244 matches
-
diverse publicații — atlase, hărți glob ale cerului ș.a.m.d. Este de așteptat ca în următorii 2-3 ani planetariul să fie dotat cu un nou proiector stelar, care îl va menține pe harta astronomică a României ca cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
ca în următorii 2-3 ani planetariul să fie dotat cu un nou proiector stelar, care îl va menține pe harta astronomică a României ca cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
dotat cu un nou proiector stelar, care îl va menține pe harta astronomică a României ca cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate în interiorul cupolei, printr-un sistem optico-mecanic constituit din
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
a României ca cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate în interiorul cupolei, printr-un sistem optico-mecanic constituit din 31 de elemente, fiecare proiectând câte o parte a cerului. Distribuirea stelelor pe
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate în interiorul cupolei, printr-un sistem optico-mecanic constituit din 31 de elemente, fiecare proiectând câte o parte a cerului. Distribuirea stelelor pe cerul artificial precum și
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
și ascultare de prim-plan, adesea cu căști, pentru a stimula relaxarea, contemplarea, inspirația și, în general, starile pașnice extinse și soundscape. Muzica space este, de asemenea, o componentă a multor coloanele sonore de film și este frecvent utilizată în planetarii, ca un ajutor în relaxare și meditație. Hearts of Space, este o emisiune radio binecinoscută și casa de discuri afiliată, specializată în muzica space din 1984, a lansat peste 150 de albume consacrate în acest stil de muzică. Artiști notabili
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
Generalul devine noul Împărat și Șambelanul este exilat. Aflând de existența lui Jen, Skeksii trimit uriașe creaturi sub formă de crab și numite Garthim ca să-l urmărească. Jen ajunge la Aughra și este dus la casa ei, care conține un planetariu enorm pe care ea îl folosește pentru a prezice mișcările cerului. Jen descoperă ciobul de cristal cântând la un flaut care îl face să rezoneze. Aughra îi spune lui Jen când are loc viitoarea Marea Conjuncției atunci când cei trei sori
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
în 1951 și Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea dată. Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”. În Constanța se pot găsi exemple
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
a fost o instituție de propagare a științelor despre Univers, dar și de propagandă a ateismului, care a existat la Chișinău între anii 1965 și 1991. Planetariul a fost plasat în anul 1965 în localul fostei biserici "Schimbarea la față" de la intersecția străzilor bd. Ștefan cel Mare și "Sfatului Țării" (pe atunci: str. Lenin și Serghei Lazo), care fusese închisă anterior. Era condus de un Consiliu Științific
Planetariul din Chișinău () [Corola-website/Science/321523_a_322852]
-
de la intersecția străzilor bd. Ștefan cel Mare și "Sfatului Țării" (pe atunci: str. Lenin și Serghei Lazo), care fusese închisă anterior. Era condus de un Consiliu Științific, în fruntea căruia au fost academicienii Tadeuș Malinovschi și Sergiu Rădăuțanu. Printre colaboratorii planetariului au fost conferențiarii Aurel Marinciuc, Dumitru Fetescu și alții. La începutul anilor 80 s-a discutat problema demolării lui, întrucât credincioșii cereau instanțelor superioare de partid și de stat retrocedarea lui către biserică. A funcționat până la începutul anilor 1990. În
Planetariul din Chișinău () [Corola-website/Science/321523_a_322852]
-
de flux ridicat, așadar prezența acestora este într-un fel un mister. Asta ar putea sugera prezența unui disc de acumulare cu temperaturi ridicate, ce ar putea face parte dintr-un sistem stelar binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
în "În jurul lumii", 1/1946) și povestirile științifico-fantastice "Solul cosmosului" (Гость из космоса, 1946), "Marțianul" (Марсианин, 1946). Pe 20 februarie 1948, Kazanțev a prezentat ipoteza extraterestră privind Fenomenul Tunguska la ședința Societății Astronomice a URSS care a avut loc la Planetariul din Moscova, unii astronomi din acea perioadă fiind receptivi la această idee.
