KorAP: Find »[drukola/base=plasmocit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

128 matches

Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353

duc la diferențierea limfocitelor „B”, obținânduse pe de o parte plasmocite, iar pe de alta, limfocite „B” de memorie imună. Capacitatea de a răspunde la o gamă largă de antigene este posibilă, prin transmiterea informației genetice, de la celulele precursoare la plasmocit. Modificări numerice și structurale ale limfocitelor și plasmocitelor Limfocitoze reactive accentuate - se întâlnesc în infecții virale ca: tusea convulsivă, limfocitoza infecțioasă acută, în care limfocitoza este asociată cu plasmocite și monocite. Limfofocitopeniile (sub 1500/ml sânge) pot avea trei mecanisme

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
o parte plasmocite, iar pe de alta, limfocite „B” de memorie imună. Capacitatea de a răspunde la o gamă largă de antigene este posibilă, prin transmiterea informației genetice, de la celulele precursoare la plasmocit. Modificări numerice și structurale ale limfocitelor și plasmocitelor Limfocitoze reactive accentuate - se întâlnesc în infecții virale ca: tusea convulsivă, limfocitoza infecțioasă acută, în care limfocitoza este asociată cu plasmocite și monocite. Limfofocitopeniile (sub 1500/ml sânge) pot avea trei mecanisme de producere: 1) producția scăzută, care poate fi

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
unor inspecții virale (rujeolă, varicelă, zona-zoster) sau unui mecanism imun mediat de anticorpi antilimfocitari. Plasmocitoza reprezintă apariția de plasmocite în sângele periferic, plasmocitoza fiind asociată cu unele afecțiuni cum ar fi: boala serului, leucemia cu plasmocite; iar în infecțiile cronice plasmocitele apar și în unele sedii ale hematopoiezei (măduvă osoasă). Modificări structurale ale limfocitelor - cuprinde limfocite cu incizuri nucleare unice sau multiple. Se întâlnesc în tusea convulsivă, leucemia limfatică cronică. În leucemiile limfatice cronice se pot întâlni forme celulare dezgolite de

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
G” (Ig G) - această clasă reprezintă 70-80% din imunoglobulinele serice la om, cu o greutate moleculară de 140 000-150 000 (om, iepure, șoarece); la păsări imunoglobulina G are o greutate moleculară de 170 000 daltoni. Imunoglobulinele G sunt sintetizate de plasmocitele din măduva hematoformatoare. Lanțurile „L” și „H” sunt unite printr-o singură legătură disulfidică (ca la toate clasele de imunoglobuline), dar numărul de legături disulfidice între cele două lanțuri „H” variază la om în funcție de subclasa respectivă. La iepure, imunoglobulina are

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
având o mobilitate electroforetică limitată, apărând la electroforeza proteinelor serice ca o bandă îngustă „în pisc”. Clasificarea gamopatiilor monoclanale este următoarea: 1) Gamopatii monoclonale maligne: • Mielom multiplu (imunoglobuline G, imunoglobuline A, imunoglobuline D, imunoglobuline E și cu lanțuri ușoare libere); • Plasmocitul solitar; • Plasmocitul extramedular, solitar sau multiplu; • Macroglobulinemia Waldenstrom (imunoglobulineM); • Boala lanțurilor grele (γ, α, µ, σ); • Amiloidoză primară și asociată mielom multiplu. 2) Gamopatii monoclonale benigne (imunoglobuline G, imunoglobulineA, imunoglobuline D, imunoglobulineM și rar lanțuri ușoare libere); 3) Gamopatii biclonale

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
mobilitate electroforetică limitată, apărând la electroforeza proteinelor serice ca o bandă îngustă „în pisc”. Clasificarea gamopatiilor monoclanale este următoarea: 1) Gamopatii monoclonale maligne: • Mielom multiplu (imunoglobuline G, imunoglobuline A, imunoglobuline D, imunoglobuline E și cu lanțuri ușoare libere); • Plasmocitul solitar; • Plasmocitul extramedular, solitar sau multiplu; • Macroglobulinemia Waldenstrom (imunoglobulineM); • Boala lanțurilor grele (γ, α, µ, σ); • Amiloidoză primară și asociată mielom multiplu. 2) Gamopatii monoclonale benigne (imunoglobuline G, imunoglobulineA, imunoglobuline D, imunoglobulineM și rar lanțuri ușoare libere); 3) Gamopatii biclonale. În mod

