255 matches
-
că iubirea mea tremură pe umărul tău, de speranță și teamă; dacă o vrei,prinde-o în palmă și pune-o în inima ta cu bucurie, dacă nu, îngroap-o la margini de ape, și din ea va crește o salcie plângătoare. Dragul meu, află dar că eu sunt aici, și întotdeauna cu tine. Referință Bibliografică: Scrisoare de dragoste / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile
SCRISOARE DE DRAGOSTE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344176_a_345505]
-
lunca Dunării se întâlnesc păduri aluviale, cu o importanță ecologică deosebită, de arin negru, frasin, salcie, plop, mojdrean, stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm de câmp, plop alb, plop negru, răchită, răchită albă, cer, gârniță, cărpiniță, sparanghel sălbatic, salcâm, salcie plângătoare, plop tremurător, plop hibrid, corcoduș, dud alb, tei, ulm, soc negru, măceș etc. Tufărișurile sunt reprezentate de specii precum cătina roșie și cătina mică. Vegetația palustră, cantonată în microdepresiunile cu apă permanentă, în canalele colmatate sau în lungul apelor curgătoare
PLAN DE MANAGEMENT din 20 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/294124]
-
ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup
MAMA, IZVOR DE IUBIRE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377586_a_378915]
-
doua zi, aflând că împăratul dispăruse și că întregul palat căzuse în mâna unui vrăjitor malefic, împărăteasa își pierdu mințile. Alergă afară din palat și se aruncă în lacul de la marginea grădinii cu trandafiri. Imediat, pe mal, răsări o salcie plângătoare, cu o scorbură uriașă în trunchi. Rămasă fără părinți, Prințesa Trandafira fu crescută la palat de bucătăreasa împărătesei. Cu toate acestea, învăță să scrie, să citească și să socotească, căci Pomorac îi urmărea pașii, așa cum ar fi urmărit un servitor
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
ora de sport e mai mică/”(strada mică)...“să fiu eu neadormitul, care artificial amorsează circuitul apei în natură-de la o vorbă-n vânt și-o adiere- ...sunt în funcție, probabil, /de venirea, din amonte sau din aval /a sălciilor plângătoare...”(totem 2) Ultimul grupaj, în amurg, denotă o bună adaptare la sunetul postmodern, fie prin tonalități parodice, fie printr-o distanțare anume de nostalgii mai vechi, cu autoironie. “În marele spectacol/în care am fost incluși/cu voia sau fără
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Aleea se termina cu un pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce curgeau către oglinda verde a apei, ale unor sălcii plângătoare care judecând după grosimea trunchiurilor aplecate deasupra apei aveau circa un secol. De pe terasă, se dezvăluia privirilor oglinda apei de culoare verde, unde pesările și o mulțime de pești de toate mărimile înotau printre plantele acvatice. Ceva mai departe se
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi ducă gândul până dincolo de zări - și de va crește iarba în fiecare rană -, străinului să-i spui... să răsădească o floare și-o dragoste solară, la umbra unei sălcii plângătoare, în amintirea clipelor ce mint, clipelor ce mint... Citește mai mult Doctore, te rog, prescrie-mio dragoste mare,să-mi astâmpăr sfâșierea dinjelitulsihastru.Un cer senin să-mi stea de veghe,când febra nopților și îndoialavor înălța un rug,în fiecare
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nouă poveste, o nouă înfiorare.Să cânte vântul în flautede dor,să-mi ducă gândul până dincolode zări -și de va crește iarba în fiecarerană -,străinului să-i spui...să răsădească o floare și-o dragostesolară,la umbra unei sălcii plângătoare,în amintirea clipelor ce mint,clipelor ce mint...... XIX. DINCOLO DE PRAG, EA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. Motto: ”Sătul de subterfugii cronofage,/ De viața fără țel și înțeles,/ Sătul de mine însumi, mai
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Învăluită-n șal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasăre cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și o
