753 matches
-
sfâșieUn veac și un pământ năpăstuit îmbracă iar cămașa ta de ieși-o sabie cu vârful ascuțitCu versul tău lovește fără teamăNevolnicii care te-au prigonitNu suporta o viață de cazarmăși nici destinul celui urgisit!Iubirea ce durează-n veșnicieN-acceptă plânsete și lamentăriNici marea-nvolburată, pe-o tipsie,Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptățiiCroiește-ți drumul către nemurireRidică sus stindardul libertățiiNu accepta nici dram de umilire... Abonare la articolele scrise de virgil ciucă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
desfătându-se în apa cristalină a ideilor - idei concentrate în raze blânde - aduc farmecul și înfiorarea din adâncul trăirilor. „focul răbdării, dorinței / cu brate sculptate-n oțel, / crescute ca ramurile de măslin, / focul cu-același surâs de copil,/ cu-același plânset plutind în eter, / focul acela ești tu, / poate chiar eu, / ca două necunoscute,/ una înlăuntru alteia / ca două iubiri isoscele... ( Soare de mai) Reîntorcându-se în trecut, la rădăcini,”o, Dobroge, pământ din care /renaște eterna cetate Tomis”... poetul descoperă
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
Traian Vasilcău- „Poemul lacrimii” S-a dovedit că un poet autentic are sufletul mare și absoarbe ca un burete suferințele semenilor, care-i provoacă stări de durere ce-o revarsă-n poeme-rugăciune, în rostogoliri sonore precum dangătul de clopot cu plânset tânguitor. Și când semenii săi sunt fiii unei patrii sacrificate pe Crucea Istoriei, sufletul poetului-clopot de cristal- topește gemetele ce curg pe albia Timpului, transformându-le în fulgi sclipitori de rugăciune, pe care îi ninge în psalmi( „ning cu psalmi
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
iei anafura, fără să te împărtășești? Nea Ghiță, concentrat la joc nu-i răspundea. Atmosfera ar fi fost ideală pentru stropul de fericire ce și-l ofereau reciproc cei trei, dacă nu se auzea dintr-un colț al atelierului un plânset monoton și cu sughițuri. Era Tudorel Stelaru, un băietan de vreo doisprezece ani, ucenicul, sosit astă vară la moară. Tudorel ținea morțiș să plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
după el.Cei doi plecară mulțumiți dar obosiți spre casă urcandu-se în trăsura,cu emoții pentru ziua de mâine,emoții care trecură repede pentru că simțeau că se cunosc deja de o viață........ Din umbră unui copac,se auzea un plânset inabusit.Barbatul se trase în jos pe coaja unui nuc de lângă casa și cu mâna la gură,se abținea să nu plângă în hohote. În minte îi veneau gânduri învolburate,negre și atât de reale ale copilăriei lui stârnite de
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494159886.html [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1435733369.html [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan 01.07.2015 Iași
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1435733369.html [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
fața, cum mă învăluie. Mă simt în siguranță. Pielea ei catifelată pare că nu a fost atinsă de greutățile vieții, dar e din ce mai rece. În jur, o liniște paradoxală este străpunsă din când în când de șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul pare că s-a oprit. Trece atât de greu... de chinuitor... mă face să îmi amintesc de vremurile trecute când mă plimbam de mână cu bunica mea pe aleile tomnatice, pline de frunze care foșneau la fiecare
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_nicolae_stroia_1452750394.html [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
Eu am intrat în poezie ca-n altar”): „Dumitru Pricop a intrat în poezie cu umbra și răcoarea pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa grea de pământ și vocea curată a sângelui prin care aleargă cu slobozenie Măria Sa, Muntele, și plânsetul stelelor de departe, nesfârșitul cerului senin, înțelepciunea sfătoasă a brazilor, bolboroseala sfântă a apelor repezi, zborul păsărilor, țipetele adânci venite de dincolo de marginea lumii, atâtea doruri nestinse în curgerea anilor!. Sensibilitatea poetului vrâncean (în ultimele două-trei volume) este a unui
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Scriitori_vranceni_de_ieri_si_de_azi_mircea_dinutz.html [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
frumos În care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu puritate Dar tu rămâi același Eternul pribeag Și-atât de însetat de libertate... - Ce zici? Îți place? - Mă pui pe gânduri, draga mea Deea, răspunse fata. Nu știam că ești și poetă. Că vei deveni un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405430516.html [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Decembrie. Pentru a diminua fobia micuților, scaunele de frizerie fuseseră înlocuite cu altele, întruchipand diverse animăluțe - căluți, elefanți, măgăruși sau girafe - pe care încaleca cel „condamnat” la tuns, în timpul „supliciului”. După numeroasele vizite facute la zburlici, soldate cu țipete și plânsete de fiecare dată, ai mei au izbutit să „negocieze” cu mine un ritual, menit a le aduce liniștea atât lor, cât și bieților frizeri. Un întreg ceremonial preceda tunsul: mai întâi vizionarea unui film, la cinematograful Progresul, aflat în incinta
LA ZBURLICI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1438920780.html [Corola-blog/BlogPost/368155_a_369484]
-
