (Acești nebuni fățarnici) este „un bărbat care vrea să petreacă bine și să moară în somn”, însă pozează în
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe de altă parte, un real document istoric care spune adevărul despre capii politici ai monstruoasei coaliții - Brătianu, Șuțu, Catargiu și, desigur, Carol de Hohenzollern - despre uneltele și slugile acestora din aparatul de stat, despre scriitorii ratați cum au fost plângăreții și veșnic amorezații Theodor Șerbănescu și căpitanul Carol Scrob. Pentru a scoate mai bine În relief câteva din concluziile mai importante ale lucrării lui Ion Pas, vom discuta trei din aspectele și caracteristicile luate separat - deși În tratarea cărții ele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe pământ, ea i-a fâșcâit cu cânii. „Dacă fumeie ești și fâșcâi, atunci să nu mai fii fumeie, a zis Dumnezeu, pasăre să fii !” Păscărița avea ochi mici și lipiți, înconjurați cu o perie deasă de gene, și expresie plângăreață, de călugăriță. Cu ochii ei lipiți, privi invidioasă la Bocoaia și cârâi : - Ai, fa, cipici noi, ărra !... - Apoi mi-a dat Boca al meu un suman să i-l dreg. „Ia-n fă-l, tu, mai bun, babă !” I-am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în urechile mele, de parcă creierul meu, încărcat cu atâtea lucruri pe care nu le putea înțelege, vroia neapărat și cu orice preț o cale de ieșire din acest labirint lipsit de logică. De ce se petreceau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când a murit tata, am adus-o Într-un apartament din clădirea mea și i-am angajat o menajeră care să-i țină casa curată și să-i gătească mâncăruri chinezești. Nu ridica un deget În rest, ci doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi tăceam chitic, hotărâți să nu divulgăm numele salvatorului! - Bine bă, dacă așa credeți voi că e corect! Tot voi o să fiți în pierdere că eu oricum nu mă trezeam, așa că ... ce să mai zic ... asta e ... în seara
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
noi, țipînd, dar au fost prinse. Au sosit Întăriri imediat și cele două au fost săltate, fiecare de cîțiva bărbați, ca niște saci cu legume și duse În beznă, undeva dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig, Înghițind scîncetele fetelor. S-au spart geamuri și s-a aruncat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse Pinky și plecă. Era foarte plângăreț în ziua aceea, nu-i așa? Cine s-ar fi gândit că va avea vreodată curajul să plece de acasă și să se urce într-un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o poză. M-am uitat la Simon, încă îngrijorată. Nu vreau să crezi că fac din țânțar armăsar, i-am spus plângăreț, dar mi-aș pierde întreaga credibilitate într-o secundă. Tatler! m-am cutremurat. Nu s-ar mai termina de bârfit. —Orice publicitate e bună, nu? Apoi mi-a văzut expresia. —Nu te îngrijora, mi-a spus râzând. Voi vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață a unei fetițe cu câțiva ani mai mare decât el. Fetița Îl avea probabil În grijă și de aceea se străduia atât de mult cu căutatul și plângea cu disperare când nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice și era și murdar la bot de roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
God! Și de când nu te-am văzut! Aproape nu mai am clar În minte figura ta și totuși maginea ta e f. tare, de fapt știi! Mă scuzi să nu-ți scriu mai detaliat, dar aș putea foarte ușor deveni plângăreață În ton, destăinuitoare eventual (pentru tine ar fi destăinuiri plăcute totuși, surprinzătoare chiar, cu toate că aici aparențele arăt altceva). Ascultă pe vorbele oricui, dar crede-mă pe mine. Așadar Îți doresc noapte bună și te Întreb ce mai faci - vechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât la cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă, fi-r-ar al dracu, ptiu, râsu’ lumii.““ 17 aprilie 1939. Ministerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se respingă, să alerge prin părul celuilalt, să mângâie și să strângă, să zboare și să fluture În aer, să desfacă nasturi sau fermoare, să Înainteze, să ocolească sau să se retragă. „Dar voi, bărbații, sunteți din ce În ce mai babe, mai plângăreți și mai fricoși. Ai dreptate că din lupta voastră Începe să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului apare justificată la Început. E numai și numai pentru supraviețuire, numai că... Cel care imaginează arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Am sărit din pat și am Început să caut căi de evadare, dar o privire rapidă spre fereastră mi-a arătat că eram la cel puțin douăzeci de etaje deasupra pământului. —Da, domnule, Îmi pare rău, domnule, spuse o voce plângăreață de femeie, cu accent spaniol. Sunt dispus să cred asta, Manuela, zău așa. Sunt un tip rezonabil, dar nu se poate să continuăm așa. Mă tem că va trebui să te concediez. —Dar, domnule, dacă aș putea măcar să... Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se concentra intens asupra picioarelor lui. —Bine, păi eu mă duc Înăuntru, să văd ce fac ceilalți, am spus eu, pe un ton vesel. M-am Îndreptat spre ușă, dar nu Înainte de a auzi cum vocea Isabellei se transformă din plângăreață În răutăcios de rece. —Nu-ți dau bani buni ca să mă neglijezi și să mă abandonezi! șuieră ea. O, scutește-mă, Isabelle, spuse Sammy, părând mai degrabă epuizat decât iritat. Am ajutat-o cinci minute. Nu se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gând, ceva plesnește în el. Viața sa ordonată se ripisește ca literele pe o planșetă tipografică de pe vremuri, de la coadă la cap. Ultima răsuflare îi părăsește trupul cu un oftat adânc a dezamăgire. — Tată? rostește Pran Nath pe un ton plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pietre prețioase al diwan-ului și simte ceva năsănătos degajându-se dinspre cei trei. Dincolo de sfera portocalie de lumină, întunericul ascunde și alte oglinzi. Mai multă lumină n-ar face neapărat lucrurile mai bune. Flowers zice din nou pe un ton plângăreț: — Nu mă puteți forța s-o fac. Fotograful scutură din cap. — Încă o dată, domnule Flowers. De când faci parte din Misiunea Politică? De opt luni? Nouă? Duci o viață confortabilă aici. În mod sigur nu te-ai codit să accepți ospitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar am ignorat-o. — Nu e așa de rău pe cât sună, am pledat eu. Nu sună deloc rău. îmi doream ca Helen să dispară. —E inofensivă, nu dă dependență și toată lumea ia, i-am explicat eu mamei pe un ton plângăreț. —Eu nu iau, s-a plâns Helen. Ce bine ar fi să am ocazia! — Nu cunosc pe nimeni care să ia cocaină, a zis mama. Nici una din fetele prietenelor mele n-a făcut așa ceva. Mi-am înăbușit furia care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]