219 matches
-
profesorului, deoarece acest lucru va trezi resentimente în raport cu persoana sa. De aceea, formule de tipul: Nu mai faceți gălăgie, acolo, în spate; am obosit să vă tot spun acest lucru ar trebui evitate. Ordinele nu trebuie exprimate cu o voce plângăreață sau disperată, deoarece acest lucru relevă fie frustrările, fie neputința profesorului. Ambele situații denotă slăbiciune, iar elevii nu vor întârzia să profite. Vocea care exprimă un ordin trebuie să fie "puternică, hotărâtă și caldă". Importante sunt și așteptările profesorului în raport cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
înghețată; a înțelege; învăța; înveți; de jale; lecui; lene; leziune; mamă; Marina; melancolie; mereu; minciună; minunat; mîhnire; mîngîiere; mîntuire; moarte; navă; neajuns; necaz, probleme; necăjit; neplăcere; nevoie; niciodată; noapte; nu prea; nuferi; oameni; oboseală; oricînd; osîndă; patimă; părinte; pătimi; pedeapsă; plîngăreț; prea mult; prieteni; problema; profesori; profund; prostie; pur; purtare; pustiu; puternic; puternică; rabzi; răceală; răni; răutate; regrete; săracii; sărăcie; schelet; simt; a simți; simțire; singur; soartă; sufletul; suspini; tăcere; te bucuri; tînjeală; a trage; a trauma; trăi; trăire; tristețea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mare; milos; mîhnire; moarte; monoton; morocănos; mort; motiv; necazuri; neconsolat; neîmplinire; neînțeles; nenorocire; nenorocos; neplăcut; neputință; nevoi; nevoie mare; nevoie; ca niciodată; ca noaptea; nori suri; notă la mate; ochi; orb; se pare; pasiv; păcat; pămînt; pesimist; plăpînd; plictisit; plîng; plîngăreț; a plînge; port; posac; povară; privirea; prost dispus; pustiu; răvășit; rece; roșu; sărăcie; scaun; sincer; și singuratic; sistem de educație; smiley; somn; sorry; stare momentană; stare proastă; strigăt; a suferi; la suflet; sumbru; suportat; surprins; suspin; sfadă; tare; tata; tată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unilateral. Criticii nu-i răspund poetului, după cum regretatul Lucian Raicu n-a răspuns nici uneia dintre scrisorile înflăcărate (strânse și ele, ulterior, într-un volum) ale lui Emil Brumaru. Dar această aparentă non-comunicare servește devoalării emitentului, ca și retoricii sale ușor plângărețe, de om neînțeles și singur, ,fazan" captiv într-o colivie provincială. Dacă ar fi avut feed-back, scrisorile lui Alexandru Mușina ar fi fost parte a unui întreg, iar autorul lor - unul dintre conlocutori. Astfel însă, i se dă prilejul de
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
Christiane, cu care Goethe s-a căsătorit abia după 18 ani de conviețuire, i-a dăruit un fiu. Poezii precum Vesel și cutezător arată cât de fericit era Goethe lângă aleasa lui („Inima numi pune preț / Pe de-amor chin plângăreț;/ Doar la fapte s-ar dori,/ Ochi arzând, săruturi vii”.). Dar, oricât de fericit, nu s-a dat în lături și de la „absorbirea” altor muze, între care fiica unui librar, Minna Herzlieb (cu ecouri în romanul Afinități elective, 1809). Însă
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
unui armistițiu care să provoace și o întoarcere de front... într-un tîrziu, retrospectiv, Al. Voitinovici - fost președinte al Tribunalului Poporului - avea să-i schițeze un sumar portret demnitarului condamnat la moarte și executat în 1946: "...Mihai Antonescu era un plîngăreț, afirmă mereu ce a făcut el, ca a fost un democrat din grupul ăClartéă, asociație de prietenie româno-franceză, francofil. A avut o poziție detestabila pentru un om politic, pentru că în situația lui, dacă ai pierdut cartea, ai pierdut-o." Așa
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Mă întrebați dacă mă recunosc în "figura și comportamentul cavalerului de la Mancha". Primul impuls ar fi să zic "da". Și aș avea și un argument. Ca să ies din tonul plângăreț al ultimelor mele cărți, ca să nu mai glosez pe tema bătrâneții și a bolilor mele, m-am apucat să lucrez la o carte (e vorba de Calomnii mitologice) unde mă bazez pe o înclinație a mea (cam masochistă, poate) de
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
