145 matches
-
în turnare -, pentru a fi închipuit mîna meșterului din vechime, amprenta ei viguroasă, cînd modela acut și tandru ochiul fiarei, pipăind traseul în serpentină al sprîncenei și semnul ce delimitează fossa orbitală -, pentru toată această prielnică aderență la un parcurs plăsmuitor și tehnologic, Anna Maria Carruba, care a avut de restaurat sculptura, și-a dobîndit drepturi solide și în discuția cronologiei, a situării persuasive a Lupoaicei pe un anume palier al duratei istorice. împărtășite și de alți specialiști ai domeniului, în
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
minte" mai diabolică [...] i-a adaptat un text, mai mult sau mai puțin potrivit". Autorul articolului formulează aici o apreciere stupefiantă. Noul text nu era "mai mult sau mai puțin potrivit", ci, așa cum ne amintim cu toții, de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
al stilului, de cealaltă parte un mărturisitor căruia nu-i pasă de stil. Drama este că, în cazul lui Petre Pandrea, valoarea literară urcă peste calitatea documentară a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios. Un plăsmuitor de scenarii în cazul căruia nu mai poți la un moment dat să distingi adevărul de minciună. În schimb, Bordeianu scrie modest și spune adevăruri îngrozitoare. Cartea lui e un document năucitor de la un cap la altul. Și dacă lectura
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
la el nu e acuitatea pupilei artistice, ci licărul mistic al privirii credincioase. De aceea, acolo unde altul ar fi văzut un pretext de descriere calofilă, el vede ecoul discret al lumii de dincolo. Iată de ce Dan Ciachir nu e plăsmuitor de frumuseți le-xicale, ci căutător de taine venite din altă parte. Limba este pentru el o unealtă de sugerare, nu un lăcaș al frumosului. Deși economicos în descrieri, scrisul lui este expresiv, căci te face să vezi cu ochiul minții
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
căutându-le legăturile cu geneza și realizarea romanului ( și, în genere, cu toată opera marqueziană) mi-au ocupat mai bine de două decenii, adică o bună parte din viață, fiind așadar „obârșia” îndepărtată a biografiei pe care am dedicat-o plăsmuitorului miticului Macondo. T.Ș.M.:Pornind de la inspirata caracterizare a lui William Ospina, care afirmă: „Viața lui García Márquez este un labirint care trebuie reconstruit prin lupte și clipe de răgaz, mituri și legende, cânturi și cărți, ghicitori și enigme
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Simona-Grazia Dima Inteligent și lucid subintitulată o poveste, proza de ultimă oră a lui Vasile Igna înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
Din această închidere omul nu a mai ieșit. Numai că el a deschis-o în închideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate, apoi însăși ființa istorică a omului. Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Platon, filosoful ideilor pure. Dramaturgul evidențiază contradicțiile gânditorului antic : cu gândul la peripețiile sufletului dincolo de trup și dincolo de moarte, acesta a căutat să pună ordine și în cele pământești imaginând o republică diriguită de un tiran filosof (p. 172). Plăsmuitorul abstracțiunilor s-a lăsat tentat de politica prozaică și a formulat idei incomode și periculoase pentru societate și pentru sine însuși când ar fi fost mai bine, mai plăcut, mai util să discute despre suflet, despre virtute, despre dragoste și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o nesfârșită scârbă de sine, ca filosof de vorbe goale : n-am avut puterea să înfăptuiesc nimic pe lumea asta, iar pedeapsa este că am rămas singur, părăsit de toți, prieteni și elevi (p. 244). În fața apariției fantomatice a Arheanassei, plăsmuitorul utopiei republicii își recunoaște eșecul : Visul meu s-a irosit, și cine știe dacă, vreodată, cineva se va gândi la republica mea... Ceilalți m-au părăsit, fiindcă viața lor nu se potrivește cu filosofia mea, fiindcă viața în general nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
științifice efortul este de mai lungă durată și se produce în plan spiritual și sufletesc. Vizionari Marii scriitori nu au fost numai cronicari ai trecutului și deslușitori ai prezentului ci s-au dovedit a fi, în aceeași măsură, vizionari și plăsmuitori ai viitorului. Măiestrie Măiestria creatorului de literatură se întregește pe măsura dobândirii unor noi abilități și capacități de a orândui și a așterne pe hârtie imaginile, gândurile și trăirile afective ce-i invadează mintea și sufletul. Har Abilitatea de a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