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochi plini de dor,strălucitori În raza de lumină crudă, Oricărei inimi dau fiori Iradiind iubire nudă. Zâmbet șăgalnic,rafinat, Cu destinație precisă Te lasă ca hipnotizat Gemând ușor,cu voce stinsă. Miros de sălcii plângătoare Din pielea-i fină de femeie, Te fac să te intrebi ,cum oare Domnul a vrut doar ei să-i deie? Săruturi fine,de migdale Repetitiv catifelate Pecetluiesc realitatea Unei tandreți...predestinate! Dan Mitrache,Bălcești,14.01.2014 Referință Bibliografică
SENZORIAL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379534_a_380863]
-
de argint pe care o umplu cu apă pentru peștișorul auriu. Abia după trei zile în care prințesa nu mișcă vasul și cupa de lângă patul ei, peștișorul începu să bată din aripioare și floarea să grăiască cu glas subțire și plângător. - Nenorocire pe capul nostru! Împăratul Mustață-Sură e un monstru! Auzind acele vorbe despre tatăl ei, prințesa se supără și ieși din camera ei unde nu se mai întoarse decât seara, când floarea și peștișorul dormeau. Această întâmplare se repetă și
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ar fi să ni le spui, ai întrista o lume!/ Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară/ Când stai de mă veghezi ca boala să dispară.// Spui rugăciuni în șoap te, te-nchini pe la icoane,// Ești salcie-aplecată spre mine, plângătoare./ Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,/ Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec”(Mama, izvor de iubire) Sau: Bunica mea, de ce când stai/ Și mă privești, ți-s ochii umezi,/ De parcă vezi un colț de rai,/ Te uiți
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
până la un nou apus. Azi măria sa Luminosul își încântă privirea din răsărit, admirând împărăția Toamnei. Tocmai a zărit oarecare mișcare pe malurile râului cu ape albastru întunecate care străjuiește hotarele proprietății prea nobilei doamne. Pe maluri sinuoase umbrite de sălcii plângătoare plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
voințăsă te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri,crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri,te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri,faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare,te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare.Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuțiefără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție,crezi că viața a fost doar un divertisment
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Soprană... o frunză lată! Libelula-i... spectatoarea Străvezie, decoltată! Șef-decor e... Licurici! Luminează-ntreaga scenă. De-l înțeapă, vreun arici Tot zăvoiul e în... beznă. - De-i concert în poieniță Să fie vreo sărbătoare? Întrebă o garofiță Pe-o salcie plângătoare. Pajiștea înmiresmând Toporașii-n cor, cântară Cu glas dulce, murmurând: -Bine-ai venit... Primăvară! Referință Bibliografică: Concert în poeniță / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“. (Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re/creator. În opoziție cu
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
dintre natură și om: „rămân/ ramura verde/ împărtășită/ cu poame în pârg/. (Ramura verde) Poetul simte nevoia unei „corespondențe” cu conștiința lucidă, în prezentul său și qui-pro-quo-urilor sociale și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând/ peste pietre”. Acest infern ce-l străbate nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
nu mai era prieten cu ea, și o ocolea temător, să n-o întâlnească, știind ce-l așteaptă... Spre prânz, Roxette își extindea vizitele în alte spații ale generosului castel. Mai încolo, peste două garduri, lângă râu, acolo unde sălciile plângătoare își întindeau generoasele ramuri, ca niște umbrele aplecate spre pământ, căutând apele râului cristaline și lucioase ca niște sclipiri de diamante vii, acolo o aștepta prietenul ei cel mai bun, un ponei frumos, cel cu hreavă albă, strălucitoare, crescută pe
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Învăluită-n sal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie că o perla, Grațioasa că zefirul, Catifelata, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasă Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub sălcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasare cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! Citește mai mult LEBĂDAAlbă că o orhidee,Învăluită-n sal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]