108 matches
-
înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana, si care va fi inclus mai târziu în sistemul de apărare al orașului. Astfel poate fi explicată planimetria cetății, consemnata în planul din anul 1736, cu un turn, fostul donjon, înconjurat de ziduri și șanțuri, resturi ale mai vechilor centre de putere. O dată cu întărirea forței sale economice și a șporului demografic susținut, Bistrița devine un oraș liber regal
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). Biserica are un aspect deosebit pentru o biserică de piatră moldovenească, deși la o privire mai atentă planimetria este întâlnită în nordul Moldovei, fiind însă caracteristică bisericilor de lemn. Biserica are un plan dreptunghiular, având un pronaos poligonal și un turn clopotniță pe latura de sud, în dreptul intrării in pronaos. Parterul turnului este un pridvor deschis. Fațadele sunt
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
a fost adusă ulterior în Leurda. Referitor la acest aspect aflăm dintr-o lucrare consacrată Bibliei de la Bălgrad, lucrare realizată cu sprijinul Mănăstirii Rohia, că "biserica din Dâmb", construită în anul 1790 a fost cea mutată la Leurda. Sub aspectul planimetriei, biserica prezintă un plan dreptunghiular ce se încheie spre est cu absida altarului, decroșată, poligonală cu cinci laturi. Intrarea în biserică se face prin partea de vest, prin intermediul unei prispe. Interiorul edificiului este compartimentat în pronaos, naos și altar. În
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
de sprijinul comunității, s-a deteriorat. Azi, în vechiul cimitir se mai pot observa părți din absida altarului. Construită în anul 1750, conform inscripției care se afla în partea superioară a portalului, biserica avea hramul "„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”". Planimetria bisericii era cea obișnuită, naosul fiind precedat de pronaos, absida altarului fiind decroșată, cu cinci laturi. Se pare că biserica avea pe latura de sud și o prispă. Din această prispă se intra în biserică spre pronaos. Deasupra pronaosului exista
Biserica de lemn din Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/315766_a_317095]
-
mic" de la Bizere. În anul 2008 sau propus noi obiective ale cercetării: delimitarea perimetrului sitului și a necropolei; continuarea cercetărilor în zona palatului abațial pe laturile vestice, nordice și estice, delimitate de șanțul și palisada identificate în campaniile anterioare, clarificarea planimetriei la clădirea identificată la vest de turnul-fântână și a spațiului de la est de refectoriu. "Rezultatele": Au fost trasate 23 secțiuni, fiind investigate zona de la sud de turnul-fântână, spațiul aflat la nord și vest de clădirea identificată palat abațial, latura nordică
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
era descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia biserica ar fi fost înălțată în jurul anului 1600 își găsește astfel confirmarea. Pisania care cuprindea datarea
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
care afirmă că biserica ar fi edificată de către comunitate, nefiind adusă din Ocoliș. După 1989 comunitatea greco-catolică nu s-a refăcut, iar biserica uniților construită la 1910 a rămas pustie. Construită din lemn de stejar, biserica este alcătuită, sub aspectul planimetriei, dintr-un naos și pronaos dreptunghilar la care se adaugă absida altarului, decroșată cu cinci laturi. În partea de vest, biserica are un pridvor. Interiorul este acoperit cu o boltă semicilindrică în naos, iar pronaosul este tăvănit. Biserica a suferit
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
lungul unei grinzi, se pot vedea urmele indescifrabile ale unei inscripții. Citită pe la 1900, inscripția menționa că biserica a fost zugrăvită în anul 1697, pe timpul principelui Appafy. În ceea ce privește construirea bisericii, cert e doar faptul că la 1733 ea exista deja. Planimetria, elevația și în special proporțiile reduse ale turnului pledează pentru o datare anterioară secolului al XVIII-lea. După tradiția locală, biserica ar fi suferit un atac al tătarilor, cu care ocazie, pentru a pătrunde în naos, năvălitorii ar fi încercat
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
Dâmbovița, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat în cinci fețe. Biserica de lemn din Oncești se aseamănă în formele ei de început cu biserica de lemn din Cândești Vale Vârtop atât în planimetrie cât și în elevație. În elevație se remarcă pereții din bărne fățuite și încheiate în cheotori netede, bisericești. Vechiul naos este luminat de două ferestre înalte și înguste spre apus și două spre miazăzi. În vechiul pronaos există câte o
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
, comuna Ceaușu de Câmpie, județul Mureș se află ascunsă printre pomi în coasta unui deal. Vechimea ei este greu de stabilit, elemente precum planimetria, refolosirea unor grinzi cu inscripții în slavonă sau faptul că absida altarului are doar două intrări fiind aspecte ce pun la indoială datarea înscrisă în listele monumentelor istorice, adică anul 1749. Este înregistrată pe listele monumentelor istorice sub codul: și
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
evoluția complexă a modului de viață oglindit în felul în care oamenii construiau, își împodobeau casa sau biserica. De la folosirea materialelor de construcție pe care le oferea mediul înconjurător (îndeosebi lemn și piatră), la tehnici de construcție, la decor și planimetrie, totul este o evidentă și mai ales inteligentă adaptare a omului la oferta naturii, o folosire judicioasă a ceea ce găsea la îndemână. este monument istoric, ea având codul B-II-a-A-18994 (biserica face parte din ansamblul Muzeului Satului și are codul acestuia
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
