1,291 matches
-
să nu răcească imaginea de unde vii încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire te am în priviri cu gândurile despletite poate la mine dormi înger blând norocul te veghează și undeva departe te țin închisă în ochii mei plăpând să nu îți pierd imaginea aleasă de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: ochii mei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380111_a_381440]
-
o veselie permanentă. Nicole crede că sătenii când trec prin fața porții cred c-au căpiat băbătiile, Doamne ferește, nu alta! -Bine, dar de ce-mi raportezi tam-nisam asta? Treaba voastră! Sunteți vaccinate, majore, libere, indepenente și vilegiaturiste... mă cam rățoii la plăpândă creatură. Bine c-aflu pe unde hălăduiește Lixa! S-o pârăsc omului! Doar i-am promis?! -Ce e ceva cu Sterie? E bolnav? -Ați vrea voi?! Dar e speriat de plecaea soției pe nepusă masă. Crede c-a luat-o
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
de lup, din dor mă trudesc să mă rup cu àripi rănite și grele de zborul pieptiș și abrupt. Și vin să m-așez în uimire sub brazda surâsului blând, sămânță de nouă rodire și de-nmugurire flămând. Dar firul speranței plăpând în loc să răsară-n iubire stă-n dor, rădăcini căutând. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și iarăși / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŞI IARÃŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380241_a_381570]
-
mereu,mereu... să mă trezești din gândul meu, să așezi în mine gândul Tău! Ajută-mă , să mă trezesc din starea-n care mă găsesc! Și dă-mi din visele cerești, sclipiri,puteri Dumnezeiești! Îți dau puterea mea,de om plăpând, îți dau gândirea mea să o asculți! Să faci din mine Omul Tău, iar glasul meu,să fie glasul Tău! Părinte,privi-n lăuntrul meu, nu aș descoperi decât tăceri, și mi-ar fi teamă să mă uit, la adânca
STĂRI LĂUNTRICE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380279_a_381608]
-
ființă mică căzu de pe picioare În apa-nvolburată la vale ce-o târî Și nimeni nu era aproape să-i fie o salvare Luată de curent fu dusă-ntr-o clipită Târâtă jos la vale prin ape tulburate Sărmanu-i trupușor— plăpânda ei ființă În câteva secunde fetița a fost departe Dar înspre margini curentul i-a purtat Plăpânda ei făptură cu apele turbate Și hainele-i îndată de-un lemn s-au agățat Curentul cel cumplit trecând și mai departe Și
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
aproape să-i fie o salvare Luată de curent fu dusă-ntr-o clipită Târâtă jos la vale prin ape tulburate Sărmanu-i trupușor— plăpânda ei ființă În câteva secunde fetița a fost departe Dar înspre margini curentul i-a purtat Plăpânda ei făptură cu apele turbate Și hainele-i îndată de-un lemn s-au agățat Curentul cel cumplit trecând și mai departe Și acolo a rămas plăpânda ei ființă Cu mâinile micuțe de lemn s-a agățat Ușor ieșind din
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
câteva secunde fetița a fost departe Dar înspre margini curentul i-a purtat Plăpânda ei făptură cu apele turbate Și hainele-i îndată de-un lemn s-au agățat Curentul cel cumplit trecând și mai departe Și acolo a rămas plăpânda ei ființă Cu mâinile micuțe de lemn s-a agățat Ușor ieșind din apă cu gingașa-i guriță Și trupu ei micuț o iată a fost salvat De-un înger cred din cer fetița a fost salvată Căci undele cumplite
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar în copacul veșnic desfrunzit, Cu grindină să plouă ori să ningă. Dar noi, prin anotimpuri de tăceri, Am și uitat ce iz are căldura. Când toamne reci strivesc fâșii din „ieri”, Simțiri plăpânde nasc, rănite, ura... Referință Bibliografică: ENIGMATICELE PLOI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378194_a_379523]
-
soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: Poeme / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BUCURIE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă strânge-n brațe bucuria când albul ghioceilor inundă o clipă pură și plăpândă de care-am fost mereu flămândă. Mă leagă versul iar de frumusețe cu zbor și vise îndrăznețe, într-un buchet de vioarele se îmbată simțurile mele. Mă-nalță rugăciunea -n cer când mirul izvorăște din icoane pe scară pașii din
BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377186_a_378515]
-
aclimatizarea eului liric. Tânărul de douăzeci și ceva de ani se mulțumește cu foarte puțin și își mitologizează secvențele biografice în felul în care o fac copiii. Chiar așa se și simte: ca un "soldățoi în pantaloni scurți", un "animal plăpând și fără apărare", protejat însă de "duhurile acestor străzi", băiatul mamei care îi scrie email-uri sfătuindu-l să nu-și neglijeze viitorul. Acesta va fi, neîndoielnic, la fel de solar ca și trecutul: "pe când aveam picioarele foarte mici și durdulii,/ iar
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Despre gesturile largi se spune că sînt teatrale. Și invers. Tehnică a mișcării, însă nu doar atît. Toate formele largheții - generozitate, admirație, deschidere, complicitate, chiar confort - sînt în felul lumii în semicerc. Închinată, cu replici și roluri, unui templu din plăpînd. Făcut din ațe sufletești cînd dure, cînd moi, al căror desen sentimental, în numele bucuriei și pentru marile tristeți, trăiește din memorie. Aș putea spune, fără să greșesc, de n-ar fi căpătat, cuvîntul, nesuferită coadă de hîrtie, din omagiu. Din