că nu poți fi de ajutor nicicînd dacă plutești în două luntre. Așa încît, cum tot n-ai încotro, e mai bine să urci într-a lui Caron. Un alt strigoi de neuitat din Harry Potter este Moaning Myrtle (Myrtle Plîngăreața), adolescenta moartă cu cincizeci de ani în urmă, a cărei fantomă este de găsit la orice oră în țevile de scurgere din băi și toalete, de la Hogwarts. Cîteodată, ea apare din chiuvete, încercînd să intre în vorbă cu aceia care
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
crez artistic: S-a afărîmat păpușa care mișca mîna dreaptă, cînd trăgeai sfoara stîngă, și piciorul stîng, cînd trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
băiat ca Daniel aș fi vrut să am... Cu cine altcineva se mai sfătuia bietul băiat atunci când se trezea într-o încurcătură? Nana și Relu,nașii lui de botez, n-au avut ochi toată viața decât pentru Claudia, iar cu plângăreața de Clementina și cu bietul Cornel Izvoranu, pe care nu-l ducea mintea prea departe,ce adolescent isteț ar fi reușit să comunice? La noi acasă a găsit refugiu bietul Daniel când vroia să dea examen de admitere la Istorie
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
printr-o școală normală ori seminar. Părăsise de mult cariera didactică, dacă a avut-o; de un sfert de veac era cunoscut în capitală ca luptător cultural. înfățișarea corespundea omului: corp ascetic, scheletic chiar, cap cât un pumn, privire blajină, plângăreață, bărbița de peri roși de molii, frunte de un deget, tivită de un breton roman, sub care tremurau niște ochelari scoși și puși în fiecare clipă; sperietoare de paseri înfășurată în haine largi, curgând pe trupul deșirat; adus din spate
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
găsești toate vorbele ce îndulcesc suferințele. I se prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o parte și de la constituirea societății Ara, nu-l chemase, nu-l consultase; devotamentul lui pentru binele public - putea spune chiar experiența
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
militare cu soluții pentru următorii o sută de ani, martori ai lui Jehova, vânzători de fleacuri, escroci, predicatori ai Armatei Salvării, ziariști specializați în mizerie și copii sidatici, spioni, traficanți de droguri, proxeneți, propagandiști zeloși ai capitalismului triumfător... Fusesem printre plângăreți. Nu mai plânsesem politic din 1968, un scâncet de fapt, când Ceaușescu condamnase invadarea Cehoslovaciei, dar în 1989 și în anii următori, era de bon ton să plângi cu lacrimi adevărate. Trebuia. Mestecasem până la vomă, ca fiecare, de dimineața până
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai onctuoși o căpătaseră: invitații la colocvii, burse, subvenții pentru cercetări cu rezultate dinainte cunoscute ca și cele de pe vremuri, subsidii pentru publicații confidențiale; aceiași care supseseră până la sațietate și cu o vocație particulară mamelele comunismului
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
crainicei, mai întâi în turcă, apoi și în englezește, aici radio Ankara! Era încă unul din cadourile pe care Sisi i le făcea mereu ghicitoarei, - un aparat german cu baterii. Singurul lucru modern ce o înveselea pe Menaru - să audă plângărețele, interminabilele meterhanale turcești de dimineață până seara. Prânzul era gata. Sisi pusese masa afară, sub un baldachin portocaliu, croiala și culoarea de ea alese. în ultima săptămână, înainte de a se întoarce la București, Cărăuțeanu, sub același baldachin impunător, spunea înainte de
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
dacă vă amintiți, a fost singura lună cu adevărat de iarnă din anul trecut.) Așa că am ratat și ultima șansă de a impune ciclul. Poate că domnul prof. Gruia Novac mă va dojeni iarăși pentru că aș fi prea subiectiv, prea plângăreț, ba chiar prea mălăieț. Numai că, de data asta, nu mă refer doar la „Suferințele tânărului Schwartz”, ci și la suferințele unei mari părți a autorilor români, dintre care nu puțini sunt chiar scriitori. Ca toată viața românească, și literatura
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
