476 matches
-
încercare, să fie un motiv și un îndemn la îndreptare, la gândire, la bună purtare, la căința și la îmbunătățirea sufletească.” (Profesor Teodor M. Popescu, Meditații Teologice.Vol. II. Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor- 2003, p. 213) Suferința fiind din plămada lui Hristos, îl conduce pe creștin la întărirea credinței, la buna înțelegere, la smerenie, la sinceritate, la prețuirea celorlalți, la compătimirea dușmanilor, la îndelunga răbdare, la iertare, la dragoste, la înțelepciune, la jertfă. Mântuitorul își previne Ucenicii despre taina suferinței
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1462281009.html [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
pun sigur și durabil amprenta în mintea și sufletul cititorului. Sub zodia modestiei și a bunului simț, în tăcere și liniște interioară sau zbuciumată, în ușoară melancolie ori extaz, uneori cu seninătate, alteori înnourată, în laboratorul intim al creației poetei, plămada fecundă dă viziune și prospețime lirismului său. Poemele sunt izvor de frumusețe, de căldură, rămânând inalterabile în timp. Semnul vigorii poetei Mariana Gurza este faptul că scrie poezie în vers alb: „Semn că poezia trăiește / e versul alb / care a
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1483175562.html [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
pregătește rugul. Cel ce păcătuiește,justifică prin sine, Răul vădit în trupu-i din clipa zămislirii. Prin coabitare cu valențele Divine, Se primenește-ntr-una în vatra omenirii. Cel ce relevă-n viață,Eul suprem șoptindu-i... Divina-i Obârșie, preschimbă a sa plămada Renaște a sa natură ,și oferă la rându-i; Binele care-l face, fără a vrea dovada! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: OBÂRȘIA DIVINĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1417732325.html [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
sa cu natura și idealul, la înălțimea maximă de vizualizare. Realitatea vieții se îngemănează cu adevărul uman, când crud, când blând, dar expoziția de tablouri plastice de la Galeria de Artă situată în templul teatrului românesc de revistă „Constantin Tănase” înfățișează plămada finită a frumuseții fremătânde și foarte optimist colorate. „Oglinda timpului” e, firește oglinda timpului viu, nu al celui amorf. Culorile surâd și înveselesc, sugerează timpul și actul dinamic al vieții, nu posturi statice dintr-un univers incredibil, chiar și la
STELA VESA. EXPOZIŢIE LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412665358.html [Corola-blog/BlogPost/341066_a_342395]
-
IUBIRII Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Lasă-ți doar inima primească ghirlanda de săruturi ce îți înnobilează gâtul, precum brațele fecioarei despletită, îl înconjoară cu dragostea ființei ce-ți poartă plămada dorului ! În căușul petalelor de Roză ascuns este diamantul șlefuit de durerea facerii ! Halucinantă naștere ce-mi pui coroană de broboane pe fruntea-mi plină de-un univers de gânduri ! Cuvântul despre tine fiind mirare punctul semnului este viscerele ce
POEMUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1440834971.html [Corola-blog/BlogPost/372238_a_373567]
-
și acesta îl macină în mori neștiute. Pulberea ta, trecută bob cu bob prin clepsidră va fi vămuită de lacomul și necuprinsul Adevăr. Deasupra nimicirii tale rămâne sufletul. El va fi cel ce îți va aduce pulberea într-o nouă Plămadă, și, muritor, te va turna în forma Nemuririi. Ai Încredere!” Și pornind de-aici, te cufunzi în lectura binefăcătoare care te desprinde de toate relele pământului și te înalță prin alternanțe poetice de vers clasic și modern într-o lume
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 by http://confluente.ro/_vamuirea_pulberii_georgeta_resteman_1365539059.html [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
ridicarea noului templu al lumii implică mai multe linii de forță: criză, mizerie, moarte, foarte multă moarte - vectori puternici, intens negativi, ce nonșalant “Atârnă hălci de carne ( ... )” (Euripides, Bacchantele) pe altarul spiritului adormit. Excluzând cu vehemență din alcătuirea Ființei umane plămada Iubirii celeste și propunând în locul acesteia doar egoismul deformant al sufletului înecat în viciu, optica reducționistă și pervertibilă a fiilor lui Baphomet anulează categoric comuniunea sui-generis dintre Creat și Creator, răsturnându-i acesteia în integralitate raporturile de interacțiune statuate din
