253 matches
-
nu-i ascult pe tine te voi iubi mereu UMBRA Mă-ntreb acuma cine sunt Nici eu nu știu o umbră pe pământ Atât de trist, atât de singur, plâng Avându-te numai pe tine-n gând SALCIA O salcie plângătoare am învațat să fiu Și cât am plâns de mult, doar eu am încetat să știu Alături de tine vreau să învaț din nou iubirea Să-mpartasim un Sfânt cuvânt ce este Fericirea INIMA Inima-mi pustie e tristă și mult
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cristian_groman_despicand_firul_drago_1328701948.html [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
ar întâmpla cu mine. Toată viața noastră-i făcută numai din vise! Vise sunt și rămân toate pe pământ! Ia ascultă! Ascultară cu sufletul la gură; se-auzea susurul apei, foșnetul mătăsos al apei, mergeau pe malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă maramă de borangic bătută de vânt se legănau, dezvelind obrazul feciorelnic al
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ample, mai volubile și mai repezi, inundând curtea spitalului, vibrând cu modulații clare, cobora și urca atingând înălțimi supreme. Solista se îmbăta cu propria-i arie. Beția de triluri variate, dulci, supuse și pasionale, răsunătoare ori ușoare, grave sau calde, plângătoare, gemătoare ori plin de invocări supreme. Era asemenea unor avânturi lirice ale unui poet micuț, nevăzut, ascuns în vârf de pom, sub geana întredeschisă a nopții și care a revărsat peste lume un ocean de poezie, iar în sufletul obosit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1427094032.html [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
Petru Maior, "Scripta minora. (Ars literaria. Animadversiones. Epistolarium. Ultimae)", ediție îngrijită, prefață, traduceri din latină și note de ~ , Editura Viitorul Românesc, București, 1997; Petru Maior, "Protopapadichia", ediție îngrijită și studiu introductiv de ~, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1997; "Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana plângătoare de la Blaj", ediție după documente inedite, introducere și traducere din latină de ~, Cluj-Napoca, 1997 (colaboratori János András, Ambrus Miskolczy și Luminița Dobriban); Inochentie Micu-Klein, "Arhieraticon", ediție îngrijită și studiu introductiv de ~ , Editura România Press, București, 2000; "Biblia de la Blaj. Ediție
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
preotul satului era pe atunci Ion Bercea, iar cântăreț - iscusitul Mitiță Negreț). Această matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare și vechi, Șolcan adresându-se cu titlu de „boeri” acelor cărora le cânta și aștepta bacșișul, spune: "Boerașii să-mi trăiască / Pe lăutar să-l cinstească / Că boeri s'or pomeni / Până soare'n cer a fi." Dacă la 1883
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
și clădirile adiacente.De ambele părți ale clădirii și în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifere și foioase.La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus - Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arțari în formă de glob, stejari piramidali, arțari cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
păduri de pin cu ienuperi. Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893. Fondul forestier limitat al Macedoniei include și , paltini, salcii plângătoare, salcii albe, arini, plopi, ulmi și frasini. Pe lângă pășunile bogate din Munții Šar și Bistra, Mavrovo, crește o altă specie caracteristică florei Macedoniei—macul. Calitatea extrasului de este măsurată la nivel mondial în unități de morfină; opiul chinezesc conține opt
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
o așezare pitoreasca cu relief de câmpie, scăldata în verdele dens al pomilor roditori din preajma caselor de locuit. De-a lungul traseului se întinde o alee de nuci. În centrul satului e un iaz nu prea mare, străjuit de salcii plângătoare care îi dau un aspect deosebit. La nord-vest se întinde pădurea - un minunat loc de odihnă pentru iubitorii de frumos. În partea nord-estică a localității se află moșia satului Heciul Nou, sat cu frumoase tradiții seculare. De aici, de la Heciul
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
compromită. El rămâne În zariștea posterității ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor, cronicar dramatic, eseist și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este o figură unică a literaturii noastre contemporane, definit drept “salcia plângătoare” a generației poeților Întunecatului deceniu. Așteptata ediție de Opere ca sinteză a scrisului său nu se poate realiza fără informațiile cuprinse În volumul Dăltuiri, care Întregește universul creației lui Radu Stanca pe toate laturile În care el s-a afirmat
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se-ntrebă el uimit. Și se oprește astfel nemișcat câteva minute pentru a asculta. Cu modulația lor tristă, cele trei note
