468 matches
-
cu Janis Joplin ori cu Joan Baez, imitând stilul vestimentar al hippioatelor de dincolo de Ocean.) Mi-au rămas în minte trăsăturile fin conturate, delicate și sobre ale chipului de madonă botticelliană. Reținută, parcă nedornică să se amestece cu noi ceilalți, „plebei” și „gregari”, trăia într-un univers al ei, suspendată într-un timp ce nu părea să aibă vreo legătură cu lumpenizata lume comunistă. Nu știu dacă era înrudită sau nu cu Sebastian Bornemisa și nici ce s-a mai întâmplat
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
pînă 429 î.e.n., anul morții lui Pericle) într-un apogeu al democrației europene. Etimologic vorbind, democrația nu a existat și nu va exista niciodată, puterea poporului fiind nu doar o crasă scorneală, dar totodată o mare nenorocire: a da puterea plebei înseamnă anarhie totală, iar grecii nu îngăduiau dezordinea decît în zile de sărbătoare. În rest, desființarea sclaviei li s-ar fi părut o aberație, la fel cum tratarea străinilor drept altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe, aflată neapărat în discrepanță față de clișeele modei. Și cum moda e atributul plebei, bunul-simț e atributul minții sănătoase și mediocre, acel gesunde Menschenverstand pe care îl întîlnim sub forma „opiniei publice”. E simțul comun și atît, adică flerul spontan în virtutea căruia ființele mimetice fac observații ce nu sar din tiparul convențiilor. În schimb
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori și intelectuali, pe scurt burghezia), al cărei rol e de tampon între elită și pegră, și, în fine, plebea alcătuită din grosul populației degradate (humiliores, în jargonul autorului, echivalent al proletariatului urban, al șomerilor și al paraziților de orice fel). Potrivit lui Johnson, istoria ne învață că o societate dispare atunci cînd pătura de mijloc este desființată, în lipsa ei petrecîndu-
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
evoluție de inspirație darwiniană potrivit căreia sensul schimbării e cu atît mai bun cu cît e alimentat de o diversitate umană mai mare. Progresul are sens dacă baza plebiscitară e largă, important fiind să afli schema mentală de care ascultă plebea. Cînd peste plebe se suprapune o ierarhie inspirată de o viziune metafizică, ierarhia trebuie divulgată, fiindcă este sursa unor inegalități, la fel cum viziunea este izvorul unor relații de putere. Autorului nu-i plac jocurile de putere, inegalitățile și nedreptățile
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
darwiniană potrivit căreia sensul schimbării e cu atît mai bun cu cît e alimentat de o diversitate umană mai mare. Progresul are sens dacă baza plebiscitară e largă, important fiind să afli schema mentală de care ascultă plebea. Cînd peste plebe se suprapune o ierarhie inspirată de o viziune metafizică, ierarhia trebuie divulgată, fiindcă este sursa unor inegalități, la fel cum viziunea este izvorul unor relații de putere. Autorului nu-i plac jocurile de putere, inegalitățile și nedreptățile sociale. Din clipa
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are, iar filosofia de aparat îi repugnă, dar în același timp nevoia unui sens spiritual îl împiedică să cadă la teapa pleziristă a plebei. Vrînd să fie un tip uman și nu o teapă subumană, autorul își satisface nevoia de spirit în trei împrejurări: citind cărți, întîlnind personalități sau vizitînd locuri consacrate. În volumul Această lume nu e o concluzie, cea de a cincea
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
ca și cum secretul profesional le dă imboldul unei claustrări în spirit, de unde aerul de însingurați a căror poftă de comunicare și-o satisfac departe de lume. Ei sunt oficinali în accepția nobilă a termenului, preferînd liniștea cabinetului în locul agitației din mijlocul plebei. Nimic mai nefiresc pentru acești claustrați de elită decît să deschidă gura din dorință de ostentație, pentru a intra în pielea unor figuri oficioase. Oficios e intelectualul care acceptă să fie omul puterii, arborînd o mimică preocupată de misionar social
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
