823 matches
-
ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
situată pe un pisc al "fericirii", autoarea se arată conștientă de prețul sacrificial pe care trebuie să-l achite creației, preț echivalat cu o "moarte" în planul existenței comune, pentru a se arăta demnă de resurecția pe care o reprezintă plăsmuirea poetică: "Fericită, mi se spune că trebuie să fiu,/ Pentru c-am ales moartea ca să pot învia./ Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
creatoare afine. Așadar e o autoproiecție vitală a subiectului critic, pornind, așa cum s-a spus, din impulsul panteistic al contopirii cu universul (în cazul comentariului critic, cu universul unei opere). Să recunoaștem că e o cale perenă de abordare a plăsmuirii artistice, o cale însă "nespecializată", fapt ce impune o condiție prealabilă a reușitei întreprinderii: aceea ca textele avute în vedere să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului monah de la Rohia nu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
se proiectează asupra uneia și aceleiași realități) și nu a unui anume caracter omenesc, individual. Eroul-ideolog (naratorul și celelalte instanțe discursive) are o atitudine critică, demascatoare față de legendă, față de utopie. Literatura carnavalizată se sprijină cu bună știință pe "experiență și plăsmuire liberă", caracterizându-se totodată prin "universalism filozofic și spirit contemplativ dus la extrem" (Bahtin). A reproșa romanului lui Ion D. Sîrbu neverosimilul unor fapte ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului, se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă/ toate plăsmuirile" (ibidem). Consecința e de-o importanță deosebită în configurarea viziunii. Dacă la o primă privire, cultura lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea în apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat să se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe acela - să-l ucidă. Poate că l-a și ucis și
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
trăiri de oameni născuți pentru durere, Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi, Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi, Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecie Din gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă de timp ce s-a oprit, Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
trăiri de oameni născuți pentru durere,Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi,Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi,Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi,Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi,Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecieDin gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă de timp ce s-a oprit,Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda-n
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
omul negru se ascunde sub pat, fără respirație. Aștepta răsuflarea mea să o soarbă, să mă înghită în sine. Și eu țineam ochii strânși știind că așa n-o să poată nicicând ajunge la mine. Întotdeauna imaginația mea punea o condiție plăsmuirilor ei. Și strângeam pleoapele și mă salvam înnumărând în gând unu, doi, trei... 7 martie 2016, București Referință Bibliografică: OMUL NEGRU / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI, 14 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
OMUL NEGRU de ION MIHAIU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384177_a_385506]
-
perpetuarea din vibrațiile multicolore ale voioșiei ori durerii. Întreaga natură, nu doar omul! Dar particularitatea umană predominantă în cazul omului, în primul rând al omului bun, căci, așa cum spune Doru Octavian Dumitru. „omul bun râde”, este veselia. Ea este motorul plăsmuirilor artistice cele mai fructificate din cultura noastră sătească și ea este expresia cea mai plină de vigoare și relevatoare care pleacă din jovialitatea proverbului românesc, la literatura de comedie și teatrul comic, treaptă unde comicul depășește în profesionalism spontanul, snoava
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din străfundul pământului și-adâncurile marii, scot soarele că să răsară pentru tine. Pe cerul nopții îți voi pune doar luceferi, să strălucești alături, tu, mândră plăsmuire a dorinței mele. Soare topit să-ți aurească trăsăturile, iar luna îmbrace a ta umbră... umbră care-ți miroase-a flori de tei ! Gândul meu îți va masă tâmplă și va mângâia pielea-ți ce are nuanță rozei. Amfitrioana timpului
NOI, ARC DE TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382325_a_383654]
-
mă știu, de meseria de scriitor, am fost atras în mod natural de ființa aflată în spatele rândurilor scrise. Am văzut mereu în scriitor un fel de "hiper-erou", un om de acțiune, un seducător și-un model de întrupare a propriilor plăsmuiri. Nu mi-l pot închipui pe Alexandre Dumas altfel decât cu spada lui d'Artagnan în mână și pregătit să dea, în orice moment, replici în care strălucirea și inteligența se îmbină natural. E o probă a naivității mele, desigur