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ea pierduse limba pentru totdeauna". Pe la zece ore seara se păru că, prinde putere deodată și începu să strige grozav. Familia imperială alergă iute lângă dânsa; însă, prințesele fură depărtate de la acest spectacol spăimântător. În fine Catarina dete un țipăt plângător, ce fu auzit în apartamentele vecine, și muri după o agonie de treizeci și șapte ore. Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naștere și om, de o mare fineță, ca ofițer al marelui duce Alexandru, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cântă în ureche. După credința românilor mortul aude și pricepe tot. Mortul trebuie ținut în casă o zi și o noapte. În acest timp să nu fie lăsat singur și nici plângerile să nu înceteze; de aceea se tocmesc femei plângătoare, cari "se cântă " pe rând, niciodată împreună. Am relevat aci câteva puncte cari probează că această carte oferă mult acelora cari se interesează de etnologie. [10 iulie 1881] ["D. C. A. ROSETTI ARE CIRCULAROMANIE... "] D. C. A. Rosetti are circularomanie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cântă în ureche. După credința românilor mortul aude și pricepe tot. Mortul trebuie ținut în casă o zi și o noapte. În acest timp să nu fie lăsat singur și nici plângerile să nu înceteze; de aceea se tocmesc femei plângătoare, cari "se cântă " pe rând, niciodată împreună. Am relevat aci câteva puncte cari probează că această carte oferă mult acelora cari se interesează de etnologie. [10 iulie 1881] ["D. C. A. ROSETTI ARE CIRCULAROMANIE... "] D. C. A. Rosetti are circularomanie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în cerebru, se produce prin nervul centrifugal în ființă. Câteodată, deșteptîndu-ne dimineața, surprindem deștepți ultima figură a visului. Aici senzațiunea este de tot internă, ceea ce în grad mai pronunțat ajunge a fi o alucinațiune. Așa o damă a auzit vocea plângătoare a bărbatului său. La întrebarea: tu ești? el răspunde cu: da! Dama sculîndu-se, caută și nu găsește pe nimeni. Altădată i s-a întîmplat să vadă o pisică pe fotoliu. Ducîndu-se să puie mâna pe dânsa, a dispărut. Acestea sânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a poporului nostru are, drept corelat rău, lipsa de putere de reacțiune; dovadă e că niște oameni curioși ca frații maghiari își pot face de cap în patria comună de sub coroana lui Sf. Ștefan. Noi într-adevăr nu împărtășim tonul plângător al câtorva organe de preste Carpați. Având în față un adversar, există două probabilități: sau te poți scăpa de el sau nu. Dacă poți, fă-o; dacă nu, nu te mai plânge, ci rabdă bărbătește. Plângerile tale îl încurajează. Acestea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează timpul trecut, la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l și dramatizându-l în categorii negative: în "ecou de pustiu și tăcere", în rezonanțe dizarmonice de nopți "plângătoare și pustii". Episodul cubului negru, "un cuib al uitării" e de pură extracție simbolistă, iar scena unei femei care se confesează autorului e tipică decadentismului de sfârșit de secol: "E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei" (p. 140). D-l Th. Codreanu demonstrează astfel că Eminescu e "un semănător de arhei". "Miracolul e că I.L Caragiale este cea dintâi creație majoră a eminescianismului". Numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo niște chestii pentru mine... Mai era cu mine În lot Sandu Mihalcea, coleg de facultate... A mai fost În lot cu mine Florin Pavlovici. El e ucrainean (sic!)... Și cum mergeam Împreună pe digurile ălea, mereu vedeam sălciile ălea plângătoare și satele ălea din chirpici... Și el zicea mereu: „O, țară, țară... Băi, Nae”, Îmi spunea, „băi, știi ce fac, băi? Eu, ca Gogol, am o viziune așa mai de ansamblu și o să scriu despre asta... Băi, și tu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un prezent în care se gestează viitorul: Marți, 14 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Tocmai am primit scrisoarea ta, cu toată tristețea și disperarea dezvăluite. Acel desen alegoric pe care l-ai făcut cu „Mările de sare” și personajul „Femios” plângătorul, care e motivul, m-au impresionat foarte mult. M-au impresionat simbolurile deschise și închise pe care le-ai folosit. E încă o dată o probă strălucită a avantajului pe care-l are desenul asupra limbajului (dacă e bine făcut, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a părut puțin cam obosit. D-na Conta a jucat cu mult adevăr și cu multă simțire. În privirea vorbei d-sale facem observația care am făcut-o și în trecut. Este în glasul d-sale un ton îngînat și plângător care trebuie înlăturat prin studiu și deprindere. D-sa trebuie să-și asprească pronunția și să vorbească din piept, rostind fiecare cuvânt bine despărțit de celelalte și cu oarecare energie. Aceasta este pronunția cea mai prozaică, ce-i dreptul, dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]