înfățișeze iubirea dintr-un singur unghi de vedere, cînd de fapt cartea frapează prin „pluralitatea vocilor“, cum spune Anca Crivăț. Cine are răbdare să citească acest volum tern va constata că iubirea e descrisă din perspectiva a trei straturi sociale: plebea, nobilimea și clerul. Fiecare pătură cu convingerile și canoanele ei. Dată fiind pluralitatea punctelor de vedere, fiecare cititor culege nuanțele care i se potrivesc: poate ignora perspectiva creștină sau poate face abstracție de latura frivolă a amorului curtezan. Oricum, toată
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de mătase blîndă, din lipsa apetenței pentru paroxisme virile. Sirin urăște brutalitățile, constrîngerile cazone, mizeria plebei și, în genere, orice detaliu de violență directă. Ca orice spirit pe care moravurile societății îl resping, Sirin nu poate îmbrățișa valorile de comuniune organică, un homosexual neavînd porniri conservatoare. De aceea eroii care se sacrifică pentru un ideal și
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
Și pentru că totul trebuie pregătit în amănunt, inițial, Radu Mazăre s-a consultat și cu un istoric, ceea ce i-a confirmat că nu are nevoie de modele care să poarte costume, ci de luptători adevărați. "Cum Caesar organiza pentru bucuria plebei spectacole de dans, de cântec, dar mai ales de gladiatori, ne-am gândit să facem și noi", a declarat primarul Constanței, citează stirileprotv.ro. Gladiatorii, mare parte dintre ei sclavi, luptau pentru libertatea lor în arenă cu fiare sălbatice sau
Radu Mazăre promite o "bătaie pe bune" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29326_a_30651]
-
grade de rudenie de sânge și de șpriț. Băieți deștepți sunt și aici, domni care au reușit să supraviețuiască oricăror șefi, șezând de o viață în antecamere, barând cu prudență maximă accesul neaveniților, bucurându-se de sinecure nici măcar bănuite de plebe. Din când în când, ei scriu și cărți, care sunt nici prea-prea, nici foartefoarte, tocmai bune pentru topurile trâmbițate peste tot. Când dai de o cronică la o carte, nu trebuie să-i citești conținutul, fiind destul să vezi cine
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
persoane reprezentative în accepția strictă: ei sunt expresia mediocrității de masă ca efigie împărtășită de cei mulți, o efigie în care omul de rînd se regăsește ca într-o figură reprezentativă. În schimb, omul exponențial e cel care, rupîndu-se de plebe, se ia în mîini și-și cizelează calitățile în numele unui ideal. Reversul e că omul de rînd nu numai că nu se recunoaște în omul exponențial, dar chiar îl privește cu invidie. Inferiorul nu poate admira superiorul, fiindcă exemplul său
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
cu șerpi, sau Ion Gavrilă al Ogoranului, luptătorul din Făgăraș, sunt inși exponențiali. Cetățeanul de pe stradă nu-i înțelege și se simte iritat dacă i se atrage atenția asupra lor. Cît despre istorici, ei sunt reprezentativi pentru spiritul timorat al plebei, care așteaptă semne de încuviințare ideologică pentru a deschide gura. Volumul al doilea din Memorialul durerii nu are nimic din placiditatea documentelor, încărcat fiind de fermentul suferinței. Lucia Hossu Longin a scos un echivalent livresc al documentarului omonim, cu cele
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
pe vremea aceea. Dar mai presus de acestea, Dalí reiterează aici un secret etern al revoltei adevărate, o constantă a spiritului contestatar : respingerea locurilor comune. Atunci când toată lumea face asta, când obiceiurile odinioară specifice muncitorilor spiritului au devenit moneda curentă a plebei, e vremea să faci altfel, orice ar însemna asta. Dalí e un aristocrat, un prinț după cum se autodenumește adesea, "le prince d'Aquitaine dans le tour aboli." În aceste zile când boema e doar banalul stil de viață al tinerilor
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuși conștient de necesitatea ei, dar văzută ca o clasă productivă, și nu una parazitară. Un alt mare clasic, despre care scria în câteva rânduri Simona Cioculescu, este Caragiale, comentariul făcând trimitere mai totdeauna la inedite. Ea