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
acest fapt, ci de a vedea care interpretări se impun în locul altora. Și cum produsul interpretării reprezintă întreaga cultură umană, înseamnă că trăim cu toții într-o lume de creații veritabile, adică de simulacre autentice. Orice adevăr și orice valoare sunt plăsmuiri prin care oamenii caută să se domine între ei. În acest fel, valoarea este instrumentul cel mai eficient prin care îi poți domina pe alții, dar asta în măsura în care îi poți convinge că valoarea ta este una "autentică". Firește, ea nu
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
de ani de la înființarea ansamblului lor - o ”inedită ectenie și spovedanie” - prin recursul la Arta fugii de J.S. Bach. În transfigurarea care li se citea pe chipuri se oglindeau de fapt înțelesurile tainic încifrate în muzica pe care o consideră ”plăsmuire divină”, ”labirint matematic logic și perfect”, ”muzică în stare pură.” Muzică în stare pură ne-au oferit și cei patru muzicieni ieșeni, în ziua de 10 Septembrie, ocazie cu care a fost lansat, în holul Ateneului, un dublu DVD produs
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
de ce merită salutat o dată în plus echilibrul critic cu care Claudiu Turcuș comentează în ultimul număr al revistei Vatra (7-8/ 2009) un recent roman al lui Stelian Tănase. Finalul, mai cu seamă, e de citat: În concluzie, răpus de vanitatea plăsmuirii unei arhitecturi diegetice monumentale, autorul excelentului Corpuri de iluminat (1990) nu mai reușește în Maestro decât un melting-pot pretențios în intenție, dar decepționant în realizare. Kitsch pornografic în veșminte de melodramă, sublimat artificial de spasme intertextuale, apoi experiment eșuat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
al spectacolului, un coautor care are menirea de a descoperi sensurile intime ale relației imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles atunci că nu este moral ca dramaturgia muzicală a unei opere să devină un simplu pretext al unor alte plăsmuiri scenice care să anuleze - eventual să contrazică - sensul inițial al lucrării. Există partituri muzical dramatice care pot fi actualizate, care se bazează pe situații umane perene, vechi "de când lumea". Am asistat cândva, la un teatru important din Germania, la o
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
blîndă a transcendenței este consubstanțială formei și inseparabilă de existența ei imanentă. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifica, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul încarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajul exclusiv al conștiințelor pure, fie că
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea bolilor cu fierea ursului, dar nu și cu fierea omului - asta e încă o plăsmuire plină de mare curaj și nesăbuință a lui băiețică ăla de Mo Yan. Cele descrise în povestirile sale sunt în mare măsură ticluiri de-ale lui, în adevărul cărora nu trebuie în niciun caz să ne încredem. Pe drumul de la
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de a depăși limitele condiției umane l-a făcut pe om să creeze teatrul. Căci ce poate fi mai aproape de țintă decât iluzia care te ajută să scapi de sub tirania ei? A vindeca răul prin "rău", a vindeca minciuna prin plăsmuire este o homeopatie socială ce poate lumina destine. De ce a ales Emil Botta să se exprime prin teatru? De ce acest joc, în toată biografia lui, între exterioritatea scenei și interioritatea poeziei? Până unde merge exteriorul și unde se oprește mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
adesea socotim un scriitor drept persoană reală și istorică pentru că îl vedem în carne și oase, iar pe cei pe care-i închipuie în povestirile lui, nimic mai mult decât o pură fantezie, și se petrece de-andoasele, că tocmai aceste plăsmuiri sunt cât se poate de adevărate și se slujesc de celălalt care ne pare nouă din carne și oase, ca să ia ele chip și ființă în fața oamenilor". Apoi, în ultimul aliniat: "... pentru ca Cervantes să le povestească viața, iar eu să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ceva. O nălucă. Ceva care să-i schimbe ritmul respirației și să-i agite trupul. Aștept. Trag cu ochiul la clepsidra de pe masa mea de scris. Mă uit la nisipul fin care curge încet. Sophia nu există. E doar o plăsmuire a imaginației mele. O privesc din nou. Plăsmuirea mea e atât de reală. Atât de perfectă. Pentru câteva clipe, mi se taie răsuflarea. E doar o reacție de pură emoție estetică. Aș putea chiar acum să mă strecor în pat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]