118 matches
-
se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca de obicei, nu rosti nici măcar în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți domni preferă o damă nițeluș planturoasă, mai ales dacă de pe urma a doi bărbați cu cununie, răposați, sărăcuții, înainte! de vreme, avea strâns ceva la chimir. Ridică deci bărbia, de parc-ar fi ținut un băț în echilibru pe ea, ca gușa dublă să se netezească și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îl duc spre sinucidere, spre capitulare, nu spre luptă. Cei vii își omoară timpul cu ignorarea adevărului Enigmaticul oraș V. este, așadar, „animat“ doar de depărtările oricum tragice ale unui prim război mondial și dominat de imaginea Castelului singuratic și planturos (în care se dau verdicte și se curmă zile), căci viața nu clocotește aici, cu siguranță. O stare de încremeneală lasă loc istoriilor care fascinează și țintuiesc locului toate ființele nevinovate ce-i trec pragul. Pentru că fantomele trecutului continuă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor o singură pulpă caldă și senzuală. La patruzeci de ani erau femei planturoase, cu sâni minunați, cu șolduri foarte înalte, adevărate iepe în pantofiori delicați de piele neagră și rochii roșii cu fir de lame și guler "gușă de pelican". Pe piept le scânteiau broșe identice: păianjeni cu corp de opal și picioare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Emil Popescu. Momentul crucial pentru instaurarea melocrației arhitectului a trecut neobservat de către opinia publică. El se petrecu în seara în care saxofonistul, întorcîndu-se acasă de la o conferință ținută la Ateneul cel nou, o găsi pe Elena, acum ceva mai planturoasă și mai cenușie, ascultând în transă muzica fostului ei soț. O veche convenție făcea ca ei să nu vorbească niciodată despre acesta și să nu-i dea mai multă atenție decât o cereau obligațiile profesionale. De când nici nu îl mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Sărut mâinile, doamnă Rațiu! și-i duse vârful degetelor la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Știi de ce? Ia să văd dacă ai fler! Felix ridică din umăr. - Avea amant, puiule, avea amant un cocoșat, cu care făcuse și doi copii admirabili, cel puțin ca ten. Nu știu ce învățați dumneavoastră la medicină, dar cocoșații fac copii albi, planturoși, cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de istorisire: ar fi constatat că François nu era indiferent la piepturile frumoase. În anii șaizeci, răsfoise În compania tatălui său o revistă de modă pe care tocmai o cumpărase și se oprise la fotografia unei tinere actrițe cu piept planturos. Îi spusese tatălui că o găsea frumoasă (n-ar fi Îndrăznit să spună “excitantă“). Tatăl păruse mulțumit: „Văd că totuși Îți plac formele feminine pline. De obicei, Îmi pari a fi mai interesat de fetele slabe și cu pieptul plat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opțiuni contrare. Nu dorea să analizeze copilăria tatălui său, crescut de o mamă pe care o iubise nemăsurat de mult. Îi era suficient, În dimineața asta, să simtă ranchiună Împotriva tatălui pentru povestea aceea cu pieptul plat și cu cel planturos. Tatăl lui mai bine și-ar fi ținut gura, el, care le dăduse perechilor tinere, Într-una din cărți, următorul sfat: „Dragostea voastră trupească să fie o grădină secretă. Nu-i lăsați niciodată pe ceilalți să prindă rădăcini În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri vaste, rotunde... optimist-demențiale, neducându-le până la capăt, fie din cauza timpului prea scurt pe care-l trăiește precipitat, febril, zbătut la gălbenuș și-albuș... și-n final pocnit în moalele sufletului de planturoasa și „dotata“ poloneză Hanska, fie datorită îmbulzelii teribile a celorlalte romane ce se cer foiletonate rapid, gâfâit, imperios. Trebuia să închege o sută de povestiri, tranșându-le în volume de câte zece bucăți macre. Au apărut doar trei serii, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și mai delicate, formele sunt de adolescentă în continuă formare, nu de tânără voluptuoasă. Toate aceste caracteristici fizice au impus, treptat, un ideal erotic feminin total opus celui european (în care a dominat, până la apariția complexului "Lolita", imaginea femeii fatale planturoase). Niponii însă au fost și sunt în continuare atrași de "fetițe"; de aici, răspândirea cvasi-universală a modelului școlăriței neștiutoare, care trebuie inițiată, treptat, dar ferm, în tainele amorului. Arhetipul s-a dovedit atât de puternic, încât există chiar și un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a rămas într-o rochie verde sur strânsă pe trup, a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dobrican - românește.