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
solitar sau multiplu; • Macroglobulinemia Waldenstrom (imunoglobulineM); • Boala lanțurilor grele (γ, α, µ, σ); • Amiloidoză primară și asociată mielom multiplu. 2) Gamopatii monoclonale benigne (imunoglobuline G, imunoglobulineA, imunoglobuline D, imunoglobulineM și rar lanțuri ușoare libere); 3) Gamopatii biclonale. În mod fiziologic, plasmocitele produc lanțuri grele și lanțuri ușoare, în exces, față de lanțuri grele. În cazul milelomului cu imunoglobuline G, 75% din pacienți prezintă un exces de lanțuri ușoare care secretă în urină, determinând apariția proteinuriei de tip Bence Jones.În alte cazuri

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
osoasă și organele limfoide; hipergamaglobulinemia esențială benignă (ca ultim element de diferențiere, urmărind evoluția în decurs de 1-2-3 ani); afecțiuni care evoluează cu plasmocitoză medulară: infecții, ciroză hepatică, boli de colagen, diferite neoplazii. Procentul, și mai ales, imaturitatea și atipiile plasmocitelor tranșează diagnosticul. 1.3.3 Diagnosticul de laborator al plasmocitozelor Diagnosticul de laborator al unei plasmocitoze (reticuloze) se face prin următoarele investigații cunoscute asupra: a) sângelui periferic: determinarea hemoglobinei, determinarea hematocriului, numărarea eritrocitelor, reticulocitelor. Modificările morfologice ale eritrocitelor, precizate după

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
astfel că, o insuficiență renală fără explicarea etiologiei evidentă, impune cercetarea mai amănunțită și a bilanțului proteic. 1.1 Definiție incidență-etiologie Mielomul multiplu - este o afecțiune (boală) a țesutului sanguin, de etiologie necunoscută, caracterizată prin proliferarea malignă și invazivă a plasmocitelor, proliferare care are drept urmare lezarea oaselor, cu dureri și fracturi patologice și tulburări marcate în metabolismul imunoglobulinelor - reprezentate prin producerea unor cantități anormale de imunoglobuline sau fracțiuni de imunoglobuline. Mielomul multiplu reprezintă mai puțin de 1%din toate tipurile de

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
boli neoplazice și aproximativ 10% din bolile neoplazice ale țesutului sanguin. El are o incidență de 3/100 000 locuitori pe an. Termenul de mielom multiplu se referă la „stricto senso”, numai la o formă clinică a proliferării maligne a plasmocitelor, pentru care s-a propus denumirea de plasmocitoză malignă sau mielomatoză. Aceasta ar cuprinde diverse varietăți ale acestei proliferări, și anume: • PLASMOCITOZA MALIGNĂ: localizată: PLASMOCITOM SOLITAR: - medular; extramedular; - diseminată: - MIELOM MULTIPLU; PLASMOCITOZĂ MALIGNĂ DIFUZĂ; - LEUCEMIE CU PLASMOCITE. Toate aceste forme

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
celule o rețea bogată de reticul endoplasmic și ribozomi, aspect caracteristic pentru celulele care sintetizează cantități mari de proteine. Nucleul este rotund sau oval situat excentric, cu cromatina dispusă în grămezi, fără să apară „în spiță de roată” ca la plasmocitele normale. În jurul nucleului, aproape întotdeauna apare un halou clar. Unele celule de talie mare prezintă 2-3 sau 4 nuclei și au citoplasma abundentă, bogată în granulații sau incluziuni azurofile, unele similare cu corpii Auer.Prezența celulelor mielomotoase în măduva osoasă

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
la coloana vertebrală. Compresiunea măduvei spinării, produsă de o tumoare vertebrală poate produce paraplegie sau cvadriplegie, dacă este afectată măduva cervicală. Când osteoliza este difuză apare osteoporeza generalizată. Hipercalcemia se întâlnește la 20-50% dintre bolnavi, ea fiind rezultatul demineralizării oaselor. Plasmocitele normale produc imunoglobuline. Clona de plasmocite maligne prezintă capacitate de sinteză. Produsele ei (proteinele mielomotoase) se găsesc la aproape fiecare bolnav cu mielom multiplu. Proteinele, eliberate de celulele mielomotoase sunt anormale din punct de vedere cantitativ dar nu și structural

