109 matches
-
așteptările poporului cu rezultate concrete, preocupându-se mai mult de eficiența procedurilor folosite pentru a realiza acele rezultate concrete, decât de caracterul lor democratic sau nedemocratic" (Murakami, 2007: 274). Deseori prezentată ca "politica anti-politicii" (Degregori, 2000; Panfichi, 1997), această abordare plebiscitară, orientată spre obținerea de rezultate era prea puțin favorabilă pentru ceea ce el numea "palabreria" sau "vorbăria excesivă și nefolositoare" a partidelor politice și a elitei politice (în Conaghan, 2005: 4). Așa cum a spus-o și Fujimori: Democrația nu ar mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negocieze formarea unor alianțe cu acele partide, astfel de alianțe ar fi însemnat să trădeze mandatul pe care-l obținuse din partea poporului. Deoarece exista o mare ostilitate publică față de congres, față de sistemul judiciar și de partidele tradiționale 12, o acțiune plebiscitară contra acestor instituții putea să mobilizeze mai bine sprijinul opiniei publice decât efortul de a negocia cu acestea (Cameron, 1997: 50). Într-adevăr, informațiile privitoare la opinia publică arată că antagonismul dintre președinte și elita politică a funcționat în avantanjul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dictatorială" (Kenney, 2004: 231). Eforturile partidelor de opoziție de a rezista loviturii au eșuat (Cameron, 1997: 62-4). Cu o reputație deja știrbită, partidele de opoziție tradiționale s-au șubrezit și divizat după lovitura de stat (Tanaka, 1998: 229-30). Odată ce strategia plebiscitară a lui Fujimori a devenit clară, politicienii au început să abandoneze în masă partidele tradiționale, reinventându-se ca "independenți" (Planas, 2000: 42, 370-4). Prin urmare, opoziția care condusese lupta pentru apărarea democrației după 1992 era fragmentată, dezorganizată și îi lipsea până
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să îngroape efectiv această elită. A negocia o alianță cu această elită după venirea la putere ar fi însemnat o trădare a acestui mandat. În plus, dată fiind nemulțumirea pe scară largă a opiniei publice față de această elită, o strategie plebiscitară a funcționat cu prisosință în avantajul politic al lui Fujimori. De aceea, logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din urmă, la prăbușirea democrației peruviene. 8.4 Ascensiunea autoritarismului competitiv, 1992-2000 Regimul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
folosiți pentru campaniile de realegere a lui Fujimori și pentru alte scopuri politice (ibidem, 41). Mai mult, între 1992 și 1995, Fujimori s-a folosit de sprijinul popular foarte ridicat pentru a-și consolida stilul de conducere autoritar prin mijloace plebiscitare. Rata de susținere publică a rămas constant peste 60% de-a lungul perioadei 1992-1995 (Carrión, 2006: 128-129), ceea ce i-a permis să câștige succesiv majorități electorale. Coaliția Noua Majoritate/Schimbarea '90 a obținut o majoritate absolută de locuri în noua
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vocea grupurilor excluse, iar ascensiunea sa la putere a ajutat la revigorarea opiniei publice. Cu toate acestea, fujimorismul a scos în evidență și multe dintre efectele negative ale populismului, care au fost subliniate în introducerea acestui capitol, inclusiv "o transformare plebiscitară a politicii", în care majoritățile populare sunt folosite pentru a submina controlul și echilibrul instituțional, drepturile minorităților și alte elemente-cheie ale democrației liberale. Mai general, acest capitol a susținut că în cadrul democrațiilor fragile ascensiunea populiștilor la putere atrage adesea după
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pornesc de la "o legătură logică cu anumite tipuri de mobilizare (de ex., stilul de conducere carismatic, comunicarea liderului cu masele, existența câtorva organizații de partid puternice)". În concordanță, populiștii pot și d) să suțină suveranitatea populară și să folosească mecanisme plebiscitare cu prețul limitărilor instituționale impuse (efectele negative #1 și #5). În cele din urmă, lista aspectelor negative întrevede un alt efect potențial al populismului, care trece dincolo de respingerea laturii definiționale, cel al preferinței pentru "minorități", minoritate care poate sau nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Slovacia au avut un impact negativ direct asupra democrației din această țară, iar gravitatea acestei probleme a crescut de-a lungul timpului. Totuși, este relativ incertă atribuirea acestei manipulări instituționale populismului. 9.2.4 Susținerea suveranității populare și folosirea mecanismelor plebiscitare Mečiar și partidul său (HZDS) aproape au deturnat Slovacia de la tranziția sa spre o democrație consolidată. Numeroase studii slovace demonstrează faptul că Mečiar a urmărit eliminarea sistematică a constrângerilor instituțional, în special după revenirea sa ca premier, la finalul anului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2002). A marginalizat sistematic rolul opoziției în Parlament și în cadrul organismelor de monitorizare, a limitat atribuțiile președintelui și a subminat independența poliției, a procurorilor și a tribunalelor. În mediul public explicațiile oferite pentru aceste abuzuri asupra instituțiilor au urmat tiparul plebiscitar al unui lider care "întruchipează "voința poporului"" și ale cărui decizii nu ar trebui să fie "împiedicate de multiple seturi de instituții (controlate de clasa politică) care sunt predispuse la a interpreta greșit, a ignora sau a tergiversa reprezentarea eficientă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