“ Pe mâna stângă de la intrare, pe aleea principală, era vechea baracă a grădinii, unde era instalat bufetul. Aci se organizase o mare tombolă condusă de mai multe doamne și domnișoare din societate, printre care radia frumusețea blondă și planturoasă a celei de a doua fiice a principesei Bibescu, domnișoara Jeana de Listenay. Pe vremea aceea eram tânărul reporter al ziarului Telegraful de sub direcțiunea d-lui I.C. Fundescu și aprins admirator al vaporoasei frumuseți blonde. Îmi amintesc că i-am
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
poeme simpliste și desuete, foarte asemănătoare cu textele romanțelor. În mod inexplicabil, unul dintre criticii care îi prefațează cartea, Marian Barbu, susține că autoarea propune „o poezie modernă“. Nici urmă de modernitate. Citind versurile, le „auzim“ cântate de o dizeuză planturoasă și răgușită într-un restaurant cu candelabre și scaune plușate: „E-atât de mult de când ne-am cunoscut...! / Eram copii, în nopți târzii, la poartă, / Am cântărit cu tine lumea toată / pentru-o clipă, parcă, ne-am plăcut. // Suntem la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde de stejar, ca popa Stasuc mai rar! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde mărăcine, joacă popa și cu mine! Uiiu, uiiu!... Popa știa cine l-a strigat. Era una de-a lui Beșleagă, urâta satului. O femeie planturoasă, de vreo patruzeci de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat și cu ochi ca de bufniță. Că, de, Dumnezeu nu le-a lăsat pe toate urmașele Evei la fel de frumoase. Cred că o știi, că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din ce în ce mai mult. Și din când în când auzeam același vuiet stins pe care vântul îl destrăma ca pe o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
suflete Își duc traiul aici, de azi pe mâine, măcinate de sărăcia lucie și de boli și nici ce mai așteaptă ele de la viață. Acum patru ani, au venit două cupluri de americani dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lasă-i pe alții să-și bată capul cu mustrările de conștiință. Tu cerșește și trăiește cum ți-ai ales, pentru că oricum, la vârsta asta ce se mai poate schimba În viața ta? Uită-te la mine Ăvânzătoarea, o femeie planturoasă de vârstă medie, așează revistele cu dexteritate, În spațiile făcute anume pe cele două obloane deschise larg ale chioșcului, se oprește o clipă și-l privește fix În ochi pe Antoniuă, ce citești În ochii mei? -Ai ochi verzi, frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul coapselor având curburi gingașe ca articulația unei pensete (șoldurile late, spatele curbat dar lipsit de robustețe, bronzat, planturos). Apoi s-a întors, o revenire plină și frontală, carnea dând primele semne de fragilitate, având primele amprente ale trecerii timpului, ale morții, dându-ți certitudinea că dacă ai avut vreodată noroc - ai fost cu siguranță în prezența unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când, vinerea trecută... Mă uitam blazat la televizor, schimbam canal după canal și deodată Nana, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, cu multe kilograme mai planturoasă, cu... - dar nu vreau să fiu și mai rău cu ea - mi-a apărut în fața ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. Vreți mai mult? A doua zi am deschis un ziar la-ntâm plare și am dat peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rezistență. Mi-am imaginat accidentul filmat cu încetinitorul, aidoma coliziunilor simulate pe care le văzuserăm la Laboratorul de Cercetări Rutiere. Am văzut-o pe actriță lovindu-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Acum era aprilie. Se deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]