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați priceput, Spre cerul pur deschideți azi fereastra, Eliberați de patimi și de lut. Cînd ora dăltuirilor supreme Va glăsui în turnul de cleștar, Un nimb de aur plebea va s-o cheme Și nimeni n-o s-aștepte în zadar. Se vor deschide Căile Lactee Sub pașii de cucernic pelerin Și largi portice slobode-or să steie în drumul lor de tihnă și senin. Pe ramura copacilor din cale
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
că mă ține față, fata. Și se apleacă, ia un pachet de șervetele umede (berile le luase deja - Ursus la cutie) și se bagă în față, le trântește pe tejghea și aruncă o privire jumătate condescendenta - jumătate persiflanta către noi, plebea. Mă vede, da să schimbe mimica dar cand realizează că mă uit la ea ca la un arici de tundra cu bube pe țepi întoarce capul spre vânzător și rostește: - Hai domnu că nu am de gând să dorm aici
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
se caracterizează printr-o ierarhie strictă: la vârf se află un capo (tatăl sau mama în familie), secondat de unul sau doi locotenenți (celălalt părinte sau unul dintre copiii mai mari), iar toți ceilalți membri ai organizației sunt soldați. Adicătelea plebea sau cuvântul acela urât prin care sunt desemnați uneori corporatiștii de rang inferior. La nivel de aparat de stat, structura există și la cel mai înalt nivel (capo sau tătucul fiind președintele și așa mai departe), dar este replicată și
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
mâine! Trecut din prezent sfidător, mâine e proaspăt viitor! Zeflemeaua mă apucă și îmi vine dor de ducă în lumea civilizată, când văd corbii cum se ceartă! Din țara în agonie, toți vor câte o felie sau vreo întinsă moșie! Plebea țării să nu știe! Să uit de mizerabil vot, aș emigra, dar nu mai pot! S-a scurs al vieții elixir pe drumul către cimitir! Dar, dragii mei compatrioți, să nu le dați votul la hoți! Chibzuiți cum se cuvine
ISTORIA LA RĂSCRUCE -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384421_a_385750]
-
ieftin la tribună, roluri își joacă ,,patrioții". Când dau șpaga din mână-n mână, iar la găinari strigă ,,hoții"! N-au teamă de păcat sau lege, când doar ,,pe turta lor trag spuză". Hoț cu mincinos se-nțelege, iar pentru plebe nu-i nici scuză! Țin strâns de-a banului putere, să nu iasă cumva din cont, valuta-n vremuri austere. Că foamea e mai rea ca despot! Lacrimă curge-n călimară, cât să descriu dramă obștească. Pe neam supus din
PAMFLETE DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384479_a_385808]
-
cu medii mari, iar la examenul de admitere în liceu a fost printre primii pe listă. Tocmai acest lucru a impresionat-o pe Ramona, ea, fiica fără grija banului și a zilei de mâine, că un elev venit din mijlocul "plebei", cum ar fi spus mama sa, a intrat în liceu pe locurile fruntașe, cu o medie mult mai mare decât a ei. Sorin avea avantajul, că era și un băiat simpatic, educat, în ciuda modestiei familiei din care se trăgea, jovial
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
de mileniu III, ei au ignorat faptul că, în antichitate, marii filozofi Platon, Aristoteles, Pythagora condamnau ,,râsul grosolan”, cerând autorilor de profil să promoveze ironia fină, subtilă. Radu Pietreanu și Mugur Mihăescu au optat pentru un umor mai apropiat de plebe, de spiritele grobiene și grosiere, cu caracter carnavalesc, aidoma celui din comediile lui Plautus. Ei par să mizeze pe un melanj original și provocator cu ecouri din personaje simbolice (deși foarte bine mascate) precum Păcală (generat de verbul ,,a păcăli
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez nasul Romancierului. Și Filozofului, și Actorului. Nu îl voi distruge însă pe nici unul, așa cum intenționam cândva. Să rămân cu plebea? Cu rândașii de la Hipodrom? Cu hoțomanii de crupieri? Cu croitorii? Cu cizmarii? Cu învățătorii, aproape analfabeți? Cu răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile prin cătarea puștii? Cu precupețele? Cu bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]