95 matches
-
foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E celebrul bal de la Windsor. Viitorul rege, deja ușor corpolent, apare Îmbrăcat cu un fast orbitor, Într-un veșmânt purpuriu, brodat cu strasuri, ca la marile curți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet provoacă la Londra procesele lui Whistler și Wilde. Ce-i drept, fiecare cu spețe și urmări atât de diferite, Încât poate că nici nu s-ar cuveni să le pomenim alături. O facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unica observație că militarul poartă uniformă, așadar un veșmânt „de serie”) ar fi impasibilitatea afișată a amândurora. „Obișnuit cu surprizele, militarul e greu de uimit. Prin urmare, aici, semnul specific al frumuseții va fi nepăsarea marțială, un ciudat amestec de placiditate și Îndrăzneală; e o frumusețe ce se naște din necesitatea de a fi gata să mori În fiece clipă”1, scrie Baudelaire. Pe când dandy-ul Își construiește această mască din simplul motiv că nu trebuie să fie niciodată luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu omenescul care suferă, cu mizeria experienței. Trăiesc oarecum prea dumnezeiește oamenii aceștia, al căror ideal este suprema placiditate. De altfel, cum eu nu venisem la math pentru consolare, ci numai pentru că acolo aș fi putut-o revedea pe Maitreyi a mea, cea din amintire, cea adevărată, nu m-au jicnit prea mult vorbele lui Swami; m-au făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amarul și frustrarea", Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie: după ce se oprește din plâns, Leslie îl copleșește cu justificări lungi și încurcate. Se lansează în "odiseea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decât atunci când a plecat.) „Poate că singura demnitate adevărată a omului este capacitatea de a se depăși pe sine.” (M. de Unamuno) Într-un picior n-ajungi departe. (Cu jumătăți de măsură nu poți schimba lucrurile În bine.) Vorbind despre placiditatea etică a omului mediocru, Andrei Pleșu remarcă sarcastic: „Privit de la distanță, el nu comite nimic grav: tocmai acesta e păcatul lui de moarte, cel care Îl scutește de atacul comunității și de tresărirea conștiinței proprii. Caracterizat mai mult prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din cei maltratați și exploatați niște aliați pasivi", căci "cei de pe treapta de jos a scării pot ajunge să-și considere soarta drept un lucru de care e aproape imposibil să scape și pe care trebuie să-l îndure cu placiditate și calm" (Sen, 1990). Avem aici două efecte complementare ale dominației: violența dominaților sau supunerea lor sunt două fețe ale aceleiași acceptări a "legii celui mai puternic". Pe scurt, "calmul școlar" din aceste școli sărace nu este oare una dintre
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cea a celorlalte animale sălbatice (vezi Leu). Șopârlă Pentru că își schimbă pielea, șopârla simbolizează renașterea. În vis, reprezintă adesea dorința de transformare, de a renaște, de a o lua de la capăt. Este de asemenea asociată cu lenea, cu lentoarea și placiditatea. Subiectul vrea să se odihnească. Este pasiv și lasă evenimentele să treacă pe lângă el degrabă decât să participe sau să le decidă cursul. În sfârșit, termenul «șopârlă» arată uzura, separarea, ruptura, la fel cum șopârla își leapădă vechea piele, dezvăluindu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce bogății și ce potențial se găsesc în el. Totuși, expresiile populare «nesimțită ca o vacă», nota tr.), «murdară ca o vacă» adumbresc acest tablou elogios. În această situație, vaca exprimă decepția, jignirea sau trădarea. Nu trebuie să uităm nici placiditatea vacilor, despre care se știe că privesc trecerea trenurilor. Este posibil ca cel ce visează să nu fie decât spectatorul propriei vieți. Tergiversează prea mult lucrurile sau nu este suficient de creativ. Vițelul are o semnificație mai ales în raport cu simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să afle de la prefect cu cine trebuie să voteze, are valoare de simbol. Caragiale accentuează umanitatea personajului socotind-l drept simbol al unui întreg popor. Cetățeanul turmentat se adresează prefectului pentru că, din principiu, el nu luptă contra guvernului. Acceptă cu placiditate indicațiile prefectului, dar într-un moment de luciditate ripostează când Tipătescu îl apotrofează: Votează pentru cine poftești... Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă... 4.3. Dama bună Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, eleganta soție
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
automați trăind vegetativ, fără reflecțiune. Singura notă mai deosebită este că la scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
decor sublim și aspru. Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității, idilicul lui Sadoveanu fiind în înțelesul cel mai larg asiatic (dar nu slav), revărsat într-o neturburată placiditate, într-o cantitate mută. EMIL GÎRLEANU Ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Brătescu-Voinești și I. Bassarabescu, proza lui Emil Gîrleanu (1878-1914) urmărește reducția vieții sufletești în "viața boierilor moldoveni". "Boierii" sunt niște bătrâni, fie încă bogați, fie mai ales
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmeze. Vedeți ce expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd a murit, numai că unele din zbîrciturile mai lungi de pe frunte par să se fi șters între timp. Mie, fruntea asta lată îmi apare plină de placiditatea unei prerii, placiditate izvorîtă dintr-o indiferență filozofică față de moarte. Observați însă expresia celuilalt cap: uitați-vă la această uimitoare buză de jos, lipită întîmplător de bordul vasului, încît îi acoperă falca, într-un fel de îmbrățișare puternică. N-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd a murit, numai că unele din zbîrciturile mai lungi de pe frunte par să se fi șters între timp. Mie, fruntea asta lată îmi apare plină de placiditatea unei prerii, placiditate izvorîtă dintr-o indiferență filozofică față de moarte. Observați însă expresia celuilalt cap: uitați-vă la această uimitoare buză de jos, lipită întîmplător de bordul vasului, încît îi acoperă falca, într-un fel de îmbrățișare puternică. N-ați spune oare că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un cîmp de operațiuni atît de întins și de variat și fiind înzestrat cu o asemenea îndemînare extraordinară, ai fi zis că trebuie să fie neobișnuit de inteligent. Dar nu era tocmai așa. Dimpotrivă, omul acesta se caracteriza printr-o placiditate ca să zic așa impersonală, da, impersonală, pentru că se pierdea parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi zis că trebuie să fie neobișnuit de inteligent. Dar nu era tocmai așa. Dimpotrivă, omul acesta se caracteriza printr-o placiditate ca să zic așa impersonală, da, impersonală, pentru că se pierdea parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o catedrală. Această înspăimântătoare placiditate a dulgherului nostru ascundea, pare-se și o cruzime
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o catedrală. Această înspăimântătoare placiditate a dulgherului nostru ascundea, pare-se și o cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei curente”. Pitorescul anecdotic nu exclude așadar, în poemele narative barbiene, Ideea: dimpotrivă, se constituie ca un excelent „intermediar” al ei, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]