28,208 matches
-
consecință a apariției acestor două lucrări ni se pare reconsiderarea epocii Școlii Ardelene. Începutul ei era socotit până acum, aproximativ anul 1780 - anul apariției gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linquae daco-romanae sive valachicae. Începutul Școlii Ardelene trebuie plasat cu cel puțin un deceniu și jumătate înainte, la 1765, data când manuscrisul Lexiconului ... era încheiat. Deși rămase în manuscris, aceste lucrări au impulsionat preocupările și activitatea lingvistică a reprezentanților Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior), căci aceștia
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
a trecut aproape neobservată de critica de întîmpinare - autorul dispăruse! -, celelalte cărți tipărite pînă atunci - Introducere în opera lui Miron Costin (1976), Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) și, mai ales, cele două volume din Istoria poeziei românești (1982; 1984) - plasînd acest excepțional Bacovia într-o nemeritată umbră: cu atît mai mult cu cît multă lume folosește cartea lui Mircea Scarlat și prea puțini se mai obosesc s-o citeze, fie și la "bibliografia generală". Deși despre Bacovia s-a scris
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
lui sînt simultan contradictorii. A vorbi despre plictiseală fără a plictisi, a compune chipul plictiselii prin fragmentarea stării în plictiseli mărunte. Dar oricît de eterogene sînt ca stil și perspectivă textele ce intră în carte, aceasta poate fi cu ușurință plasată în sfera unei discipline anume. Poate surprinde, dar lucrurile așa stau. Domeniul acesta e una din cele mai noi ramuri ale antropologiei - antropologia emoțiilor, direcție de abordare a faptului cultural prin intermediul afectelor conturată în ultimele două decenii, interesată de coroborarea
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
o măsură cel puțin egală. În aceeași publicație clujeană, dl Eugen Pavel face lista traducerilor Bibliei (sau a unor părți din ea) în românește. În totul, 55 de titluri, cuprinse între secolele XVI și XX. Doar că Psaltirea Hurmuzachi e plasată cu cîteva decenii mai devreme decît consideră specialiștii. Dl Matei Călinescu își continuă publicarea studiului despre Mateiu Caragiale, din care am mai citit fragmente și în nr. 10 al Apostrofului și într-un recent număr din revista 22. La doi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
se întreabă și-și răspunde dl. Șora. Poate pentru că - în înfruntarea, pentru mine de importanță vitală, dintre a avea și a fi - nutream convingerea că (fie și blocat cum era, ca gînditor, de inacceptabile, pentru mine, presupoziții materialiste) el se plasa totuși, cu hotărîre, de partea lui a fi. Și, evident, aici m-am înșelat amarnic. Căci ceea ce gîndeam eu în termenii unei eliberări de balast, în termenii unei libere autodespuieri de excrescențele încremenite ale lui a fi, tocmai pentru a
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
evocarea unor evenimente din istoria mondială din ultima jumătate de secol, ne ajută să trăim atmosfera din Orientul Mijlociu partea ficțională, iar incursiunile în cultura milenară a locurilor au darul de a o reînvia. Bancarella Doar aparent este mai greu de plasat în cadrele prozei italiene din ultima vreme romanul de debut al lui Federico Audisio di Somma, medic de spital și homeopat pînă nu de mult, ce s-a consacrat în ultimii cinci ani scrisului. Ceea ce frapează la Omul care vindeca
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
posomorât, bănuitor, taciturn", adaugă el, dezgustat de toate, cu porniri nihiliste, și decis să rupă cu trecutul provincial din care tocmai se desprinsese. Se consideră un fel de paria, notează biograful, dar "cultivă și un refuz al lumii care-l plasează în mod firesc alături de dandy". Amestecul de timiditate și cutezanță excesivă (poate tocmai în consecința acestei timidități) îl face interesant pentru camarazii de nonconformism spectaculos ai momentului - și Tzara nu se dă în lături de la cele mai sfidătoare atitudini. în
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
