513 matches
-
suprafață sînt netezimi grefate peste arsură: "Vezi, inimile bolnavilor au primit în viață atâtea lovituri de cuțit încât s'au transformat în țesut cicatrizat... Insensibile la frig... la cald... și la durere... Insensibile și învinețite de duritate..." (p. 143). Sub platoșă, din care ghipsul greu e doar o carapace pe apa care curge, rea, se duce adevărata luptă. Lupta de a rămîne om, de a rupe crustele, de a face să doară o inimă care și-a întrecut orice limită de
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar fi lăsată să iasă la iveală, ar fi considerată un semn rușinos de dezbrăcare în public, apoi întreține iluzia unei superiorități descriptive. În felul acesta, jargonul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,/ Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.// ș...ț Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,/ Privește plin de turbă spre zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii) e puntea între Paradis și Infern, un elixir sacru prin care îndrăgostiții se cuminecă vampiric cu foc". Dincolo de aceste notații temerare prin care eul hiperemic sparge platoșa pudorii, temperamentul torid se exprimă prin ricoșeu, prin viziuni cosmogonice ample ce sugerează erotismul universal, ai cărui actanți sunt principiul masculin și cel feminin". Versurile ce urmează (o mostră: "marea/ la picioarele mele/ dând din valuri/ din șolduri/ din spume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
pe marginea căruia nu are rost să-ți bați capul. Urmarea este indiferența față de moarte, dar și un cinism secundar al cărui rol e unul de salutară protecție. Cînd te lovești zilnic de moarte, dacă nu te înarmezi cu o platoșă interioară, o poți lua razna. E aproape o măsură de securitate profesională indiferența aceasta a medicilor. A-i judeca moral înseamnă a încurca planurile. Judecățile morale nu au ce căuta în medicină, cum nici eu nu am nici cea mai
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
să te împace cu tine! Exact ca in povestea aia cu cuiele: un om avea un baiat care făcea numai tâmpenii! Pentru fiecare prostie tatăl bătea în ușa un cui. După ani de zile ușa a ajuns un fel de platoșă, moment în care băiatul promite să facă numai fapte bune! Pentru fiecare faptă bună, tatăl scotea un cui. Pe patul de moarte bătrânul a scos ultimul cui... la care băiatul a exclamat "Tată, am scos toate cuiele!", la care părintele
Huidu: Vinovăția și angoasele nu îți dau pace by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36060_a_37385]
-
reprezentate de achiziționarea și întreținerea unui bidiviu de luptă și măcar a unui alt cal (de rezervă), în cazul cavaleriei grele, și minim a unui cal, la cavaleria ușoară, pentru achiziționarea armelor și a complexei ținute defensive (tunică, vestă căptușită, platoșă, zale, manta de luptă, coif etc.) și pentru eventualii lor subordonați. Acum, din punct de vedere financiar, participarea la război era o pierdere. Iată de ce nucleul cavaleriei era constituit din oameni avuți, mulți dintre ei trecuți în acte printre cei
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
nu sunt de acord cu asta, dar și acest lucru trebuie bătut în această campanie preliminară. O să-l întrebe unul din Botoșești Paia cum se scrie Iohannis. Să învețe să-i răspundă. Dacă ai trecut prin toate, ai deja o platoșă”, a spus Radu Berceanu pentru ziare.com.