Alexander Kazanțev () [Corola-website/Science/325630_a_326959]
-
sau cluburi pentru distracție. Către această perioadă se referă revolta de la Răciula, în legătură cu închiderea mânăstirii, care a fost reprimată de oamenii lui Savcenko. Tot în timpul generalului Savcenko (1962), biserica Schimbării la față din Chișinău a fost închisă, ulterior transformată în planetariu, periclitând activitatea funcționarilor de la KGB, căci aceasta se afla în incinta clădirii KGB-ului. Perioada Savcenko se caracterizează prin amplificarea pătrunderii KGB-ului în biserică. În această perioadă au fost devastate bisericile la Bălți. Într-un raport din 8 ianuarie
Ivan Savcenko () [Corola-website/Science/311153_a_312482]
-
M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
al unui corp, notat formula 1 ("mu"), este produsul constantei planetare gravitaționale formula 2 cu masa formula 3 a acelui corp: formula 4 "" se exprimă în "kms" ("kilometru la cub pe secundă la pătrat.") În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare pactică a diferitelor formule legate de gravitație. Dacă formula 5 desemnează masa Pământului sau
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
expună lucrările, fără a se face diferența între artiștii consacrați și cei aparținând noii generații. Cele mai importante muzee din Monterrey sunt: Muzeul de Artă Contemporană Marco, Muzeul de Istorie Mexicană, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul Sticlei, Muzeul Regional Monterrey, Planetariul și Muzeul Alfa și Salonul Faimei Basseball-ului Mexican. Deasemenea, "Palatul Guvernului" găzduiește și el un muzeu. În oraș se mai află și Casa de Cultură Nuevo León, Centrul Artistic și Galeria de Artă a Colegiului Civil. În Monterrey există importante
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
ochiul liber. Prima nebuloasă planetară descoperită a fost Nebuloasa Dumbbell în constelația Vulpecula, observată de Charles Messier în 1764 și listată ca M27 în catalogul său cu obiecte nebuloase. Pentru primii observatori cu telescoape de rezoluție mică, M27 și nebuloasele planetare descoperite ulterior semănau oarecum cu giganții gazoși, iar William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, a inventat termenul de „nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor planetare a fost necunoscută până la apariția primelor
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
de rezoluție mică, M27 și nebuloasele planetare descoperite ulterior semănau oarecum cu giganții gazoși, iar William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, a inventat termenul de „nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor planetare a fost necunoscută până la apariția primelor observații spectroscopice la mijlocul secolului 19. William Huggins a fost unul dintre primii astronomi care au studiat spectrul optic al obiectelor astronomice folosind o prismă pentru a le dispersa lumina. Observațiile lui asupra stelelor au
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
Aceste linii spectrale, care pot fi văzute numai în gaze cu densitate foarte mică, sunt numite linii interzise. Astfel observațiile spectroscopice au arătat că nebuloasele erau alcătuite din gaze extrem de rarefiate. După cum se discută mai jos, stelele din centrul nebuloaselor planetare sunt foarte fierbinți. Cu toate acestea, luminozitatea lor este foarte mică, fapt care sugerează că ele trebuie să fie foarte mici. Numai odată ce o stea își epuizează tot combustibilul nuclear poate să se plieze într-un asemenea volum mic; astfel
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasele planetare se extind, astfel apărând ideea că ele au fost cauzate de straturile exterioare ale unei stele care au fost aruncate în spațiu la sfârșitul vieții sale. Spre sfârșitul secolului 20 îmbunătățirile tehnologice au ajutat la avansarea studiilor nebuloaselor planetare. Telescoapele spațiale au permis astronomilor să studieze lumina emisă din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
studiilor nebuloaselor planetare. Telescoapele spațiale au permis astronomilor să studieze lumina emisă din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
000 de ani între formarea ei și recombinarea stelei. Nebuloasele planetare joacă un rol foarte important în evoluția galactică. Universul timpuriu consta aproape în întregime din hidrogen și heliu dar stelele creează elemente mai grele prin fuziune nucleară. Gazele nebuloaselor planetare conțin astfel o proporție mare de elemente cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul și, pe măsură ce se extind și fuzionează cu mediul interstelar, ele îl îmbogățesc cu aceste elemente grele, cunoscute sub numele de "metale" de către astronomi. Generațiile următoare de
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
planetară tipică are un diametru de aproximativ un an-lumină și este compusă din gaze extrem de rarefiate, de obicei cu o densitate în jur de 1000 particule pe cm (prin comparație, atmosfera Pământului conține 2.5×10 particule pe cm). Nebuloasele planetare tinere au cele mai mari densități, câteodată ajungând la 10 particule pe cm. Pe măsură ce nebuloasele îmbătrânesc, expansiunea lor determină scăderea densității. Radiația de la steaua centrală încălzește gazele până la temperaturi de aproximatic 10.000 K. Contrar intuiției, se observă că temperatura
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
numai patru roiuri globulare: M 15, M 22, NGC 6441 și Palomar 6. Cu toate acestea încă nu există un caz în care o nebuloasă planetară a fost descoperită într-un roi deschis. Numai în jur de 20% din nebuloasele planetare sunt simetrice sferic. O largă varietate de configurații există, observându-se câteva modele foarte complexe. Motivul pentru varietatea uriașă de forme nu este înțeles pe deplin dar poate fi cauzat de interacțiuni gravitaționale cu stele pereche dacă stelele centrale sunt
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
În ianuarie 2005 astronomii au anunțat prima detectare a câmpurilor magnetice din jurul stelelor centrale aparținând unor nebuloase planetare și au emis ipoteza că aceste câmpuri pot fi responsabile parțial sau total pentru formele remarcabile . O problemă veche în studiul nebuloaselor planetare este că, în majoritatea cazurilor, distanțele lor sunt determinate cu o precizie foarte slabă. Pentru foarte puține nebuloase planetare apropiate determinarea distanțelor prin măsurarea "paralaxei de expansiune" este posibilă: observațiile de înaltă rezoluție luate la distanță de câțiva ani vor
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]