respective, el a căutat modalități de a comunica direct cu susținătorii partidului prin intermediul newsletter-urilor săptămânale și a reuniunilor lunare. Mečiar a atins așadar neobișnuita performanță de a crea instituții de partid puternice și abile, păstrând în același timp trăsătura conducerii plebiscitare de "absență a autonomiei de grup în interiorul mișcării" (Rybař și Deegan-Krause, 2009: 42). 9.2.5 Accentul pus pe regula majorității Mečiar și partidul său au adoptat tot mai vehement regula dreptului absolut al majorității, pentru a respinge constrângerile instituționale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
slovace (Csergo și Deegan-Krause, 2011). Se pare că argumentele instituționale referitoare la plebiscit și la regula majorității se constituie într-o istorisire plină de învățăminte referitoare la pericolele populismului. Totuși, este important să ne amintim că, deși astfel de elemente plebiscitare apar într-o gamă largă de definiții ale populismului (de exemplu, Roberts, 2008, Weyland, 2001), definiția dată în acest volum se concentrează pe legăturile dintre aceste manifestări și explicația de bază a antagonismului dintre elită și masele populare. În acest
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de votare conform cărora trebuia să tipărească și să distribuie buletinele de vot imprimate cu întrebarea cu privire la alegerea președintelui, care până la urmă nu a mai apărut deloc (Deegan-Krause, 2006: 52-57). Aceste schimbări de poziție sugerează că Mečiar a folosit mecanismele plebiscitare într-o manieră manipulatoare, accentuându-le importanța doar atunci când avea nevoie de ele pentru a-și atinge scopurile politice și respingându-le atunci când acestea îi limitau puterea. De fapt, combinația de naționalism și populism a lui Mečiar era o formă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Peru, 21, 49, 51, 182, 225, 257, 259, 260, 263, 266, 267, 268, 269, 271, 272, 274, 275, 282, 284, 287, 290, 291, 332, 338, 344, 345, 346 Plasser, Fritz, 195, 196, 197, 200, 204 plebiscit, 111, 313 plebiscit arianism: plebiscitar, 40, 47, 74, 104, 106, 108, 111, 112, 113, 198, 210, 241, 249, 254, 278, 282, 306, 311; plebiscitarian, 106 pluralism, 27, 36, 40, 68, 112, 129, 133, 135, 227, 250, 257, 355 polarizare, 51, 73, 112, 116, 151, 152
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
familiei regale în țară de sfintele sărbători de Paște, neatent aprobată de Ion Iliescu, care se simțea acum mai sigur pe poziția lui după ce "Constituția lui Iorgovan" fusese oarecum validată prin vot popular - manevră hoțească de a invoca o tranșare plebiscitară a opțiunii pentru republică (prezidențială, bineînțeles!) în defavoarea monarhiei constituționale ca formă de stat. Am privit apoi, uimit și excitat, transmisiunile televiziunii franceze, care preluase filmările făcute de o încercare de televiziune privată, alternativă, din România (parcă SOTI se numea), cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imensitatea mass- mediei aflată la îndemână, cu internet, filme, meciuri, telenovele, scandal, concupiscență sau informații de nevisat altă dată, nu merită, în egală măsură, de discutat. De unde atunci, totuși, această frică de dictatură? Păi e simplu: din apelul la consultarea plebiscitară, instrument la îndemână în regimurile autoritare sau nedemocratice, vor spune înțelepții și maeștrii manipulărilor mediatice... Până să-i dea securiștii pe difuzoare lui Ceaușescu fluierături în loc de aplauze și urale (cei care au fost la astfel de manifestații organizate cu liste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
problemele publice. După ce Hannah Arendt (Condition de l'homme moderne) a denunțat deteriorarea spațiului public, J. Habermas (1962) face o reconstrucție istorică a principiului publicității în formele elenică, feudală, burgheză și dezintegrarea sa în condițiile tehnicizării activității politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
senatus-consultes din aprilie 1870 prin care Senatul își pierde puterea constituantă. Dar regimul rămîne ambiguu, balansînd între orientarea liberală a lui Émile Ollivier și tendințele profunde ale împăratului, ostil regimului parlamentar, preocupat să-și regăsească autoritatea apelînd la popor. Cezarismul plebiscitar al lui Napoleon al III-lea triumfă cu ocazia plebiscitului din mai 1870: contra 1.500.000.de nu, 7.358.000 de da aprobă propunerea ingenios redactată: "Poporul aprobă reformele liberale operate în Constituția din 1860 de către împărat...". Spre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