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_hingherii_lui_magdalena_albu_1387667452.html [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
desprind de înflăcărarea gândurilor ce mă țin trează până în târziul privirii, să-mi feresc inima de prinderi seculare în tăcerea vreascurilor. Cu pleoapele în rugăciune, ar trebui să o culc mereu în palma Lui Dumnezeu. Dimineața mă vor întâmpina cu plămada zămislirii, noi fâșii de lumină. Mă voi ridica din viață spre viață, cu sufletul în zbor din cădere liberă din aproapele din mine în mai aproapele simțirii, acolo unde pretutindeni zvâcnește iubirea. Te port cu mine oricum, oriunde, oricând, pe
PE ARIPA VISELOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1483647446.html [Corola-blog/BlogPost/382794_a_384123]
-
jurnalelor, urma să îmi aducă noi și interesante aspecte de pe un tărâm pe care nu pot călca mulți oameni. Dar mai mult, din această carte doream să deslușesc printre rânduri câte ceva din resortul interior al unei persoane alcătuite dintr-o plămadă deosebită, aceea a unui om născut pe meleagurile României, prin vene curgându-i sânge de evreu, construit parcă după tipare cocepute de americani, în piept o inimă în care încape dragostea de semeni de pretutindeni, dar rămânand un român adevărat
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_pagini_de_jurna_elena_buica_1365152207.html [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
Sub norii molcomi, care curg Spre ziua zilelor dintâi, Spre ora-n care tu rămâi Atât de mut și de miop, La soarele-n caleidoscop. 19 august-25 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Imre #Toth #Style #MistyRose #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Plămada palmelor terestre,Meteahna muzelor rupestre,Orânduite-n sanctuar -Un orologiu-n estuar;Apele tulburi greu mă poartăSub ceașca cerului cu toartă,De care mă atârn în vis,Cotrobăind prin paradisMinunea unui curcubeu,Descoperită de un zeu,Devine-n vis realitate
REGINA DE NISIP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1478085341.html [Corola-blog/BlogPost/385216_a_386545]
-
flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-o plămadă de îngeri, ca mărturie a veșniciei noastre. Ruga lui e primenită-n cununa de psalmi, cununată cu limpezirea heruvimă, ce mistuie spița proorocească a lui Zamolxe întru dăinuirea divină. Curajul lui răsunet de Înviere, revărsat în smaradul de strune zglobii
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
echinoxul veșniciei, din clarul Chemării dintâi a lui Andrei, înseninează izbânda eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni s-a scris zidirea în marele Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea lui de-viață-purtătoare, simțirea sfântă a unui
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
aranjez eu...-Fiindcă eu nu pot s-o fac prietene! -Și de ce ar fi mai bine așa?... VIII. VIȚA-DE-VIE, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_condur/canal [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și topeau crestele tocmai sus în cer.Inimile acestora adăposteauBulgări opalescenți prin care lumina pictaUmbre răsfrânte în adânc.O! fluviu despletitCare înconjori
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_condur/canal [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
ucidă ce ne-a mai rămas Din moștenirea dulce strămoșească, Vor să ne-atârne sufletul de-un ceas... Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
în Roma antică, să se îndrăgostească de ea Ovidiu și apoi să o cânte în versuri din îndepărtatul său exil. Sau, să treacă cu pași melancolici, coborâți din alte lumi, pe culoarele vreunui castel medieval, dându-le în șoapte, trubadurilor plămadă visurilor de iubire, făcând astfel zidurile cetății să se îndrăgostească de umbra iubitei lor. Dar a fost așa, să se nască în România, cu sufletul acesta dincolo de timp. Și atunci, i-a fost dat să se îndrăgostească ea de Eminescu