văzut și-am stat de vorbă în biroul dumneavoastră, vă amintiți?, dumneavoastră fiind treaz, și nu, ca acum, adormit și visând, v-am spus că noi, ființele fictive, potrivit dumneavoastră, avem propria noastră logică și nu-i cu putință ca plăsmuitorul nostru să facă din noi ce dorește, vă amintiți? — Da, îmi amintesc. — Și acum cu siguranță că, deși atât de spaniol, nu veți avea chef absolut de nimic, nu-i așa, don Miguel? — Nu, nu am niciun fel de chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca și cum ar avea de-a face cu o forță venită din interior. Fiecare devine cu ușurință celălalt, execută acte de obicei voluntare și cugetate în felul unui automat. Individul se transformă în membru al unei mulțimi complice și fascinate de plăsmuitorul ei. Masă și conducător se privesc ca într-o oglindă în care fiecare vede întotdeauna imaginea celuilalt. Ridicați masca conducătorului și veți descoperi masa. Ridicați masca masei, dinainte vă va apărea conducătorul. În această vreme a mulțimilor, relația a căpătat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
admirația colectivă se regăsesc în statui, în plăcuțele cu numele străzilor și în cele de pe casele memoriale. Toate aceste fenomene atestă că oamenii mari, avînd o strălucire variabilă, constituie o clasă generală. Au ca trăsătură comună facultatea de a fi plăsmuitorii, punctele de reper pentru o masă de oameni și supraeul culturii acestora: Putem spune, notează Freud, că omul mare este tocmai autoritatea pentru a cărei dragoste este înfăptuit un act de vitejie; și pentru că omul mare la rîndu-i acționează în virtutea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 126: "Constanța omului este oglinda omului revelat sau a aparentului în același fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
parte a eforturilor noastre. Orice minciună de desfășoară în zona unui posibil al lumii; semn că mincinosul încearcă cumva să împlinească din posibilii existenței. * O minciună reprezintă o primă recunoaștere a moralității din momentul în care reușește să trezească în plăsmuitorul ei cel puțin un sentiment de jenă. * Frumoasă prezentare a gestului de-a scrie la G. Liiceanu: a-ți trece sufletul prin vămile spiritului (Întâlnire cu un necunoscut, p. 313). Scrisul ca încercare de turnare în formele rațiunii a conținutului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip vizionar, o creatoare din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea lumii. În regim creștin, acest Dumnezeu este iremediabil imaginat după modelul muncii unui meșteșugar care, cu unealta sa, modelează obiectul transformând o materie primă. Biblia, de exemplu, îl concepe ca pe un plăsmuitor al lumii. El acționează ca un olar care modelează lutul din care, sub mâinile sale, vor ieși formele vieții. El se distinge de lume, reflexie a "slavei" creatorului ei, cum scriu teologii. Transcendenței Creatorului i se opune imanența creatului. Dumnezeu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o elenizare totală a populației mozaice. În această perioadă autocrația sacerdotală a iudeilor pune la cale planul lor de a se constitui în ,,poporul ales” de Iahwe care să conducă lumea adaptîndu-și la noile nevoi și pretinsele lor scrieri revelate. Plăsmuitorii lucrează de zor și cu mare spor la scrierile pline de minciuni și fățăreli, numite mai tîrziu de către goimii cap de lut ca ,,apocaliptice” după cîtă turbare și fanatism curge din ele. Regele Antioh lV(175-164 î.e.n.) n-a gustat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Saul - cunoscut și ca apostolul Pavel - pe la anii 32 și rabinul J. Flavius, autorul scrisorelelor hulitoare tocmai asupra celor ce l-au primit cu pucioasă și sînge și l-au format să fie unul dintre cei mai mari mincinoși și plăsmuitor a istoriei antice. Filon(20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adăugat că era și ,,Veacul Mari- lor Minciuni mozaice” pe care l-au tot lungit pînă a ajuns la două milenii și tot nu s-au săturat de născocit și plăsmuit! Filon și Clement din Alexandria vorbesc în scrierile lor plăsmuitoare de influen-ța hotărîtoare a Torei asupra lui Platon!!! Iar iudeul Numenios, născut în Apameea, Siria, în a doua jumătate a secolului ll al erei noastre și luat de Clement drept autoritate de necontestat cum fac mozaicii și în ziua de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]