foarte mare măsură voința lor. Și acest fapt are o însemnătate deosebită în alegerea conducerii partidului. Conducător poate fi numai cel pe care mașinăria îl ascultă, chiar trecînd peste parlament. Alcătuirea unor asemenea mașinării înseamnă, cu alte cuvinte, introducerea democrației plebiscitare. Aderenții partidului, în special angajații partidului și "întreprinzătorii" de partid, se așteaptă, bineînțeles, în caz că șeful lor iese învingător, la recompense: posturi sau alte privilegii. Lucrul hotărîtor este că ei așteaptă asta din partea lui, și nu din partea parlamentarilor, sau nu doar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șeful de cabinet sau, după caz, leader-ul opoziției. Dacă are un conducător puternic, mașinăria sistemului caucus este aproape complet lipsită de inițiativă la nivel local, fiind cu totul în mîna leader-ului. Iar în fruntea Parlamentului stă, de fapt, un dictator plebiscitar, care antrenează masele prin intermediul mașinăriei și pentru care parlamentarii nu sînt decît niște profitori politici care constituie armata sa de aderenți. Dar cum are loc selecția conducătorilor în acest sistem? După ce criterii? Decisivă este aici în primul rînd - pe lîngă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
partidul se resemna să le depună totuși candidatura" (M.W.). Cît de cunoscută ne este afirmația sociologului și cît de actuală în folosirea intelectualilor, a personalităților în momentele electorale de la noi. Cînd un partid e condus și animat de șefi plebiscitari, are loc o "aplatizare morală" sau, mai clar spus, o proletarizare spirituală a aderenților săi. Într-o asemenea organizare, aderenții nu-i pot fi utili șefului decît dacă i se supun orbește, adică dacă sînt, ca în America, înregimentați într-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cade sub stăpînirea unor "politicieni profesioniști" fără vocație [Berufspolitiker ohne Beruf], fără calitățile carismatice ale unui adevărat șef. În acest ultim caz, avem de-a face cu ceea ce opoziția din interiorul unui partid numește dominația "facțiunilor"". Un astfel de șef plebiscitar este actualul președinte al Țării. Context în care șansele apariției unor noi și adevărați lideri charismatici tind către zero, viitorul profesiei de politician nu este foarte limpede, nu era nici acum un secol, cum nu este nici în prezent: Nu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a executivului în raport cu puterea legislativă poate da naștere unui model majoritar "divers". Aceasta înseamnă că o societate civilă puternică și independentă stabilește granițele unui edificiu instituțional capabil să asigurare un proces decizional mai eficient. Alte două modele relevante sunt democrația plebiscitară și democrația puternic majoritară. Democrația plebiscitară rezultă din existența instituțiilor prezidențiale și a unui sistem electoral majoritar sau de reprezentare propoțională pentru alegerile parlamentare - o soluție foarte frecventă în America Latina (v. Diamond, 1996 și Jones, 1995); ea poate fi, de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
da naștere unui model majoritar "divers". Aceasta înseamnă că o societate civilă puternică și independentă stabilește granițele unui edificiu instituțional capabil să asigurare un proces decizional mai eficient. Alte două modele relevante sunt democrația plebiscitară și democrația puternic majoritară. Democrația plebiscitară rezultă din existența instituțiilor prezidențiale și a unui sistem electoral majoritar sau de reprezentare propoțională pentru alegerile parlamentare - o soluție foarte frecventă în America Latina (v. Diamond, 1996 și Jones, 1995); ea poate fi, de asemenea, rezultatul unui sistem multipartid extrem de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al referendumurilor. Tabel 1.2. Modele empirice ale democrației Democrația majoritară a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar sau a.l. Prezidențialism și sistem electoral majoritar b.2. Sistem bipartid și guverne monocolore c.l. Autonomie Democrație plebiscitară a.1. Prezidențialism și sistem electoral majoritar, sau a.2. Semi-prezidențialism și sistem electoral majoritar; sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional b.l. Partid dominant și coerent
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
colectivă sunt, de asemenea, modalități de a ajunge la egalitate. În tranziția de la regimuri oligarhice (care prezentau opoziție și competiție limitată a elitelor), la democrație, un punct determinant (altul decât intrarea claselor inferioare în politică) este constituit de ruptura principiului plebiscitar și de organizarea intereselor intermediare, odată cu nașterea, în vremuri și cu modalități specifice, a partidelor și sindicatelor. La acest rezultat important ("revoluționar") contribuie extinderea cetățeniei politice și a instituțiilor aferente. Diferitele experiențe europene prezintă un tablou pestriț care conduce, în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]