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 by http://confluente.ro/La_multi_ani_lucia_olaru_nena_rodica_elena_lupu_1361344495.html [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport de rugăciuni și-ajută pasul să găsească drumul cel bun spre sfânta casă (genunchi) *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424155117.html [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Amin! Gerar, 2010 C R U G Îmi ațipesc toți greierii pe sân Robiți de taină și de grabnic cântec. E prea rotund prezentul să-l aman Și să-mi alung simțirile din pântec. * * * * * Să nasc, aș vrea, din dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminesciana_acum_si_de_a_pururi_cezarina_adamescu_versuri_cezarina_adamescu_1326264630.html [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
Învățătoarelor, Eroinelor, Poeteselor, Diaconițelor, Monahiilor, Cucernicelor, Mamelor, Rapsoadelor-artiste, Presbiterelor, Mucenițelor, Mărturisitoarelor, Pustnicelor, Sfintelor. Deasupra tuturor ca Arhetip absolut, împărățește veșnic și proniator Fecioara MARIA. Așadar, la plinirea vremii istorice, Dumnezeu a ales-o, pe Cea mai Aleasă Fecioară MARIA, din plămada dacică a Pământului și a Cerului-ca Viață spre mântuirea FRUMOSULUI, a celor ce aleg Calea, Adevărul și Viața, fericind-O cu bucuria tuturor neamurilor și cu o frumusețe dumnezeiască: „Mulțumesc înaintea lui Dumnezeu, spune tracul nostru Sf. Dionisie Areopagitul, care
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Aură a Cerului angelic, în care a odrăslit suav și martiric Sf. Elisabeta-Marea Ducesă. Cuvioasa Stareță MARIA s-a odrăslit Cununii imperiale martirice a Țarilor și Marilor Duci, alături de alte milioane de mucenici ruși executați de iudeo-bolșevicii sovietici. FEMEIA prin plămada ei hirotesită și harismatic conferită de Atotcreatorul este locul de întâlnire dintre Dor și Dăruire, dintre Frumos și Sublim, dintre Pământ și Cer, dintre Răbdare și Extaz, dintre Fior și Luceafăr, dintre Rugă și Cântare, dintre Om și Dumnezeu, dintre
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
EA este măsura lui: cât îi este dat să fie omul și cum să fie îndumnezeit. EA este măsura cuprinsă între existență și transcendent. EA este timpul ca împlinire a soartei, devenind destin pentru bărbat: consoarta lui! FEMEIA creștină este plămada în care deznodământul tragic al omului suie prin pofrira suferinței și a iubirii ei, flacără mistuitoare a aspirației și demnității spre sferele înnoirii dumnezeiești. În sânul strălucitor al FEMEII cucernice și frumoase, care a iubit cu adevărat și, apusul iubirii
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Imperiului Bizantin, beneficiind și contribuind la întreaga spiritualitate desăvârșită acolo. În mod firesc, Bizanțul a oferit și a primit tot ce a fost mai frumos (divin) din acest spațiu geografic. În concluzie, muzica bizantină nu aparține unui popor, ci este plămada tuturor popoarelor din acel bazin geografic și spiritual; este creată de oameni aflați permanent sub inspirația Duhului Sfânt; ea aparține cultului, are sensibilitate atât în creație cât și în interpretare: cine cântă în Biserică se roagă, și cine se roagă
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/milena_munteanu_1449994693.html [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
este străveche la români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un citat dintr-o doină „Eu sunt floarea de pe mare,/ Cine mă iubește moare.” prezintă tristețea unui plutaș aflat în căutarea neîncetată a nereidei definite metaforic „Mladă din plămada spumii/ Floarea spumii, floarea mării!” Gheorghe Asachi în poezia Sirena lacului inspirată din tradiția populară românească amintește de o fată înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în valuri de unde metamorfozată în sirenă vine să
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Acasă > Poezie > Credință > VIȚA-DE-VIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămada transparență În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475303398.html [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
o floare Iar Vită de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer,si ca de fapt ea , Vița-de-vie era, Ancoră care lega cerul de pământ... ...Care nu era Pământ Ci era o plămada care avea pe ea Urmele unor neasemuite mâini. Referință Bibliografica: Vița-de-vie / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475303398.html [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]