476 matches
-
este străveche la români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un citat dintr-o doină „Eu sunt floarea de pe mare,/ Cine mă iubește moare.” prezintă tristețea unui plutaș aflat în căutarea neîncetată a nereidei definite metaforic „Mladă din plămada spumii/ Floarea spumii, floarea mării!” Gheorghe Asachi în poezia Sirena lacului inspirată din tradiția populară românească amintește de o fată înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în valuri de unde metamorfozată în sirenă vine să
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
ucidă ce ne-a mai rămas Din moștenirea dulce strămoșească, Vor să ne-atârne sufletul... de-un ceas. Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc
SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367017_a_368346]
-
ne întregesc frumusețea vieții cu inocența lor, care ne umplu de o bucurie molipsitoare și ne încântă sufletele cu drăgălășenii fără egal, care râd precum grădinile-nflorite și din ai căror ochi limpezi se scurg mereu mărgăritare de gând nevinovat! Plămadă vie din curcubeie de suflet, mirabilă sămânță de iubire - copilul este frumusețe, copilul este bunătate, copilul este nevinovăție, el este curățenie și veselie și sinceritate, copilul este TOTUL: universul în care trăim și prin el existăm ca ființe împlinite și
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
pun sigur și durabil amprenta în mintea și sufletul cititorului. Sub zodia modestiei și a bunului simț, în tăcere și liniște interioară sau zbuciumată, în ușoară melancolie ori extaz, uneori cu seninătate, alteori înnourată, în laboratorul intim al creației poetei, plămada fecundă dă viziune și prospețime lirismului său. Poemele sunt izvor de frumusețe, de căldură, rămânând inalterabile în timp. Semnul vigorii poetei Mariana Gurza este faptul că scrie poezie în vers alb: „Semn că poezia trăiește / e versul alb / care a
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
ridicarea noului templu al lumii implică mai multe linii de forță: criză, mizerie, moarte, foarte multă moarte - vectori puternici, intens negativi, ce nonșalant “Atârnă hălci de carne ( ... )” (Euripides, Bacchantele) pe altarul spiritului adormit. Excluzând cu vehemență din alcătuirea Ființei umane plămada Iubirii celeste și propunând în locul acesteia doar egoismul deformant al sufletului înecat în viciu, optica reducționistă și pervertibilă a fiilor lui Baphomet anulează categoric comuniunea sui-generis dintre Creat și Creator, răsturnându-i acesteia în integralitate raporturile de interacțiune statuate din
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Mangalia) etc. etc. Poezie și proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă” plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjito, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-o plămadă de îngeri, ca mărturie a veșniciei noastre. Ruga lui e primenită-n cununa de psalmi, cununată cu limpezirea heruvimă, ce mistuie spița proorocească a lui Zamolxe întru dăinuirea divină. Curajul lui răsunet de Înviere, revărsat în smaradul de strune zglobii
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
echinoxul veșniciei, din clarul Chemării dintâi a lui Andrei, înseninează izbânda eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni s-a scris zidirea în marele Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea lui de-viață-purtătoare, simțirea sfântă a unui
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Prin versurile sale, Mircea Dorin Istrate se dorește acea „Urmă” vie, de neșters, care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și-i arată drumul drept spre Lumină. Urmă încrustată în granitul ființei. În numele fiecăruia. În inimă. În plămada de suflet. Urmă de neșters pentru că nu e înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge, în cartea fiecăruia. Ardeleanul știe că va da seamă pentru orice cuvânt risipit, pentru orice pumn de țărână lăsată în voia sorții. El
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
dușmanul trecea hotarele. De mai bine de cinci sute de ani clopotele bat în aceleași ritm, venerându-l pe marele dispărut: Ștefan-Vodă, Ștefan-Vodă! Ceva din mine se contopește cu respirația neauzită a acestui pământ miraculos, pe care au răsărit, din plămada de suflet, minte, trudă și îndemânare artistică a oamenilor săi, adevărate capodopere ale culturii religioase românești, consfințind măsura genialității neamului, ca ofrandă, a scânteii dumnezeiești primite, întoarsă către Dumnezeu. De aici au pornit Eminescu și Creangă, Ciprian Porumbescu, Enescu, Sadoveanu
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
generali ai acestei armate închinau, cu o fervoare greu de descris în cuvinte, câte o cupă de vin de culoarea morții cu maleficul dictator german la masă.) Și nu rostim o noutate spunând asemenea lucruri, pentru că dintr-o astfel de plămadă s-au alcătuit întotdeauna pentru umanitate paginile propriei sale diacronii milenare. Începutul de veac XXI aduce cu el, la rându-i, o seamă de fenomene interesante ca mod de manifestare doar din perspectivă strict științifică, pentru că, din alte puncte de
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