iar efectul de curbură al Pământului se neglijează. Pe planurile topografice întocmite la scările: 1:500; 1:1.000; 1:2.000; 1:5.000 și 1:10.000 se reprezintă în mod fidel forma geometrică și dimensiunile elementelor de planimetrie, precum și relieful terenului . Există pentru hărțile topografice o nomeclatură unică ce împarte globul pământesc astfel că fiecărei hărți, asemeni pătratelor de pe tabla de șah, îi corespunde un nume de forma "„L - 35 - 74 - B - c”", pentru o foaie de hartă
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
eotul] Ioan Florescu.”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1891. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă datele inițiale, dinnainte de 1891. În elevație, construcția e dominată de cele două turle așezate în axul bisericii, peste pronaos și naos. Turla de peste naos este deschisă spre interiorul încăperii, aruncând
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
Bălșoara, jud. Vâlcea”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1889. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea pot păstra datele inițiale, dinnainte de 1889. În elevație, construcția e dominată de cele două turle așezate în axul bisericii, peste pronaos și naos. Turla de peste naos este deschisă spre interiorul încăperii, aruncând o
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
zid din zonă. Evenimentele din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice, de la 1896. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă datele inițiale, de la 1822. În elevație, construcția e dominată de cele două turle așezate în axul bisericii, peste pronaos și naos. Turla de peste naos este deschisă spre interiorul încăperii, aruncând o
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
, comuna Gurasada, județul Hunedoara a fost construită în secolul XVII. Are hramul „Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Pe baza elementelor de planimetrie și tehnică i se poate stabili înălțarea în secolul al XVII-lea. În ea s-a păstrat un exemplar din Evanghelia învățătoare de la Dealu-Târgoviste, 1644. În decursul timpului biserica a fost înnoită, o etapă desfășurându-se la mijlocul secolului al XVIII
Biserica de lemn din Gothatea () [Corola-website/Science/316915_a_318244]
-
fiind mai degrabă produsul unui entuziasm patriotic sustras probei cu documente și logicii. Numele localității, în 1308 Scembenedek, consacrare toponimică părintelui spiritual al Ordinului călugărilor benedectini, activi în Transilvania în primele trei veacuri ale celui de al doilea mileniu creștin, planimetria specifică bisericilor romano-catolice și cadrul legislativ restrictiv care interzicea ortodocșilor ridicarea bisericilor de piatră, sugerează o ctitorie benedictină. Când a intrat biserica în folosul ortodocșilor e greu de spus, căci prima mențiune referitoare la o biserică românească datează abia din
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
pronaosul și turnul fiind adaosuri târzii, precum o dovedește și inscripția unuia din clopote (“Gloria in Excelsis Deo 1717”) adus cu acel prilej; celălalt clopot a fost turnat „spre mărirea lui Dumnezeu”, în anul 1796. Frapantă la această biserică este planimetria altarului, semicircular la interior și heptagonal în exterior; absida este ușor decroșată față de corpul navei. Clopotnița masivă, cu un foișor închis de lemn și fleșa ascuțită, învelită în șindrilă și prevăzută, pe laturile sale de sud și de nord, cu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
anul 1958 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă și au fost refăcute treptele de la intrare din beton. Biserica din Sârbenii de Jos este una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
ricu, 10 mai 1936”". Slăbirea structurii a necesitat întărirea cu proptele jur-împrejurul ei, petrecută probabil tot în această perioadă. Biserica din Sericu este una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica din Merișani are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos, despărțite de un perete, și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
București. Tot atunci a fost refăcut acoperișul cu fronton spre apus, o schimbare întâlnită și la bisericile din Sârbenii de Jos și Sericu. Dintr-o fază ulterioară datează învelitoarea de tablă și lărgirea ferestrelor. Biserica din Drăcești are dimensiuni modeste, planimetrie neobișnuită și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor pe stâlpi ciopliți, tindă largă, naos mai îngust și un altar. Tinda mai largă decăt celelalte încăperi
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
locul fostei sihăstrii, este opera lui Ștefan cel Mare sau, mai probabil, a lui Petru Rareș. Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost mănăstire și reședință episcopală. În lipsa unui document probator este imposibil de stabilit anul construirii ei. Prin planimetrie și stil ea aparține artei moldovenești din vremea lui Ștefan și Rareș, chiar dacă amestecul formelor arhitecturale din Moldova și Transilvania în chiar structura construcției îi dau un caracter de unicat. Planul treflat (triconic) cu abside laterale semicirculare, împărțit în naos
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
său etaj, prin două ferestre, spațiul format substituindu-se astfel unei tribune, rezervată ctitorului și familiei sale. Aspectul actual l-a primit în urma renovărilor din anii 1869-1870 și 1927-1928; alte reparații s-au desfășurat în anii 1922, 1968 și 1990. Planimetria originară a bisericii nu a suferit mari modificări, fapt dovedit de reprezentarea machetei acesteia în tabloul votiv; o stampă din 1868, executată înaintea restaurării menționate, confirmă aceeași realitate. Numele ctitorilor au fost transmise de textul pisaniei care însoțește tabloul votiv
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
cu bisericile de zid a primit-o în urma unei renovări din 1868. Se remarcă prin sculptura portalului de la intrare și a funiei mediane. Sub acoperișul nou a fost păstrat cel vechi din șindrilă, prins în cuie de lemn și fier. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]