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
o unică proteină, dar proprietățile ei rămân constante pe tot parcursul evoluției bolii. Aplicarea imunoelectroforezei a permis detectarea și clasificarea proteinelor mielomotoase. Hiperglobulinemia explică tendința eritrocitelor de a se așeza în rulouri, creșterea VSH (100-140mm/h), vâscozității sângelui. Datorită dislocării plasmocitelor normale de către cele mielomotoase, imunoglobulinele normale sunt mai scăzute. Termenul de proteină Bence-Jones se referă la un grup de proteine cu greutate moleculară mică (aproximativ 22 000 daltoni), ele având proprietatea de a precipita la 45-600C și de a se

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
leucocitelor este variabil, normal sau crescut. Leucocitoza - poate ajunge la 50000-80000/mm3 în formele leucemice. În fazele avansate se înregistrează leucopenii, agravate de tratamentele citostatice efectuate; aspectul formulei leucocitare fiind necaracteristic; uneori putând apare pe frotiu un număr crescut de plasmocite asemănătoare, cu cele care se găsesc în măduva osoasă la acești bolnavi. În concentratul leucocitar aceste celule se evidențiază cu mai multă ușurință. Cantitatea de hemoglobină este și ea scăzută. Trombocitele sunt de obicei normale sau moderat scăzute. ● Examenul măduvei

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
este patagnomonică pentru mielomul multiplu; celulele mielomatoase fiind celule cu diametrul de 15-30 µm, rotunde sau ovale. Nucleul rotund, situat excentric, cu 1-2 nucleoli, cu diametru de 5-7µm. Cromatina nucleară mai puțin gronjoasă și nu prezintă aranjamentul regulat întâlnit la plasmocitul normal. Citoplasma acestor celulele este intens bazofilă, se colorează în albastru intens la coloroția May-Grunwald-Giemsa. În citoplasma celulelor mielomatoase se pot întâlni sferule hialine (corpi Russell), vacuole multiple care dau celulei aspect de mură (celula Mott) sau incluzii cristaline azurofile

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
Altele prezintă caractere mai accentuate de imaturitate: sunt mai mari (2035µm), cu nucleu maro, rotund, cu cromatină fină, iar citoplasma intens bazofilă. Se întâlnesc și câteva celule plasmocite mature, cu nucleu „în spiță de roată” și zonă clară perinucleară. Uneori plasmocitele pot prezenta citoplasmă acidofilă, sunt așa-numitele „celule în flacără” care au fost descrise mai frecvent în mielomul imunoglobulinei „A”. Celulele mielomatoase prezintă numeroase asincronisme de natură nucleocitoplasmatică; după Bernier și Graham (1974) gradul acestor asincronisme este proporțional cu extinderea

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
cu extinderea clinică a afecțiunii. Celulele mielomatoase au un aspect variabil de la un bolnav la altul, și în general constant la același bolnav de-a lungul evoluției. În unele situații, celulele mielomatoase au anomalii mai puțin exprimate, fiind asemănătoare cu plasmocitele normale. 1.5 Alte investigații Datele obținute prin examenul sângelui periferic, examenul măduvei osoase și examenul radiologic sunt suficiente pentru diagnosticarea unui mielom multiplu (plasmociton). ♦ Viteza de sedimentare a hematiilor - este de obicei foarte crescută depășind 100 mm/h. În

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
admite că, imunoglobulina mielomatoasă devine decelabilă în ser la o cantitate minimă de celule secretante de 5x105 (echivalent aproximativ cu 50g). Imunoglobulinele decelabile în mielomul multiplu, au primit diferite denumiri: componentă monoclonală, componentă M, para imunoglobulină, gamoglobulină monoclonală, globulină mielomatoasă. Plasmocitele maligne își păstrează sau chiar își exacerbează capacitatea de a secreta imunoglobuline complete și/sau lanțuri „L” (ușoare) omogene. Se admite că, numai un număr foarte mic de mieloame multiple (1-2%) sunt nesecretante, pentru aceste cazuri se admite, fie că