-i, cu osteneală rânduite, Urzind însă avid la altă împlinire. Vlăstar de viță bravă, strămoșească, Ales din codrii vajnici de goruni, Stejar crescut în seva-ți românească, Inelele mereu să ți le-aduni, Lăsând în trunchiul Neamului străbun Eterna lui plămadă de Român! Notă: Conf. univ. Dr. Vasile Șoimaru de la Academia de Studii Economice din Chișinău (cofondator al acestei instituții universitare), fost deputat în Parlamentul R. Moldova, în două mandate, scriitor (publicist, monografist) cercetător al românității din afara României (implicit, călator notoriu
ANIVERSARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348042_a_349371]
-
romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o zare înmiresmată, o Liturghie cosmică. TRADITIA noastră precreștină poartă în ea desăvârșirea, așa cum Creația divină poartă în Sânul ei esența împlinirii. Dacă Numele Domnului este sinonimul DRAGOSTEI, al Fecioarei MARIA
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
Cel de Sus Este-al Legii Vechi Botez Pentru plinirea Noii Legi. Botezul în Legea Nouă Ne-aduce mântuire nouă Copilul-Dumnezeu-Iisus Din Răsărit până-n Apus. Pe Vasile cel Mare și Sfânt, Mare creștin pe-acest Pământ, Ce a liturghisit făcând plămadă Lăsând a sa Vasiliadă. Mai prăznuim și Noul an, Măsur-a timpului uman, Care prin trecerea-i divină Ne ne-nțelepțește-n Duh, Ne dă Lumină. Ionel Grecu Referință Bibliografică: ÎNTREITA PRĂZNUIRE / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V
ÎNTREITA PRĂZNUIRE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350090_a_351419]
-
Mereu în alunecare, mereu în derivă Mereu î n l o c u i t ă... Sunt roata spânzurată-ntr-un cui În hambar sprijinită de șură Lâncezind între bălăriile nalte cât casa Asudând în colbul stelar, cea mai inutilă plămadă. Sunt roata Rătăcită pe drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
organul" respectiv - în fond, parte anatomică a matricii sale etnogenetice - putea să-și piardă funcția sau măcar să și-o slăbească. Dar nu s-a întâmplat așa, ca, din păcate, în cazul multor români basarabeni, care și-au pierdut de tot plămada strămoșească. Rădăcinile poetului Ionel Căpiță, pesemne, trecând clandestin pe sub albia Prutului, l-au hrănit pe acest prizonier neîngenunchiat, în fiecare zi de prizonierat, cu seva proteică a Neamului rămas în Vatra Țării. De aceea DRAGOSTEA - de neam, de țară și
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi îi va zări chipul drag, acel chip care se luminează de fiecare dată în prezența lui. Apoi, fiecare
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
de 27 mai 2013, în prezența unui numeros public alcătuit din personalități ale lumii literare și admiratori ai cuvântului frumos așezat în pagină. Cu o aleasă bucurie am participat la acest eveniment deoarece am avut o relație mai deosebită cu plămada acestui poem, la care am fost martoră în mai multe etape, datorită „micilor " indiscreții telefonice ale autorului. De când mă știu, folclorul a constituit pentru mine o atracție neobișnuită, așa că i-am adresat poetului Adrian Erbiceanu un cuvânt de mulțumire că
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăților sociale, „Noi tot vom scrie ce ne stă în fire,/ Suntem plămada din destin durut" (Sufletul nostru nu-i de răstignit), dorința de împlinire prin iubire, dragostea de neam și țara „ Am așteptat de-a înflorit malinul", dorul de părinți și de casa părintească cuibărită în Ardealul încărcat de frumuseți, de istorie
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin de stele ce erupe Același gaz incandescent..plămada viselor astrale Referință Bibliografică: Leviathan 2 / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt ceea ce sunt. Între atâtea nuanțe răvășitoare pentru eternitate, aleg ce îmi luminează inima. Mi-e sufletul turcoaz bătând azuriu înspre axioma fericirii. Dospește la foc nevăzut plămada lepădării de sine în misterioasa înălțare în firesc. Mărturisesc că uneori, în mijlocul nopții, parcă mă urmăresc fiarele pământului. Parcă păzesc, parcă pândesc, amorțite prezențe mute cu iz de imprevizibilă mișcare. Un șarpe cu cap de pupăză mi s-a arătat
INSOMNIILE TOAMNEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366429_a_367758]
-
e într-un strop din pahar, cât într-o seamă de doctorii! Paharul de Cotnari e frate cu mirabilul cântec pe care-l mistuie și-l suie ca ser și sevă la inimă, frate, de asemenea, cu poemul alcătuit din plămadă cu vin și cuvânt! În pahar, vinul Cotnari e soarele dezagregat, din care meșterii Renașterii au lăcuit vitraliile catedralelor; în suflet, vinul Cotnari e fratele meu, fratele tău... mama, tata, dragul, draga, prietenul... e pacea, iubirea, voia bună, dacă e
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi ... Citește mai mult Trenul așteptat a fost anunțat că va sosi cu întârziere. Are senzația că toate celelalte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi ... XIV. XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2133
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului „Maria Tănase este cel dintâi autentic rapsod al acestui pământ. Când o aud pe Maria, glasul și cântecele ei le intuiesc venind din străfundul milenarei plămade thracice. Mă regăsesc cu tot ce e mai bun în mine, în stihurile și melodiile interpretate de ea. (Mihail Sadoveanu) Din aburul pământului străbun, răsfirat ca din pâinea fierbinte în prag de sărbătoare, sub adierea diminețelor însorite peste care picură
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]