38,301 matches
-
așteaptă pierdut o femeie. Cel puțin asta-și spune în fiecare dimineață când, prin marile ferestre ale aeroportului, se uită la avioane, la pistele de ciment, la hotelurile de beton și la insulele de pământ care au supraviețuit masacrului. După plecarea Amei, n-a ieșit decât o singură dată din aeroport și atunci împotriva voinței sale. Fantezie dintr-o altă epocă, micul drapel al ultimei sale țări de adopție, Canada, este legat de cele două părți ale valizei sale și jandarmii
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
subiectele cărților mele, ci că ele m-au ales pe mine, începând cu acele experiențe pe care le-am trăit și care mă predispun și îmi induc o stare de fantezie, de imaginație, de creație. Cred, însă, că punctul de plecare este legat de unele experiențe, în general experiențe traumatice, mai mult decât cele exaltante sau pozitive. - ...uneori chiar tragice. Aici, în România, cititorii urmăresc prin intermediul presei sau chiar direct unele din comentariile și articolele pe care le publicați în presa
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
un roman care se bazează pe fapte istorice, dar nu este o carte de istorie, ci de ficțiune. În romanul meu, lucrurile inventate sau create de imaginație sunt mult mai importante decât memoria istorică. Eu am luat ca punct de plecare acea teribilă dictatură ce s-a abătut asupra Republicii Dominicane, dar în cadrul schemei generale există multe personaje fictive, există multe episoade inventate și există, de asemenea, fapte istorice care au fost transfigurate cu libertatea pe care o are orice scriitor
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
80 o versiune intermediară a romanului Tinerețe ciudată, ce avea să apară peste doi ani, în 1943. într-adevăr, acesta din urmă reia într-o oarecare măsură mai vechea încercare literară - după cum însuși autorul mărturisea - , dar numai ca punct de plecare, deoarece va suferi numeroase modificări de substanță și structură, ce vor face din Tinerețe ciudată un roman de sine stătător, cu suficiente diferențe specifice. Apărut în foileton în paginile puținelor numere ale controversatei reviste Albatros, tipărită în tiraj redus și
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
săptămânal în două limbi: română și ucraineană (din 25 oct. 2002). Ziarul independent Ceas (Timpul) (din 25 oct. 2002) publică pe prima pagină fotografia care îi prezintă pe ucrainenii care au pichetat Consulatul României la Cernăuți, a doua zi după plecarea delegației din Cernăuți. Pe pancarte este scris: "Jos mîinile murdare de pe Ucraina" și "Cetățenia dublă - încălcarea prevederilor Constituției". Tot aici - materialul: "Sub opinca românească: din nou tind să-i cucerească pe bucovineni și Bucovina". Este un material alarmant, prin care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
revistă, furii de moment contextualizate și nu analize ale unui fenomen. Sînt, în schimb, și provocări interesante, legate de conceptul de identitate - geografia identitară despre care vorbește Monica Spiridon cu aplicație la Eminescu și Caragiale poate servi drept punct de plecare pentru o analiză aprofundată a unei întregi zone a literaturii române, începînd sau terminînd, de pildă, cu Mateiu Caragiale, la fel cum o problemă interesantă este și cea legată de "peisajele culturale" ale Dunării (Roxana Verona, în al cărei articol
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
simbolistă și temele erosului, semnat de Călin Teutișan și articolul O punere în scenă a plăcerii lecturii - Dansul cu povestea - de Alina Pamfil. Acesta din urmă este un eseu - cam didactic - centrat pe temele receptării și are ca punct de plecare volumul Declarație de iubire (Gabriel Liiceanu), mai exact, ultimul capitol, Dans cu o carte. Analizele pe text ne propun prin Al. Tudorică poezia Biografie de Lucian Blaga și prin Izabella Füzi (lăudabilă inițiativă la Universitatea Szeged, Ungaria) sonetul Iambul, de
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
Cronicar Un interviu În CONVORBIRI LITERARE nr. 9 citim un foarte interesant interviu acordat d-lui Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul și eseistul împlinise 65 de ani), dar depășește cu mult circumstanța, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observații demne de a fi reținute. Prima se referă la cartea din 1969
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
ca un autentic gazetar poet. P.S. Dintr-o regretabilă greșeală, în cronica Fără eufemisme a fost omis un rând. Se va citi: Dă viață, în 1924, ziarului "Cuvântul", împreună cu Titus Enacovici, în 1928, fondează "Curentul", păstrându-i-se director până la plecarea din țară...