aniversarea vîrstei de 30 de ani a vechiului distribuitor numit "RomâniaFilm", care, în strategiile de adaptare la vremurile noi, a încheiat un parteneriat, în materie de distribuție de film străin, cu firma germană ProRom; rămîne de văzut unde se va plasa ștacheta selecției; deocamdată, pachetul anunțat pentru 2002, inaugurat cu Robert Altman, se încheie cu Asoka, gladiatorul Asiei... De semnalat, în aceeași ordine de idei, a efortului unui distribuitor "de stat" de a exista competitiv, și spectacolul de lansare de la "Patria
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
în tot spațiul creștin a lăsat firesc urme în folclorul românesc și în iconografie, numeroase episoade fiind preluate disparat în cărți vechi. Datarea protografului și a copiei păstrate a rămas încă nerezolvată (se estimează totuși că data traducerii s-ar plasa în sec. al XVII-lea), la fel și pro-blema localizării, căci manuscrisul a rămas multă vreme inaccesibil. Alexandra Moraru și Mihai Moraru scriu în studiul filologic care deschide volumul: Se crede că scrierea, a cărei tradiție se sprijină pe un
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
distribuții apar numele sonore și de primă linie ale teatrului, cei cu experiență, dar și tineri, cu toate astea, în ultima vreme, nu am văzut ceva tulburător. Sînt încercări de tot felul, nesemnificative, însă, cu un singur merit major: nu plasează discuția în afara artisticului, ca în multe alte locuri. Cred că este nevoie de regizori de prim plan, și nu de plan secund sau terț, care să anime spiritul trupei și să revigoreze ceea ce prin tradiție s-a păstrat, și anume
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
în zece grupuri, corespunzând celor zece Sefiroți ai tradiției cabalistice: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Din, Tiferet, Nezah, Hod, Yesod și Malkhut. Apoi, fiecare Sefirah are câte două "străluciri" (lustres), fiecare dintre ele acoperind câte cinci "spirite exemplare" înrudite. Ca atare, plasându-l în această schemă complicată, și bazându-se masiv pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
cumva exterior; nu există nici un sens în care operele celor o sută de genii sunt derivate în mod necesar din aparatul teoretic cabalist propus. Pe scurt, mi se pare că schema teosofică cabalistă în care Bloom a ales să-și plaseze "spiritele exemplare" și să le găsească un sens rămâne un element artificial al cărții lui, un artificiu oarecum retoric și fără consecințe, angajat pur și simplu pentru a conferi cărții o tușă de exotism și ciudățenie. Intuiția lui Bloom cum
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
apropieri și îndepărtări în raport cu marele Eugene Ionesco, care implică o tactică analoagă față de propria-i conștiință: "noi, ascultătorii sau cititorii lui, ne familiarizăm treptat cu metodele pe care el ni le-a transmis și, în același timp, ne descoperim îndepărtați, plasați la o anume distanță de propriul nostru limbaj, de eurile noastre obișnuite și de societatea noastră". Așadar efectul menționatei "hipnoze"...
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
cu mediul artistic. Mărturia existenței lor cotidiene este elocventă pentru că singurul lor scop în viață este supraviețuirea în cadrul sistemului. Ele sînt străine de perspectivele macho, ale bărbaților care relatează evenimente "post festum" cu intenția ușor de sesizat, de a se plasa, la scară istorică, într-o lumină cît mai favorabilă. Dimpotrivă, își autoanalizează condiția cu un cinism uneori trecut bine de pragul vulgarității. În toiul unei discuții polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soția lui Cosmin Negru, directorul unei case
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Vodă Zeffirelli n-a vrut să facă un film biografic despre Maria Callas, ci altceva; ca un regizor care a cunoscut-o bine pe "diva absolută" (cu care a lucrat, printre altele, Tosca), Zeffirelli ia "elementul Maria Callas" și îl plasează într-o ecuație imaginară. Ce-ar fi fost dacă, spre deosebire de biografia reală, Maria Callas ar fi avut, înainte de a muri, o "revenire spectaculoasă"? Ce fel de revenire? În ce context, cu ce preț, cu ce reacții? Trebuie spus de la bun
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