că niște oameni au murit ca noi să trăim. Fiecare al zecelea făcea un pas înainte. Pe rând, își scoteau coifurile apoi lorica și tunica de lână. Apoi erau așezați în genunchi și li se dădea lovitura de grație. Fără plânsete sau vaiete. Fără vociferări sau acuze. Ca și cum fiecare și-ar fi făcut datoria față de ceilalți, nicidecum față de Roma. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către cei răstigniți. -Ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre surprinderea ei copilul era aproape spânzurat de jnurul asigurator. A strigat la mine m-a certat și pe bună dreptate am meritat. Toate astea nu le voi uita
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1454774975.html [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
a urmărit mereu acest univers tainic, invadat de blajinătate, învăluit într-o atmosferă de Eden, de bunătate divină, de bucurie beatificatoare, mirosind a dumbrăvi și busuioc. Grigore Vieru E atâta tăcere/ În casa mumei,/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei. Divinizez pământul care se urcă până-n vârful frunzelor, numai el, numai biata asta mână de lut urcă atât de departe în Univers, până în vârful frunzelor. Nimeni n-a zburat încă mai sus de frunză, mai sus de firul de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193861.html [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
nu pot exista decât împreună. Oricât ar fi de dureros, trebuie să acceptăm ideea că sublimul vieții îl dă moartea, că numai moartea este cea care dă sens vieții: „Nu știu dacă-i loc a spune,/ Dar trecând Văii hotarul,/ Plânsetele, din genune,/ Răscoliră călindarul,/ Dându-i clar a înțelege/ - Precum zânelor măiestre -/ Că acolo unde-i lege/ Nu-i tocmeală, nici sechestre." Tulburătoarea temă a perceperii timpului, ne stârnește o profundă admirație pentru omul nostru simplu, temă pusă în discuție
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_o_meditatie_pr_elena_buica_1375014337.html [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de frumos, de liniște, de adevăr și de oameni. Poate că
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_taina_scrisului_ref_georgeta_resteman_1342970892.html [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la schimb, De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb, Doar să scăpăm de-al negurilor plânset. Și speriați de viciul îndoielii, Ne-nghesuim, pasibili delicvenți, Pe-un raft subtil, croit pentru clienți Sătui de exercițiul temenelii. Referință Bibliografică: ZDRENȚELE DURERII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443810084.html [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
GHIOCEL ÎN SUFLET..., de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Să ai un ghiocel în suflet, Iubita mea din primăvară, Și gingășia lui în umblet Când vei iubi întâia oară! S-asculti de-al fericirii plânset Si-al sfintei clipe nemuriri, Să ai un ghiocel în suflet Ca semn al veșnicei iubiri. Când amintiri se vor trezi Și- apare-al toamnei primul scâncet, Când ghiocei la tample-or fi Și obosit al vieții umblet, Să ai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
E vocea mamei. Într-o clipită mă ascund sub pat. Nu vreau s-o păcălesc, însă-mi vine să plâng și nu știu de ce mi-e rușine. De sub pat, printre picioarele oamenilor, o văd pe mama intrând. Mi-aduc aminte plânsetul ei la plecarea trenului și nu mă mai pot stăpâni. Plâng cu suspine. Mama plânge și ea. Plânge și Letiția și vreo două femei aflate în cameră. Nu mă poate scoate nimeni de sub pat. Într-un târziu mă hotărăsc și
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fulgi_si_amintiri_monica_bokor_1391192540.html [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
com/watch?v=Q9FejENHSTw Minimalizări jignitoare Un urlet-de-fiară-în-comă, în creierul meu Și poate că-i momentul unui poem explicit, Despre această cea mai mare dragoste a mea Și despre ceea ce unii au început să numească Slăbiciunea mea nejustificată, orbirea mea, Plânsetul meu nemotivat, damblaua, coșmarul, Exagerările mele în materie de evaluare, A ta, ca femeie între femei și ca iubită a mea. Mă irită și mă jignesc toate aceste încercări De minimalizare, la care ei te supun, Deși, trebuie să recunosc
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
plângea de mama focului pe peron și tata o liniștea din când în când, explicându-i că doar așa pot ajunge bărbat de încredere și că armata o să mă facă om. Pe la patru dimineața trenul a plecat. Se auzeau niște plânsete și urlete afară de ne făceau și pe noi să izbucnim în plâns și să tremure inima în noi la gândul unde o să mergem. Nu ni se spusese nimic. Nici unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478294448.html [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
cu înfoieri de pene, cu gângurit și atingeri de ciocuri, așa cum văzuseră la Mărțișor și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar jocurile?..hore și sârbe, bătute și săltate, lente și învârtite, în unduiri de șolduri și frângeri de trupuri, tropote și zvâcniri de corpuri
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422393563.html [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
în consecință și la o „căzătură” cineva a „umblat” în gentuța cu scule, șterpelind patentul. Pe care nici măcar nu-l văzusem (o fi fost, n-o fi fost!?), proprietarul incriminându-mă fără putință de tăgadă. Geaba argumente lăsate cu sughițuri, plânsete șiroaie și păreri de rău. Știindu-mă „curat” n-am încercat decât varianta scuzei pentru a obține încrederea și absolvirea de vină a „păcătosului”. Ar fi fost culmea îndrăznelii (și riscului asumat) să fi cerut celor de acasă să plătească
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despare_imprumutul_cartilor_.html [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455723133.html [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]