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
ei, însă de ea însăși i se rupea inima. Nu s-ar fi dus pentru nimic în lume la Coimbra, departe de conacul în care crescuse, nevoită să trăiască printre străini și să-și petreacă zilele alături de făptura asta tristă, plăpândă și bolnăvicioasă. Numai că părintele ei, don Pedro Fernández, un nobil galițian pentru care căsătoriile din interes erau chezășia unei politici externe fără fisuri, fusese de neînduplecat. Nici măcar lacrimile soției sale, blânda Aldonça Soares de Valladares, nu izbutiseră să-l
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Radu ȘTEFĂNESCU V Același soare bun ce o răsfață, și scaldă-n dulcea lui lumină floarea, Îi va sluți cândva plăpânda față, Ca un tiran, tăindu-i respirarea Cu toamne lungi, spre iarnă s-o târască, Acolo unde frunzele uscate Se vor întoarce-n criptele de iască Să doarmă somn de ger... și dacă poate Pe un pervaz, îți pare că
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
iudaismului, ca multe altele, și să-și poată afirma calea proprie și apoi să devină una din marile religii ale lumii. Recunoașterea rolului primordial al Apostolului Neamurilor în construirea noii religii, după unele șovăieli contestatoare (adversarii îl caracterizau ironic „trup plăpând și cuvânt nul”, iar criticismul iluminist vorbea de un „Paul de Tarse” devenit un „Paul de la Farce”) este acum unanimă. În veacul al XVIII-lea, eruditul german H.S. Reimarus îl considera drept „inventatorul creștinismului”, în secolul următor Fr. Nietzsche prefera
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
după cum spune Daudet, "nu minte, ci se înșeală. El nu spune adevărul și știe că nu-l spune, însă totuși crede că îl spune. Minciunile lui sînt un fel de miraj..." Și primul miraj, a cărui victimă a căzut odrasla plăpîndă a onorabililor zarzavagii din Delea Vechie, a fost credința că el, Bran Popescu, e un mare artist... Ca o consecință neapărată a acestei credinți, el, de cînd încă a căpătat dreptul să-și puie pe cărțile de vizită titlul onorific
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri, Atâta timp văzut de prea aproape Parcă-n cristalul unei mări încape O vână, pomul ei cu-albastre ramuri Zbătându-se cuprins între pereții De netrecut decât de duhuri bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți de pe pământ Există ceață, milă și cuvânt Există timpul care nu se schimbă Numai că noi ne naștem fără rând - Crengi în canalul ceții aruncând
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
în momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care creștea venind de pe Doctor Felix. O pală de praf înecăcios m-a împins de la spate și coloana de aer greu a trecut lăsând pe bulevard o pâclă din adâncul scâr nav al timpului pe care îl trăiam. În lumina plăpândă, blocurile sprijinite unul într-altul păreau decorurile dintr-un studiou de filme de groază. Nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un gest scurt să coboare s-o conducă. Limpezimea și calmul bătrânei o descumpăniră. Cum poți să-i cauți pricină unei ființe care plutește în seninătate și nu vrea ceartă? Cum să scoți ghioaga și să dai într-o ființă plăpândă și dezarmată care-ți surâde ca un înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege furtună. Bătrâna semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dar nimic dureros. Mă întâlneam aproape zilnic cu balaurul cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un Făt-Frumos, mereu să-mi încerc puterile plăpânde cu oricine m-ar fi supărat! Inocență și zâmbete. Dragoste, liniște, mâini și ochi care vindecau orice rană și sentimentul că niciun rău nu mi s-ar putea întâmpla. A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
decât oricând. După mai bine de zece ani de când n-o mai făcusem, am cumpărat astăzi un ziar. De la fata cea tristă. M-am întors și am mai luat unul, pentru colegii de la birou. Le-am primit dintr-o mână plăpândă. Și i-am urat, blând, o zi bună, unui chip de înger. Am văzut, cu bucurie, cum ochii i-au strălucit. Nu știu de câte ori, peste zi, lumina va reveni în privirea ei... Dar mi-am făcut o promisiune: mâine, de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
această teamă de Unul este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara. Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
transparent, laptele închegat, necopt și smălțat părea deocheat, neliniștit, echilibrat în găoace surpat! Era Echinox și la propriu și la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie, mergea la efigia care întrupa nepăsătoarea lege a firei stăpânitoare, care sfida cu nudul ei ritualul, amorul fermecător și plăpând al sufletului, a cărui întrupare era ea, Manuela, și iubirea ei nesăvârșită. Tot ce înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]