seama de noi, doar suntem țara cea mai mare din zonă!" Sigur că prin comparație cu stătulețele care au ajuns Cehia, Slovacia, Croația, Slovenia și chiar Serbia părem un colos! Numai că suntem un uriaș cocârjat, flămând, prost îmbrăcat, trist, plângăreț, spriijit într-un baston ca vai de lume și el. România e, de fapt, o țară ultra-îmbătrânită, neputincioasă, care nu spune absolut nimic bun occidentalilor. Pentru aceștia, mărimea unei țări echivalează strict cu puterea pieței, și nu cu tremuriciul genunchilor
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
despre ea ca despre o moartă, cred că aici ar fi locul să înșirăm regrete și complimente, dar sunt atât de puțin convins că nu o s-o revăd, încât scriu aceste rânduri ca și cum ar urma să le citească. Un articol plângăreț ar fi făcut-o să râdă, râsul ei amplu, de bas, sonor și viril, căci nu părea să ascundă în ea un loc pentru tristețe sau amărăciune. Nu puteam să mă uit la ea fără să mă duc imediat cu
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
închipui că se vor întâlni vreodată, nici măcar în spațiul literaturii, îi permite autoarei să-și imagineze situații dintre cele mai insolite, de genul: Ana povestește, din perspectiva ei, legenda mănăstirii Argeș; diavolul îi mărturisește lui Vlad Dracula, pe un ton plângăreț, cât de mult îl face să sufere dragostea lui imposibilă; Vlad Dracula încearcă să o seducă pe Ana pentru Satana etc. Cand se convinge că aliatul său de pe Pământ îl trădează, diavolul convoacă toate forțele întunericului pentru a-l ajuta
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
o agitație generală. Iarna aruncam în ea cu bulgări de zăpadă și chiar bucăți de gheață, alergam în urma ei și strigam cu frenezie: "Vrăjitoarea! Vrăjitoarea! Vrăjitoarea!". De obicei, la ușă, își întorcea nasul său coroiat spre noi, grăind cu glas plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii! Ce v-am făcut?". Și, desigur, prin aceasta ne provoca o și mai mare ură. Într-o vară, spre seară, femeile au început să se agite brusc prin curte, bătrânele să se alarmeze. "Moare vrăjitoarea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase și dureroase. Unul legat de apartenența mea la organizația de pionieri. Am devenit pionieri
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Italia, apoi în Franța, unde îi aștepta tatăl, pentru a ajunge în cele din urmă, ca atîți alți exilați, la New York. În toate cărțile pe care le-a scris pînă acum, exilul și nostalgia sînt promovate de la rangul de obsesie plîngăreață la acela de motiv existențial. Întîmplarea a făcut să-l văd la o conferință, în 1997, la San Francisco, unde susținea o prelegere pe tema timpului rememorării la Proust. I-am uitat însă repede numele, pentru că prelecțiunea lui nu m-
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Du-l în baie! (Rareș îl duce și revine.) Udă prosopu’ și spală- mă!... Încă!... Deschide ochii! că dai peste lighean!... Hai!... încă o dată!... Ești cam nătăfleț. La ce s-o fi gândit Ionel... când... Șterge-mă!... Încă o dată!... Rareș: - (Plângăreț.) Nu-ți dai seama în ce situație mă pui?!... Ana: - Șterge-mă ca lumea! (Vorbește destul de bine.) Rareș: - Puteam lăsa chestia asta pe mâine! când vine femeia. Ana: - Șterge-mă! Acu’... du-le în baie!... Femeia și-a luat concediu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
așa că am mai multă încredere în tânărul singuratec, mereu mâhnit, doctor pe deasupra, reparând craniile... Richard stă, se gândește. Pe urmă pronunță sec un singur cuvânt: DURERE... Îmi explic singur cu glas tare, pe când scriu în carnet: Nu durerea vulgară, văicăreață, plângăreață -, ci durerea ailaltă, acceptată, distilată, durerea făcută esență cu tot sacrificiul vieții tale și din care va ieși Poezia, ori Povestea, cu majusculă... P.S. După-amiază, la Medicină, străvechea, umanista Instituție, în care jos se află încăperea unde a fost bibliotecar
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
Rodica Bin Un semănător de ură, un provocator, un autist plîngăreț, un predicator grosolan, un vanitos și un impostor, prototipul antisemitului cultivat, un Tartuffe, un fals apostol al moralității - încarnare a imoralității pe care o combate, o „persona non-grata” în Israel, un mare „pește” în literatură, un poet care nu este
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]