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
pictează în mod obsesiv devin figuri emblematice ale visurilor și angoaselor sale secrete și sfîrșesc prin a-i face pe cei din jur să creadă că deținutul chiar a văzut asemenea specimene în timpul călătoriilor lui. Cartea are ca punct de plecare desenele de pești realizate de adevăratul W. B. Gould, dar e mai mult decît simpla biografie romanțată a acestuia, fiind și o reflecție despre artă, istorie și natură, despre consecințele dramatice ale colonialismului și despre moștenirea ambivalentă a Iluminismului. Spre deosebire de
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
agonisească acea parte de dragoste care evident că aparținea deja timpului cînd nici chiar Leandru (obiectul și consumatorul acelei iubiri) n-ar mai fi fost printre cei vii, încît dragostea s-ar fi dus în vînt depășind prinosul țintei sale. Plecarea lui Leandru arătă astfel. Știa să cînte la santură și lumea, deseori, mulțumită de cîntările lui de la petreceri, arunca în instrument ceva creițari de aramă. Într-o așezare de pe firul Savei trăiau pe atunci patru bătrîni chirigii-tîrgoveți faimoși prin cîntările
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
doi bătrîni chirigii. Poruncise cămilei să îngenuncheze ca la adăpostul ei să-și facă nevoile; în timp ce se ușura, cămila se-ntinse pe el și-l omorî. Cînd, în anul următor, luară iar drumul Țarigradului, îi găsiră înlocuitor, dar în ziua plecării nici al patrulea chirigiu, ultimul dintre bătrînii santurași, nu apăru în caravană. Tinerii care se adunaseră în temeiul înlocuirii chirigiilor la instrument se priviră între ei cînd pricepură că nici unul dintre bătrîni nu mai era printre ei, aruncară ca la
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
funcție! Lecția porcăielii pedagogice își arătase probabil rezultatele: putem fi siguri că timoratul valet n-a mai deschis gura decât pentru a-și preamări binefăcătorul. La așa stăpân, așa slugă... Doar naivii își imaginează că dezastrul fotbalului românesc se datorează plecării în străinătate a jucătorilor și arbitrajelor penibile. Fiecare din aceste motive contează, dar ele nu sunt esențiale. Din păcate, fotbalul, aflat în avangarda "privatizărilor", continuă mentalitățile comuniste: aranjamentele de culise, pila, șantajul sunt regulile după care se joacă atât în
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
ore, organizată de posturile de radio WDR, Deutsche Welle și Institutul Goethe. Printre cărțile acestei primăveri, figurează și romanul lui Franz Hodjak, intitulat O valiză plină cu nisip, apărut chiar în aceste zile la Editura Suhrkamp. Este istoria unei călătorii plecarea definitivă din România a unei familii de etnici germani, confruntați cu realitățile occidentale. Tematic, romanul lui Hodjak se înrudește cu Scurtul drum spre casă al lui Cătălin Dorian Florescu, originar din România și stabilit în Elveția. Acest al doilea roman
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
familie - tatăl meu fusese intern în Germania , la Liceul Francez din Berlin, bunicul făcuse Bacalaureatul în Franța pe la 1870... Dar, între timp, liceele noastre deveniseră de nivel european, așa că noi, din lumea pe care o frecventam, reprezentam o excepție cu plecarea în străinătate. Deci asta a fost viața mea între cele două războaie - nu eram în România decât în timpul vacanțelor mari și mai mult la țară decât la București, așa încât nu prea am ce povesti când mă întreabă lumea cum era
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
au trebuit nouăsprezece ani ca să isprăvesc teza mea de doctorat, făcută în timp ce lucram în diferite părți ca să-mi câștig existența ( în 1961 am plecat în Africa și aveam deja zece ani de când o începusem). - Să revenim la ce a determinat plecarea dumneavoastră din țară. - Dumnezeu a determinat-o! - V-a ajutat Providența! - Absolut! Am în viața mea două miracole; am părăsit, fiind copil, la vârsta de un an - Petrogradul (Sankt Petersburg) chiar în ziua revoluției din octombrie, zi în care mama
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren, într-un ascensor în care mai sînt și alții, într-o încăpere. Oameni care nu salută la plecare. Oameni care nu răspund la salut. Oameni care se îmbrîncesc și nu spun pardon sau mă scuzați, care au uitat să spună mulțumesc. Fețe rele, mohorîte, agresive, vorbe oribile pregătite pe corzile vocale, gata să explodeze la cea mai mică