perioada mai bună a acestora! - a venit ca un substitut "slab" al... reunirii celor două teritorii (asta ar fi însemnat, nu-i așa?, "restabilirea firului întrerupt al istoriei"), care fără să înregistreze fapte notabile, pe plan politic și economic, a plasat apropierea dintre cele două maluri ale Prutului într-o perspectivă echivocă și ineficientă. Cele două state (folosesc deliberat termenul "state", căci țara e una: România) formează două realități paralele, distincte, care interferează doar la nivel de persoane, nu și al
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
lucrurile, nu-i așa ? O altă tendință, de data aceasta contrară, dar la fel de supărătoare, din limbajul actual, în special la televiziune, este încercarea de a evita limba standard a știrilor prin introducerea limbajului argotic. Din păcate, cuvintele argotice la modă, plasate pe neașteptate la emisiunile sobre de știri, nu par să arate o dorință de îmbogățire a nuanțelor stilistice, ci o sărăcie de vocabular sîcîitoare. Reporterii nu mai cunosc decît un singur registru, cel argotic, și nu mai găsesc, la repezeală
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
zonă mult mai restrînsă decît ar lăsa să creadă titlul; opunînd, în principal, crizei moderniste, "organice", din Occident o criză "instaurată prin manevre politice, prin imixtiunea brutală a Puterii în teritoriul artei" după 1945 (în România), Sanda Cordoș tinde să plaseze "crizismul" exclusiv în a doua jumătate a secolului, necreditînd, de exemplu, ideea unei crize consecutive Primului Război Mondial, și în nici un caz cea a unei autentice crize moderniste. Literatura română nu era încă destul de instituționalizată, în perioada interbelică, spune autoarea, pentru a
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
noul roman" francez prin Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon sau Robbe-Grillet, făcând act de pionierat în opinia critică a momentului (suntem în anii 1957-59) prin analize foarte exigente; întâmpină - nu fără anumite rezerve privind determinismul excesiv în care este plasată literatura în raport cu o istorie mai degrabă pusă în chestiune de scriitori - debutul lui Roland Barthes cu Gradul zero al scriiturii; sesizează aspectele inedite ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
pe structura gramaticală); altele sînt în parte justificate de oscilațiile istorice ale ortografiei românești. Omiterea cratimei sau scrierea aberantă a unuia sau a mai multor i în final de cuvînt aparțin desigur primei categorii; în cea de-a doua se plasează unele forme de neutralizare fonetică, în care diferența dintre două sunete nu mai e relevantă, iar notarea lor relativ convențională a putut chiar varia în timp: ca în cazul lui s și z înainte de o oclusivă (în sbor / zbor, smeu
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
opțiunilor" e limpede: când ai lucrat și cu Securitatea română și cu un serviciu de informații străin, înseamnă că "alegi" bine. Cât despre "moralitatea [...] indefectibilă", sintagmă ce l-ar face să pălească de invidie pe Marius Chicoș Rostogan, ea îl plasează între clienții "beției de cuvinte" și-ai "patologiei literare" descrise de Maiorescu. Dacă dl. Tănase delirează la nivel de sintagmă, cum s-o fi comportând pe spații... mai ample?! Ca de pildă, în regizarea unei piese de Ionesco... Gâgă își
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
au împlinit. Din mai multe motive. Să ne înțelegem de la început. Discutăm despre opera unor artiști importanți iar neîmplinirea pe care am pronunțat-o se situează în limitele acestea. E tîrgul plin de spectacole mediocre, submediocre, nicicum, care nu se plasează în zona artisticului sau esteticului. Iar cheia lor cred că este chiar regizoarea Cătălina Buzoianu, care a cedat întîietatea și forța interpretării regizorale altor paliere ale creației, conducînd montarea spre alte zone, în direcții ce își pierd legătura cu textul
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
nenumăratele dioptrii care-l racordează la realitatea nemijlocită. Mîntuit de nevoi, de dorințe și de preaomeneștile preocupări cotidiene, el este metafora deplină a pariului pe care esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea omului de afaceri este plasată exact la polul opus. Robust pînă la revărsare, trădînd la fiecare mișcare o grijă duioasă pentru propriu-i metabolism, el își poartă capul cu acea semeție care invoca mai mult funcții ornamentale decît rosturi active. Învelit în stofe scumpe, subliniindu
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]