"Predoiu e peltic? Dar Băsescu nu avea un ochi mai așa?" by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29489_a_30814]
-
diversitatea de atitudine și de situare față de un anume regim. Istorii personale. În Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (romanul Martei Petreu) avem de-a face cu o maturizare a scriitoarei, un fel de instalare în chiar personalitatea sa hărțuitoare de sine. Platoșa textuală („Biografia - cea dorită deci singura reală”) cade acum, măcar ca ficțiune. Întrebările suspendate primesc (sau par să primească) un răspuns. Violența aproape insuportabilă a psalmilor ei, acutele eseurilor, dar și prețul disperat pus pe cuvânt („M-am construit din
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
întrebările au un crescendo, caută puncte nevralgice și scormonesc după adevăruri provocatoare. Nu e strategie, nici înscenare. Interviul e gest de curtoazie, nu de iscodire. Sunt cuminți, nu incomode. Pentru că scriitorii nu mai sunt stânjenitori, nici măcar cei care afișează strident platoșa antisocială. Până și Houellebecq uită de toate măștile și răspunde, mai nou, cuminte. Interviul are partea lui incitantă când aduce în prim-plan timizii, misterioșii și homofobii. Firește că cele mai reușite cărți de interviuri sunt cele care recuperează viața
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Herseny a fost acolo, o clipă!!! A cuprins-o de după umeri. A ridicat-o pe brațe și, ea a simțit în carne, cum îi intrau toate zalele din tunica lui croșetată în fir metalic. Până și punctele de sudură din platoșa de luptă cu Leul Deșertului, femeia modernă le-a simțit clar, ba, chiar i-au lăsat urme vizibile pe umeri, pe brațe, în locul care a mai scăpat de rănile fără leac, între mânecile bluzei și tighelul mănușilor lungi până la coate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și scala degradărilor umanului. Încă G. Călinescu, într-o cronică din 1948 publicată în ,Națiunea", făcea, cu acuitatea sa obișnuită, observația că persiflarea e ,semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". La Geo Dumitrescu, într-adevăr, sentimentul își creează o platoșă de ironie și auto-ironie, pentru a nu rămâne descoperit în fața săgeților unei ironii ,adverse". Idealismul moral își ridică în versuri numeroase ziduri de apărare, cu puncte strategice de observație și creneluri inexpugnabile.
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
cărui ochi mă-nvăluie c-o undă galeșă oricând mă simte slabă, necăjită... de-a cărui prezență mă simt consolată... a cărui lipsă o deplâng, căci vorba-i îmi atinge nu doar urechea, ci și sufletul... Înaintea lui, cinismul purtat drept platoșă amar de vreme începe să cedeze... Și totuși... o strângere de inimă... Vocea lui! Seamănă cu-a prietenului meu imaginar, paznicul nălucirilor de copil mai răsărit și de adolescentă, care-mi fusese frate și sfătuitor în ceasuri de nehotărâre... Al
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
coate privi în jur. Tubul de perfuzie din braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să-i prindă privirea, pentru a obține un răspuns la întrebarea pe care nu avea curaj să o rostească, dar aceasta era prea absorbită de manevrele pe care le făcea pentru
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceva Îi atrăsese atenția În mod pregnant. În vârtejul ciocnirii, haina primului cerșetor se deschisese peste piept, scoțând la iveală, pentru o clipă, o suprafață Întunecată și compactă, probabil din piele sau din bronz. Se pare că omul purta o platoșă. Voia să verifice, dar văzându-l cum se apropia, milogul se grăbi să se desprindă din strânsoarea potrivnicului, care continua să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a lui Acquasparta. Era și omul care Îl insultase pe treptele legației pontificale. Bastarzii aceia Începuseră deja să Îi ajute pe Negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă a pieptului. Dacă ți-ai da jos veșmântul de domn ce-l îmbraci, și-ai lua altul mai slab și mai prost croit, de unde-aș mai ști eu ce hram porți? — Forma gingașă a mâinilor, degetele rotunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șeful gărzilor să câștige timp. E târziu, se Înnoptează, adăugă, ridicându-și ochii spre cerul violaceu, pe care strălucea vie steaua Venerei. Apoi, Înghețat de privirea poetului, Își Înfundă capul Între umeri ca pentru a-și căuta protecție pe sub gulerul platoșei. - Am nevoie să știu ca să pot da ordinul de acțiune. - În noaptea asta. Trebuie să pătrundem Într-o biserică, replică Dante sec. - O biserică? exclamă omul alarmat. Nu am autoritate să intervin Într-un loc sfânt. Nici domnia ta nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gemea Încetișor, Încercând să se târască spre un adăpost de neatins. Nici unul din trupurile de pe jos nu purta vreuna din uniformele pe care le văzuse afară. Probabil că atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]