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
ar afla, asemenea persoane "duc ca pe o cruce nostalgia originilor". Spre a ne da seama de amploarea unei astfel de "nostalgii", să menționăm confesiunea pe care i-o făcea autorului însuși Mircea Eliade: "Adevăratul meu exil n-a fost plecarea din țară la Londra, în Portugalia sau la Paris. Nu. Adevăratul meu exil a fost plecarea mea din Europa, la Chicago". În chip rezonabil, Gabriel Stănescu acceptă ambele ipostaze, care țin de particularitățile individuale, ireductibile și a căror manifestare se
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
de amploarea unei astfel de "nostalgii", să menționăm confesiunea pe care i-o făcea autorului însuși Mircea Eliade: "Adevăratul meu exil n-a fost plecarea din țară la Londra, în Portugalia sau la Paris. Nu. Adevăratul meu exil a fost plecarea mea din Europa, la Chicago". În chip rezonabil, Gabriel Stănescu acceptă ambele ipostaze, care țin de particularitățile individuale, ireductibile și a căror manifestare se cuvine îngăduită într-o atmosferă a libertății. Doar propaganda comunistă îi lega, într-o manieră feudală
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
Observați și sugestia din final, optând pentru economie. Uneori trebuie să recunoaștem și să preferăm un termen, mai puternic singur decât atunci când îl asociem cu vreuna din umbrele lui. (Andra Ionescu, elevă, București) * Uneori este necesară dar nu și suficientă, plecarea pentru un timp, de acasă, pentru a te întâlni acolo cu tine însăți, cu oglinda ta, cu ecoul, cu punctul magic către care, orbește până atunci, ai trimis inimoase săgeți. Aventura în afară, departe de casă, echivalează uneori cu o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
vin, unde mă duc, întrebări și mirări uzuale. Au fost așa de drăguți, și în general cam de aceeași părere cu mine, încît m-au lăsat să mă cert individual cu conductorul. Din politețe, desigur. S-au amuzat copios, după plecarea acestuia, de furia mea și de formulele ce țîșneau din ea: "ce sîntem noi, cartofi să ne prăjiți, ouă să ne fierbeți, s-a hotărît S.N.C.F.R.-ul să ne extermine ca la Auschwitz ca să scape statul de plata salariilor și
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii e mult mai vechi: îl reprezintă concepția aristotelică. În temeiul său, Ionesco cultivă calitatea de "adevăr" a imaginii literare, care-și întemeiază ontologia proprie, paralelă cu cea a lumii reale. Chiar atunci cînd se înscrie în planul fantasticului
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
se știe, următorul: devenirea lumii aproape întotdeauna coincide cu existența prezentă curgând sub ochii noștri. Numărul elementelor ce compun universul fiind același, oricât de mare, soarta cosmosului întreg se reduce la o veșnică întoarcere aproape, iarăși, în același punct de plecare... Să nu regreți, prin urmare, prea mult clipa ce zboară, fericirea ta pe cale să se ofilească, întrucât totul revine de unde a plecat. Teoretic. Practic, firește, nemaiavând cum să știi, cum să te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantități
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
a și întâmplat o dată. Am suferit cumplit. Era singura bucurie și venea de-acasă și cuprindea "marmeladă în bloc", slană, biscuiți ș.a. - Cât era norma? - Cine mai știe... - Bine că ați uitat-o! Să revenim la ieșirea de la Canal, la plecarea de acolo. - Am devenit neînchipuit de repede și m-am "recondiționat" în branșa istoricilor și a criticilor plastici, poate și fiindcă aveam neadăstata bucurie, odată numit cu "jumătate de normă" la Institutul de Istoria Artei al Academiei R.P.R. ca profesorul
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
timpul. La culorile ei, la mirosurile ei. Afară era iarnă, pe jos gheață, iar ziua se împreuna, discret, cu noaptea. Am înțeles că mergem cu un microbuz și ne aștepta, de fapt, un autocar. S-a precizat o oră de plecare și s-a întîrziat cu mult peste din motive ce ne-au scăpat tuturor. Am ieșit prin Chitila din București. Pînă acolo, dibăcia șoferului ne-a salvat de fiecare dată să nu sfîrșim penibil prin gropile aiuritoare din capitala noastră
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]