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
cantitate foarte mare, până la de 20-40 ori valoarea normală, concomitent cu scăderea semnificativă a celorlalte imunoglobuline normale. Au fost semnalate într-un număr foarte mic de cazuri ,două cazuri distincte de imunoglobuline la același bolnav. În funcție de imunoglobulina secretată de plasmocitele transformate maligne se descriu următoarele tipuri de mieloame: • Mielom multiplu cu imunoglobulină „G” - cu frecvență de 5059% - în această grupă s-a stabilit și o repartiție pe subclase; • Mielom multiplu cu imunoglobulină „A” - cu frecvență de 2025% • Mielom multiplu cu

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
plasmocite (plasmocitoză leucemică) - este o formă de plasmociton, caracterizată prin prezența în sângele circulant a unui număr mare de plasmocite, în cea mai mare parte cu caractere atipice. Afecțiunea face parte din grupul plasmocitoamelor a căror etiopatogenie este necunoscută. Dezvoltarea plasmocitului are următoarele faze: a) proliferarea tumorală plasmocitară limitată la un singur os; b) diseminarea hematogenă în măduva osoasă, cu formarea plasmocitomului difuz; c) localizările extramedulare metastatice. Descărcarea leucozică a plasmocitelor poate avea loc atât în faza „b” cât și „c

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
parte din grupul plasmocitoamelor a căror etiopatogenie este necunoscută. Dezvoltarea plasmocitului are următoarele faze: a) proliferarea tumorală plasmocitară limitată la un singur os; b) diseminarea hematogenă în măduva osoasă, cu formarea plasmocitomului difuz; c) localizările extramedulare metastatice. Descărcarea leucozică a plasmocitelor poate avea loc atât în faza „b” cât și „c”. - raportul dintre seria mielocitară și eritrocitară: normal 3/1; - raportul dintre seria mielocitară și limfocitele medulare: normal 10/1; - raportul dintre seria mielocitară și elementele reticulohistiocitare:normal 10/0,5-1

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
La seria eritroblastică , se va nota tipul morfologic: normoblastic, macro sau microcitar. Seria megacariocitară , datorită elementelor rare, ce nu depășesc în condiții fiziologice 3%, va fi apreciată cantitativ, prin inspecția cu obiectivul uscat mic. Dintre celulele reticulare , vor fi menționate plasmocitele, aflate în mod normal în jur de 3% , precum și celelalte histiocite diferențiate. Se va avea în vedere faptul că , în zona centrală a frotiului efectuat prin strivire , sunt deosebit de frecvnte, celulele reticulare nediferențiate .Înmulțirea lor este semnificativă numai atunci când, apar

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
anuală de 3/100.000 indivizi. Studiul privind evoluția naturală a bolii arată că, ea se manifestă clinic atunci când se ajunge la 1x10111x1012 plasmocite maligne, ceea ce reprezintă aproximativ 1Kg masă tumorală. Perioada latentă a bolii este de 1-2 ani. Proliferarea plasmocitelor are loc la nivelul măduvei hematoformatoare, astfel că, tumoarea nu este vizibilă sau palpabilă. Plasmocitele proliferate au caractere morfologice modificate, fiind în cantitate mare, depășind 7% din totalul elementelor nucleate, dispuse în cuiburi (focare). Din punct de vedere clinic, primele

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
se manifestă clinic atunci când se ajunge la 1x10111x1012 plasmocite maligne, ceea ce reprezintă aproximativ 1Kg masă tumorală. Perioada latentă a bolii este de 1-2 ani. Proliferarea plasmocitelor are loc la nivelul măduvei hematoformatoare, astfel că, tumoarea nu este vizibilă sau palpabilă. Plasmocitele proliferate au caractere morfologice modificate, fiind în cantitate mare, depășind 7% din totalul elementelor nucleate, dispuse în cuiburi (focare). Din punct de vedere clinic, primele semne sunt reprezentate de astenie, anorexie, anemie care apare și datorită infiltrării măduvei roșii cu

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123

asupra celulelor mucoasei, proteaza și lipaza, care alterează stratul bogat în fosfolipide de la polul apical al celulelor mucoasei, permițând retrodifuziunea acidului din conținutul gastric. Mecanismele inflamatorii sunt responsabile de apariția unui infiltrat celular format din neutrofile, limfocite T si B, plasmocite, ce duce la creșterea nivelului local de IL-1, IL-6, IL-8 și factor de necroză tumorală alfa (TNF). Toate acestea pot induce o serie de modificări la nivelul epiteliului mucoasei gastrice. Cancerul gastric cu stromă limfoidă este o formă anatomo-clinică rară

CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN (2006) [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]